În Nepal, o țară profund spirituală, unde hinduismul și budismul modelează viața de zi cu zi, arderea bețișoarelor parfumate este mai mult decât o tradiție, este o parte a rugăciunii și a liniștii interioare. În temple, mănăstiri și chiar în locuințe, fumul dulce al tămâii plutește neîncetat, umplând aerul cu o aromă plăcută și o atmosferă sacră.
Însă, dincolo de liniștea pe care o oferă, acest fum ascunde și o realitate mai puțin cunoscută: poate polua aerul și afecta sănătatea, mai ales atunci când este inhalat zilnic și în spații închise.
Un bețișor parfumat pare inofensiv, dar, la o privire mai atentă, conține o combinație complexă de substanțe. De obicei, acestea sunt alcătuite din: pulberi de lemn și plante uscate, materiale parfumate naturale sau sintetice, coloranți, suport din bambus etc.
Când ard, aceste bețișoare eliberează fum dens, plin de particule fine și gaze. Studiile arată că un bețișor parfumat produce de aproximativ patru ori mai multe particule decât o țigară. Asta înseamnă că, în spații mici și slab ventilate, aerul poate deveni rapid nociv.
Fumul provenit din arderea tămâii este un amestec de substanțe chimice, dintre care multe sunt cunoscute pentru efectele lor toxice, potrivit NLM.
Particule fine (PM2.5) sunt atât de mici încât pot pătrunde adânc în plămâni, ajungând până în alveole. Expunerea îndelungată duce la boli respiratorii cronice, afecțiuni cardiace și chiar cancer.
Monoxidul de carbon (CO) este un gaz incolor și inodor, dar foarte periculos. Înlocuiește oxigenul din sânge și poate provoca amețeli, greață, iar în concentrații mari, chiar moarte.
Dioxizii de sulf și azot irită plămânii și agravează bolile respiratorii existente.
Compuși organici volatili (COV), precum benzenul și toluenul, pot cauza dureri de cap, greață și, în timp, afecțiuni hepatice sau renale.
Aldehide (ex. formaldehidă) sunt iritante, recunoscute pentru potențialul lor cancerigen.
Hidrocarburi aromatice policiclice (HAP) sunt substanțe rezultate din ardere, asociate cu un risc crescut de boli cardiovasculare și cancer.
Mai multe studii au arătat o legătură între expunerea la fumul de tămâie și problemele respiratorii.
De exemplu, cercetători din Hong Kong au observat că bărbații care ard tămâie frecvent au o incidență mai mare a carcinomului nazofaringian, un tip rar de cancer în zona nasului și gâtului.
În Taiwan, lucrătorii din temple au raportat simptome iritative acute: tuse, dureri în gât, iritații ale nasului, cauzate de fumul constant.
Contactul prelungit cu fumul și particulele parfumate poate provoca alergii și dermatite de contact. S-a raportat chiar și apariția depigmentării (piele decolorată) la persoane care folosesc tămâie zilnic de ani de zile. Este cunoscut cazul din 1987 al unui pacient în vârstă de 63 de ani, care a practicat arderea de tămâie timp de 15 ani. Acesta avea porțiuni depigmentate cu mâncărime pe dorsalul mâinii, umărul stâng și abdomen. Un test cu traiectorie închisă de 48 de ore a arătat că parfumul din tămâie era cauza situației. Se crede că parfumul și particulele din aer provenite de la arderea de tămâie au intrat în contact cu pielea și au provocat dermatita alergică de contact însoțită de depigmentare.
Testele de laborator au arătat că fumul de tămâie are o ușoară activitate mutagenă, adică poate provoca modificări ale ADN-ului.
Un studiu realizat în Los Angeles a descoperit un risc crescut de leucemie la copiii ai căror părinți ard frecvent tămâie acasă.
Totuși, alte cercetări nu au găsit o legătură directă între tămâie și cancerul pulmonar la nefumători, deci relația cauzală rămâne de investigat mai profund.
De multe ori, fumul de tămâie este perceput ca o parte firească a ritualului religios sau ca o modalitate de purificare a aerului. Însă, în templele închise, unde sute de bețișoare ard simultan, aerul devine aproape irespirabil. Lucrătorii din aceste spații, expuși zilnic, pot suferi efecte similare celor provocate de fumatul pasiv.
În gospodării, mai ales acolo unde nu există o cameră specială pentru rugăciune și ventilarea este slabă, nivelul de particule și substanțe toxice poate depăși limitele recomandate pentru sănătatea umană.
Specialiștii reomandă ventilare corespunzătoare în timpul și după arderea tămâii. Aceasta trebuie utilizată moderată, limitând arderea la ocazii speciale pentru perioade scurte de timp. E de preferat să fie alese produse naturale, bețișoare fără coloranți sau parfumuri sintetice.
Așadar, bețișoarele parfumate fac parte din diferite tradiții spirituale, pentru unii aduc liniște și un sentiment de purificare. Însă, la fel ca multe alte obiceiuri, ele ascund și riscuri dacă sunt folosite în exces sau fără precauții. Fumul lor conține substanțe toxice care pot afecta sănătatea pe termen lung, un pericol tăcut care merită conștientizat. Respectarea tradiției nu trebuie să însemne ignorarea științei. Cu informația potrivită și gesturi simple, putem păstra echilibrul între credință și sănătate.
***
Credit foto: Shutterstock - AliceCam
***
Sursa: NLM
