Din 8 aprilie, realizatorul Rafael Udrişte şi echipa sa ne invită în fiecare sâmbătă, de la ora 13.25, să urmărim, la TVR Cultural, seria documentară „Adevăr şi curaj”, dedicată celor care s-au jerfit întru credinţă, românii care au fost canonizaţi pentru sacrificiul lor, limbă, religie şi conştiinţă naţională.
Recunoscut de istoricii români, dar şi străini, drept una dintre cele mai ilustre figuri din istoria culturii româneşti şi printre cei mai vrednici ierarhi ai Bisericii Ortodoxe, mitropolitul Antim Ivireanul a deschis, sâmbătă, seria documentară „Adevăr şi curaj”.
Canonizarea în Biserica Ortodoxă este o formă de recunoaștere a sfinţeniei unei persoane de către Sfântul Sinod al BOR, prin care este certificată viața sa sfântă, devenită, de obicei, model de trăire creștină și mijlocitor, prin rugăciune, către Dumnezeu pentru o comunitate creștină.
Din 8 aprilie, realizatorul Rafael Udrişte şi echipa sa ne invită în fiecare sâmbătă, de la ora 13.25, să urmărim la TVR Cultural seria documentară „Adevăr şi curaj”, dedicată celor care s-au jerfit întru credinţă, românii care au fost canonizaţi pentru sacrificiul lor, limbă, religie şi conştiinţă naţională. Producător: Alexandru Munteanu; imaginea: Silviu Andrei.
Invitaţii primei ediţii au fost: Ioan Aurel Pop - preşedintele Academiei Române, prof. dr. Ioan St. Lazăr - Fundaţia Culturală „Sf. Antim Ivireanu”, preot Constantin Olariu - Arhiepiscopia Râmnicului, protos. Antipa Burghelea - secretarul Mănăstirii Antim, din Bucureşti, Silviu Andrei Vlădăreanu - jurnalist, Maica Heruvima Covaci - stareţa Mănăstirii Govora.
Despre mitropolitul Antim Ivireanul se ştie, după cum o spune el însuşi în cuvântările sale, că s-a născut în Iviria, Georgia de astăzi. Numele său de botez era Andrei şi, în adolescenţă, a fost luat sclav şi vândut la Istanbul.
Nu se ştiu amănunte despre viață tânărului aflat în sclavie la turci. Dar s-a aflat că el vorbea georgiana, greaca, turca şi araba. Abilitățile intelectuale excepționale l-au adus la Patriarhia Ierusalimului, aflată atunci la Constantinopol. Viitorul monah Antim va deveni traducătorul Patriarhului Ierusalimului, în corespondenţa sa cu conducătorii georgieni.
Suntem îndreptăţiţi să credem că Antim Ivireanu vine în Ţara Românească la sugestia patriarhului Dositei al Ierusalimului, făcută ilustrului domnitor al Ţării Românești, Constantin Brâncoveanu, domnitor valah care era dornic de a-şi atrage la curte cât mai multe minţi luminate şi personalităţi ale vremii, pentru consolidarea culturii autohtone.
Ultimii doi ani din viaţa mitropolitului au fost plini de evenimente tensionate. Înfrângerea oştilor sultanului sub zidurile Vienei, la 1683, este socotită în istorie drept începutul declinului Imperiului Otoman. Învingători în război, habsburgii au ocupat o parte din fostele posesiuni ale turcilor din Europa centrală şi din Balcani. Simultan, în Răsărit se ridică o nouă putere: Rusia lui Petru cel Mare, care aspira la o parte cât mai mare din „moştenirea" otomană. Întregul veac al XVIII-lea s-au războit turcii, austriecii şi ruşii. De cele mai multe ori, pe teritoriul Ţărilor Române, devenite astfel teatru de război.
Antim Ivireanul a asistat la sfârşitul domniilor pământene în Ţara Românească şi la aducerea pe tron a primului domn fanariot, Nicolae Mavrocordat. Arestat de autoritatea laică, fanariotă, mitropolitul Ţarii Românești a fost caterisit de Ieremia al III-lea, patriarhul Constantinopolui. Era învinuit de răzmeriţă, că ar fi complotat împotriva „puternicei împărăţii" a Sultanului.
După umilințe de neimaginat, pedeapsa stabilită de Patriarhul Constantinopolului a fost surghiunul pe viaţă la Mănăstirea Sf. Ecaterina, de pe Muntele Sinai. Varianta oficială spune că Antim Ivireanul a fost asasinat de soldaţii turci, care-l escortau către locul exilului. Există însă şi o altă teorie cu privire la sfârșitul mitropolitului, pe care ați putut să o descoperiți urmărind „Adevăr şi curaj”.
Mai jos, înregistrarea emisiunii:
