„Mic dejun cu un campion” a început sâmbătă, 6 octombrie, de la ora 10.00, al optulea sezon cu noi invitaţi care au poveşti de viaţă exemplare.
Jean-Jacques Askenasy este academician, cercetător şi medic, un pionier al studiului terapiilor somnului, format la şcoala românească de neurologie a savantului Gheorghe Marinescu.
„Gheorghe Marinescu a fost un titan. El este cel care a statuat neurologia ca ştiinţă de sine stătătoare. A scris enorm, a realizat primul film ştiinţific din lume. Şi totuşi, s-a stins într-o resemnare dureroasă.”
Jean Askenasy s-a născut în 1929 în Bulgaria (patria nativă), a studiat şi s-a afirmat în România - patria profundă şi a emigrat în Israel - patria mamă. „Vorbesc în limba română şi apoi traduc în ebraică, de unde dovada că România este patria mea profundă.”
A urmat cursurile Facultăţii de Medicină din Cluj, lucrând în paralel şi ca preparator la catedra de neurologie. Studiile le finalizează în 1954 cu onorantul titlu de Doctor în Medicină. Iar după stagiatură se specializează în dificilul şi complexul domeniu al neurologiei lucrând în Institutul de Specialitate al Academiei Române. Aprecierea de care s-a bucurat l-a promovat ca şef al serviciului de neurologie al spitalului CFR II din Bucureşti obţinând în 1972 şi titlul de Doctor în Ştiinţe din partea Universităţii Bucureşti. 1972 este momentul în care se hotărăşte să emigreze în Israel. „Pentru mine, faptul de a fi studiat neurologia în România a fost ca un paşaport internaţional.” (mărturiseşte acum academicianul, fără rezerve)
„Eu aştept de la Europa să recunoască faptul că România i-a făcut un bine istoric trimiţând afară patru milioane de tineri care fac o infuzie de sânge proaspăt. Această binefacere costă România infinit mai mult.”
„S-a negociat cu Securitatea plecarea mea. Încă nu plecasem şi trăiam în casa mea cu unul dintre torţionarii care mă urmăreau şi care, şi acum, tot acolo locuieşte. Ştiţi la ce m-am gândit atunci? Că omul are capacităţi nebănuite de a rezista greutăţilor dar, că toate astea, lasă urme de neşters. Ce ne desparte de primatele cele mai evoluate? Trei lucruri, după părerea mea: avem puterea de a ne exprima gândurile, ne putem folosi de experienţele prin care trecem şi avem capacitatea de a zâmbi şi de a avea umor. Aşa că am plecat. Nu am conceput să plec în altă parte decât în Israel.”
În Israel a început cu activităţi de voluntariat în zone defavorizate. Era recunoscut drept un medic ilustru al situaţiilor de criză. Îşi desăvârşeşte cercetările în domeniul neuroştiinţei. Meritele sale au fost recunoscute şi a fost numit director al Centrului de Medicină a Somnului de pe lângă Centrul Medical Sheba. Organizează cursuri de medicină a somnului la Universitatea din Tel-Aviv. Faima sa este direct proporţională cu meritele profesionale care îi deschid o cale academică de necontestat: în 1986 este numit profesor-invitat la Clinica Charcot a Universităţii Pierre et Marie Curie din Paris şi i se atribuie prestigioasa medalie Pierre Castaigne, ocazie cu care este primit ca membru de onoare a Societăţii franceze de Neurologie; iar în 1995 predă la catedra Clinicii de Neurologie a Facultăţii de Medicină Sackler.
Vine deseori în ţară, unde are numeroşi prieteni. În 2016 a fost primit ca membru de onoare al Academiei Române. „Întoarcerea în România mă face mai tânăr. Unii, când pleacă, îşi neagă obârşia. Eu sunt un israelian corect şi mândru dar respect ţara de unde am plecat şi ce am primit în România.”
Program de difuzare:
TVR 2: sâmbătă, 6 octombrie, ora 10:00, reluare luni, 8 octombrie, ora 8:30, miercuri, 10 octombrie, ora 5:00
TVR 3: duminică, 7 octombrie, ora 9:00
TVR Internaţional: sâmbătă, 13 octombrie, ora 9:00
TVR MOLDOVA: sâmbătă, 6 octombrie, ora 10:05
***
„Un om de o modestie care frapează. A venit în România pentru a omagia un prieten drag, recent dispărut, pe scriitorul Augustin Buzura, de care l-a legat toată viaţa o profundă şi statornică prietenie. Astfel am avut privilegiul de a-l putea invita la Mic Dejun. Nu-mi ies din minte, nici acum, vorbele sale: Europa trebuie să recunoască României infuzia de sânge proaspăt. Este o binefacere pe care am făcut-o într-un context atât de tulbure. Dar, pentru România este foarte rău.” (Ileana Ploscaru Panait)
