„Simt o strângere de inimă știind că povestirile mele din Paris se apropie de sfârșit”, mărturisește Ioan Grigorescu. Dar între timp, o nouă experiență pariziană, vineri, 2 iulie, ora 24:00, la TVR3, la „Spectacolul Lumii".
Uneori mă gândesc că fiecare episod din Spectacolul Lumii are propria cale, propria sintaxă, propria modalitate de a parcurge, de a ordona, de a descrie – într-un cuvânt, de a călători. În seara aceasta Parisul va fi străbătut pe firul apei, romantic și practic în același timp, pentru că orașului lumină Sena îi este și leagăn, și axă.
„Când Sena întâlnește Parisul se întâmplă un miracol. Nu de natură geologică și nici hidrologică, ci pur sentimentală. Se vede și din cosmos. Sena intră în oraș pe lângă poarta Charenton, și parcă nu ar mai vrea să plece. Va tăia cu apele pe vatra așezării inițiala numelui său, cum fac îndrăgostiții...” (Ioan Grigorescu, Sena străbate Parisul, vineri, 2 iulie la TVR 3)
Galo-romanii venerau zeița Sequana de la care fluviul își trage numele, mai cu seamă în sanctuare din preajma izvoarelor sale, în Burgundia. Parizienii o cântă în poeme – dar și în șansonete. E inima industriei turistice, dar mai cu seamă inima orașului, pe care încă din vechime îl împarte în două: Rive Gauche, malul stâng, al Universității, Rive Droite, malul drept, al Puterii, al comerțului și mai târziu al finanțelor. Iar între ele, pe insula în care orașul a luat naștere, Catedrala.
Aproape toate monumentele însemnate ale Parisului se înșiră pe malurile ei: Notre Dame, Conciergerie, Primăria, Luvrul, Institutul, Adunarea Națională, Muzeul Orsay, Grand Palais, Turnul Eiffel... Ca să nu mai vorbim de salba de poduri, adevărate bijuterii de arhitectură, de cheiurile (monument pe lista patrimoniului mondial UNESCO din anul 1991) umbrite de platani, pe care anticarii își etalează tarabele verzi ca niște valize un pic mai mari sau niște librării ambulante, de aleile de plimbare coborâte la nivelul apei, pline de îndrăgostiți, de petrecăreți sau de contemplativi...
Chiar dacă artere de mare viteză străbat orașul în lungul apei, pentru fluidizarea traficului, vara ele se transformă în parcuri, plaje și promenade (obicei mai nou decât seria pariziană a Spectacolului Lumii). Vaste spații de expoziție sau de recreere în aer liber se înșiră pe ambele țărmuri și numeroase ambarcațiuni ancorate la chei adăpostesc restaurante, baruri, săli de spectacol sau chiar locuințe. Portul Arsenalului, aflat în apropierea Pieții Bastille, găzduiește ambarcațiuni de plăcere, Parisul poate fi străbătut pe apă în câteva ore, iar de aici până la vărsare, în estuarul de la Marea Mânecii, sunt 365 de km navigabili.
Ochiul camerei de filmat surprinde statui, porumbei, felinare, detalii, călători, sărutări... „Aici totul e croit la scară umană, chiar și măreția”, comentează Ioan Grigorescu, meditând asupra unicității Parisului, între toate orașele frumoase ale lumii. Un „oraș salvat de artă”, subliniază călăuza noastră, evocând ordinul de a distruge orașul în august 1944, pe care comandantul armatei de ocupație germane a refuzat să-l execute.
„Fluctuat, nec mergitur” este deviza de pe emblema heraldică a orașului.
„Simt o strângere de inimă știind că povestirile mele din Paris se apropie de sfârșit”, mărturisește domnul Grigorescu.
Fiți liniștiți, mai avem câteva.
***
Un articol de Cristina Oancea
