Echipa "Cap Compas" propune în sâmbătă dinaintea Sfintelor Paști, sărbătorite de credincioșii romano-catolici, o călătorie în Ierusalim pe urmele pașilor lui Iisus Hristos în ultima săptămâna petrecută în Cetatea Sfântă. Sâmbătă, 4 aprilie, de la ora 17:30, la TVR 2.
Anual milioane de oameni din toate colțurile lumii ajung la Ierusalim și calcă pe aceleași pietre pe care le-a călcat Isus.
În calitate de pelerin fiecare om aduce cu sine propriile rugăciuni, obiceiurile și tiparele comportamentale ale locului din care vine.
Pe un fir al geografiei mântuirii, mărturisirea se leagă organic în margine de oraș de istoria Sfintei Cruci, în locuri care devin peceți ale deznodarii unor verigi ale timpului care conduc în vremuri imemoriale.
Mănăstirea Sfintei Cruci este locul în care un cedru, un chiparos și un pin plantați în timpul patriarhilor biblici au fost arborii infrațiți care simbolizau Sfânta Treime și materia din care a fost confecționată Crucea Răstignirii.
Ierusalimul nu e doar orașul în sine ci se compune într-un întreg prin adăugarea unor locuri care au fost dragi lui Iisus. Betania se află la nici o oră de mers pe jos în vremurile antice.
Mănăstirea ortodoxă, aflată sub jurisdicția Patriarhiei Ierusalimului, este edificată pe straturile succesive ale unei istorii care păstrează amintirea întâlnirii lui Iisus cu Marta și Maria din Betania. 
Complexul monastic marchează locul în care Iisus a ales să se odihnească, fiind un model de „acasă”, spațiu în care prietenia a devenit o cale mai puternică.
Testament: „Eu sunt Învierea și Viața”
Muntele Măslinilor este pragul peste care trecând se poate ajunge pe scenă monumentală a mântuirii lumii. Spre deosebire de măreția altor bazilici, Dominus Flevit invită la o introspecție tăcută, fiind ridicată exact pe locul unde, conform tradiției, Iisus a privit splendoarea Ierusalimului și a lăcrimat pentru destinul său.
Zidurile Ierusalimului, impunătoare și severe, sunt doar ecoul îndepărtat al fortificațiilor antice. Trecerea unui prag imaginar la Poartă de Aur evocă momentul în care cetatea a jubilat cu strigătul de biruință al întâmpinarii unui alt mod de Împărat. Poartă Milostivirii păstrează în adâncuri, sub temeliile vizibile, vestigiile vechii porți prin care a trecut Mântuitorul.
Panorama Ierusalimului privită de pe Muntele Măslinilor nu este doar un peisaj, ci o veritabilă hartă a mântuirii.
Arhitectură actuală a Cenaclului este o „arhivă în piatră” a istoriei Ierusalimului. Privirea întâlnește o combinație surprinzătoare între goticul din vremea cruciaților și elementele islamice. Această severitate arhitecturală, lipsită de elemente iconografice, obligă pelerinul să privească spre „arhitectură interioară” a momentului biblic "Cină cea de Taină".
Biserica Tuturor Națiunilor sau Bazilica Agoniei este, poate, cel mai frapant exemplu de arhitectură sacră unde piatră brută și artă mozaicului se unesc pentru a exprima durerea universală.
Ridicată pe locul în care suferința să transformat în rugăciune, această bazilică reușește să transforme geografia durerii într-un spațiu al unității umane.
Biserica Sfântul Petru „În Gallicantu” (unde a cântat cocoșul) este unul dintre cele mai răscolitoare locuri de pe Muntele Sion, fiind spațiul în care loialitatea umană se prăbușește pentru a face loc milei divine.
Biserica ridicată pe locul palatului arhiereului Caiafa nu este doar un lăcaș de cult, ci o capodoperă a memoriei creștine care suprapune straturi de suferință și speranță.
În Valea Hinnom, un mic așezământ aproape nevizitat, se distinge Akeldama sau „Țarina Olarului”. Este un spațiu care poartă în nume și în pământ pecetea trădării, un loc unde geografia se întâlnește cu eșecul tragic al lăcomiei. Akeldama este monumentul inutilității arginților trădării.
Deși astăzi pe acest loc se înalță mănăstirea ortodoxă Sfântul Onufrie, spațiul rămâne încărcat de memorie tristă.
În proximitatea Pretoriului, acolo unde puterea romană și cutumă iudaică s-au unit într-un verdict implacabil, se află un spațiu al umbrelor: Închisoarea lui Hristos. 
Dacă Akeldama a rămas prizonieră deznădejdii lui Iuda, acest loc de detenție devine spațiul unde Libertatea Absolută se lasă încătușată de legile omenești.
Această „închisoare de o noapte” nu este doar o celulă, ci prima naștere reală a Drumului Crucii.
Drumul Crucii coloana vertebrală a memoriei creștine în Ierusalim
.
Substanța acestui itinerar este trecerea de la sentința rece a Pretoriului la pragul mântuitor al Golgotei.
Via Dolorosa nu este doar o succesiune de paisprezece stații, ci un tipar al suferinței asumate în beneficiul altora.
.
Producător: Elena Dinu
Credit foto: Titi Dincă
.
