Cum arată azi oraşele Sebeş (Alba) şi Reşiţa (Caraş - Severin) față de cum erau acum aproape 30 de ani, vedem în reportajul lui Gabriel Geamănu la „Dosar România” de la TVR 1 și TVR 1 HD. Sâmbătă, 9 noiembrie, de la ora 21.00.
În anii ' 90, Sebeşul şi Reşiţa erau dominate de sărăcie, convulsii sociale, greve. Mai ales oraşul Reşiţa. Investitorii promiteau că vor revitaliza industriile existente în aceste oraşe. Dar oamenii au sărăcit tot mai mult şi au început să plece din aceste oraşe. Multe fabrici şi combinate s-au închis.
De exemplu, la Sebeş, industria lemnului, veche de zeci de ani, aproape că a dispărut, în anii ' 90. La fel s-a întâmplat şi cu industria pielăriei, care avea o tradiţie de peste 100 de ani.
La Reşiţa, lucrurile au fost şi mai grave. Industria siderurgică este într-un mare declin. Sunt concediaţi foarte mulţi oameni, sărăcia cuprinde oraşul.
Familiile siderurgiştilor ies la grevă, mişcările sociale sunt comparabile cu grevele din Valea Jiului. Dar, potrivit liderului sindical Marian Apostol, „la Reşiţa s-a protestat paşnic, nu ca în Valea Jiului, cu minerii la Mineriade". Din peste 14.000 de siderurgişti, astăzi mai muncesc în jur de 880. Şi mulţi oameni din Sebeş pleacă în alte părţi. Ca să poată trăi.
„A fost o perioadă tulbure pentru aceste două oraşe - o letargie care s-a simţit în mai toată România. După 2000, lucrurile au început să se mişte în oraşul Sebeş. Vin multinaţionale din industria lemnului care fac angajări. Însă, apar probleme mari de mediu, oamenii protestează, iar autorităţile sunt incapabile să rezolve problemele”, ne rezumă Gabriel Geamănu, realizatorul reportajului „Un nou început”, pe care îl vedem la TVR 1 și TVR 1 HD, sâmbătă, 9 noiembrie, de la ora 21.00.
Surprinzător, oraşul Reşiţa, odată foarte poluat, după 2000 are un aer respirabil. Este consecinţa reducerii activităţilor industriale din zonă.
La Sebeş, sunt astăzi peste 1.000 de firme. Multinaţionalele au ales Sebeşul, tocmai pentru că este bine plasat, în centrul ţării, iar infrastructura este esenţială. Dacă s-ar realiza infrastructura, mulţi investitori şi-ar deschide sucursale şi la Reşiţa.
Prin comparaţie, Sebeşul înfloreşte astăzi. Oamenii au venituri acceptabile, iar patronii au o vorbă: „la Sebeş, numai cine nu vrea să muncească nu are un loc de muncă". Oamenii vin să muncească la Sebeş şi de la 30-40 de kilometri depărtare, iar rata şomajului este sub 1 %. În Reşiţa, din cauza lipsei infrastructurii rutiere, rata şomajului este mai mare. Cu toate acestea, judeţul Caraş- Severin, unul dintre cele mai frumoase judeţe din România, are un fantastic potenţial turistic. Turismul poate fi şansa oraşului Reşiţa. În localitate mai există câteva fabrici care dau de lucru câtorva mii de oameni. Dar, oraşul s-a depopulat, au plecat peste 30% din locuitorii săi, la munca în străinătate. Primarul oraşului Reşita, Ioan Popa, promite că oraşul îşi va reveni, iar oamenii se vor întoarce acasă când vor avea un salariu minim de 500 de euro pe lună.
Sunt poveştile acestor două localităţi - Sebeş şi Reşiţa - care au avut un declin dramatic, dar care încep să se ridice. La Dosar România, sâmbătă, 9 noiembrie 2019, de la ora 21. 00, Gabriel Geamănu ne vorbeşte despre „Un nou început” pentru cele două oraşe ale României.
