În fiecare iarnă, milioane de oameni din întreaga lume împodobesc un brad de Crăciun cu lumini, globuri și ornamente strălucitoare. Fie că este natural sau artificial, el ocupă un loc central în casele și inimile noastre în timpul sărbătorilor. Dar puțini știu că această tradiție are rădăcini mult mai vechi decât creștinismul și că, de-a lungul timpului, bradul a traversat granițe culturale, religioase și simbolice.
Mult înainte de apariția creștinismului, popoarele păgâne din Europa considerau copacii și plantele veșnic verzi drept simboluri ale vieții, fertilității și reînnoirii. În timpul iernii, când natura părea moartă, verdele persistent al brazilor, al vâscului și al iederii inspira speranță și protecție împotriva forțelor întunericului.
În Scandinavia, în perioada solstițiului de iarnă, oamenii decorau casele cu ramuri de brad pentru a alunga spiritele rele și pentru a invoca reîntoarcerea soarelui. Romanii, la rândul lor, foloseau plante veșnic verzi în timpul Saturnaliilor, festival dedicat zeului agriculturii, Saturn, pentru a marca sfârșitul anului agricol și venirea unei noi etape de rodnicie. În Egiptul antic, frunzele de palmier aveau o semnificație similară: erau asociate cu zeul Ra și cu victoria luminii asupra întunericului.
Astfel, ideea de a aduce verdeața în casă în mijlocul iernii era o celebrare a vieții și un gest de speranță în fața frigului și întunericului.
Odată cu răspândirea creștinismului în Europa, multe tradiții păgâne au fost reinterpretate în cheie religioasă. Una dintre cele mai cunoscute legende despre originea bradului de Crăciun îl are în centru pe Sfântul Bonifaciu, un misionar englez din secolul al VIII-lea.
Se spune că Bonifaciu a găsit un grup de păgâni germani care aduceau sacrificii unui stejar sacru dedicat zeului Thor. Pentru a le demonstra puterea lui Dumnezeu, el a tăiat stejarul, dar, în mod miraculos, nu a fost lovit de fulger. În locul copacului doborât, ar fi crescut un brad tânăr și verde, simbol al lui Hristos și al vieții veșnice. Forma triunghiulară a bradului a fost interpretată ca o trimitere la Sfânta Treime, iar copacul a devenit treptat un simbol al credinței și al renașterii spirituale.
Bradul de Crăciun modern își are originile în Germania secolului al XVI-lea, când creștinii au început să aducă brazi în case și să îi decoreze cu mere, nuci, turtă dulce și lumânări. Merele aminteau de fructul din Grădina Edenului, iar lumânările simbolizau lumina lui Hristos.
În secolul al XVII-lea, obiceiul s-a răspândit în rândul nobilimii, iar brazii erau împodobiți cu ornamente de hârtie aurită, panglici și lumini. În curând, tradiția a devenit nelipsită la curțile regale din întreaga Europă, iar emigranții germani au dus obiceiul cu ei în țări precum Anglia și Statele Unite.
Popularizarea bradului de Crăciun în lumea anglofonă se datorează Reginei Victoria și Prințului Albert, soțul ei german. În 1848, Illustrated London News a publicat un desen cu familia regală adunată în jurul unui brad decorat la Castelul Windsor. Imaginea a avut un impact uriaș, iar bradul a devenit rapid un simbol al Crăciunului britanic și al valorilor familiale.
Când aceeași imagine a fost republicată doi ani mai târziu în Statele Unite, în Godey’s Lady’s Book, americanii au îmbrățișat și ei tradiția. Astfel, bradul de Crăciun a devenit un element central al sărbătorilor de iarnă în lumea occidentală.
Astăzi, bradul de Crăciun a depășit granițele religioase și culturale. Este un simbol universal al bucuriei, luminii și speranței, împodobit în milioane de case din întreaga lume, fie în scop religios, fie pur decorativ.
În multe familii, împodobirea bradului este un moment de comuniune și tradiție, iar darurile așezate la baza lui evocă spiritul generozității și al iubirii. În același timp, tehnologia modernă a adus brazi artificiali, instalații luminoase inteligente și decorațiuni tematice, adaptate fiecărei culturi sau gusturi.
În esență, bradul de Crăciun rămâne un simbol al vieții care nu se stinge, al luminii care învinge întunericul și al speranței reînnoite. Fie că este privit ca un simbol al lui Hristos, fie ca o expresie a bucuriei umane, el continuă să aducă în fiecare an un mesaj simplu, dar profund: chiar și în cea mai lungă iarnă, viața și lumina vor birui întunericul.
***
Credit foto: Shutterstock - rahimaart
***
Sursa: ABC











































