Vineri, 12 iunie, aţi putut descoperi poveştile unor elevi, studenţi şi simpli ţărani care au avut un singur lucru în comun: lupta anticomunistă. De la ora 19:00, la TVR 2, TVR HD şi online pe TVR+.
Ediţia este disponibilă online pe TVR+
În încercările noastre de a căuta argumente în favoarea înființării unui muzeu al comunismului, am descoperit din întâmplare câteva însemnări zilnice ale unui țăran din satul Aluniș, judetul Sălaj. Pașca Alexa a scris începând din 1974 o cronică a vieții satului său în plină eră comunistă.
Am descoperit câteva fragmente din jurnalul lui, reunite într-un studiu al Corinei Bejenariu, directorul Muzeului de Istorie si Artă din Zalău. La Sălaj am ajuns să descoperim, printre dealurile împădurite, o rezistență surdă și continuă împotriva nelibertății și a oprimării. Acești oameni și poveștile lor ne fac să susținem și mai puternic ideea înființării unui muzeu al acestei perioade.
Pașca Alexa s-a născut în 1917. În 1948 el s-a înscris, alături de alţi ţărani din zonă, în Partidul National Țărănesc care activa în ilegalitate. În 1949, este arestat şi judecat de Tribunalul Militar din Cluj-Napoca, fiind condamnat la 4 ani de puşcărie pentru „activitate subversivă contra regimului comunist”. A făcut 5 ani de detenţie în închisorile din Gherla şi Poarta Albă, la colonia de deţinuţi politici „Peninsula” din Dobrogea, unde a lucrat la construcţia Canalului Dunăre-Marea Neagră si la restaurarea Cazinoului din Constanța.
Mult după eliberarea sa, adică din 1971, începe să îşi consemneze memorii, impresii din realitatea zilnică. Cele mai multe dintre aceste impresii se referă la fenomene meteorologice, dar conţin şi o serie de observaţii extrem de interesante privind viaţa satului în ultima perioadă a regimului comunist. 14 caiete de însemnări, o cronică frustă a perioadei în care ţărănimea a încercat să se acomodeze cu noua situaţie istorică.
***
În Sălaj au fost foarte mulți opozanți ai regimului comunist. Țărani și muncitori de pe marile platforme industriale, oameni obișnuiți care nu erau dispuși să accepte propaganda deșănțată a conducerii de partid și de stat.
În 1986, în plin regim totalitar, un tânăr de 24 de ani, din Bădăcin, l-a comemorat, împreună cu un grup de prieteni, pe Iuliu Maniu. Ioan Pop sau “poetul” așa cum i se spunea, a scris un imn dedicat lui Iuliu Maniu. Pentru asta a fost bătut de miliție și urmărit sistematic de securitate.
Ioan Pop a lucrat ca merceolog la Fabrica de țevi din Zalău. A fost urmărit de Securitate până in 1990, a plecat din țară, apoi a revenit. E dezamăgit de România, dar nu a regretat nicio clipă gestul său de revoltă împotriva absurdității comuniste. Pentru el, Iuliu Maniu este un model de viata.
***
De la Bădăcin am continuat periplul spre Văleni. Satul Văleni este un sat de munte, cu case răsfirate pe coline. Din cauza reliefului, zona nu a putut fi colectivizată. În 1947, tineri din trei sate Văleni, Cristolț și Solona s-au reunit sub comanda unui personaj misterios Ion Abăciței cu intenția clară de a răsturna guvernul prosovietic de la București. Vârstele acestor tineri erau de 17 și 20 de ani. Toți au făcut ani grei de pușcărie. Au fost la canal, au cărat pietre cu cârca, au muncit până la epuizare.
Comunismul a fost nociv nu numai în timpul crizei economice de la mijlocul anilor 80. El a măcinat pe dinăuntru societatea românească, alterând tradițiile, mentalitățile, relațiile interumane. În Germania, de exemplu s-a dezvoltat o întreagă industrie pentru a exploata amintirile din comunism. În Polonia există același sentiment amestecat de nostalgie și eliberare.
„Nimănui nu-i plăcea Zidul, dar trecerea lui devenea un scop în sine, era personificarea libertății. Nimănui nu-i plăcea viața grea, înglodată în lipsuri, dar supraviețuirea în aceste condiții devenea un mod de existență. Eram cu toții mult prea preocupați să supraviețuim, încât uitasem că oamenii au în egală măsură nevoie de libertate și adevar, ca și de hrană. Noi nu milităm pentru nimic altceva decât pentru dreptul copiilor noștri de a spune «nu», pentru dreptul fiecăruia de a fi ceea ce își dorește să fie, Pentru dreptul nostru la memorie”, spune Ruxandra Ţuchel, realizatoarea TVR a ediţiei de vineri.
***
Despre Dreptul la memorie – Argumente pentru un Muzeu al Comunismului”
Din 8 mai 2015, TVR2 și IICCMER lansează proiectul „Dreptul la memorie”, un serial-documentar care prezintă argumentele înfiinţării unui Muzeu al Comunismului la București. În fiecare vineri, de la ora 19:00. Fiecare episod va fi dedicat unei perioade şi problematici, specifice perioadei comuniste prin care naratorul Constantin Lupescu invită publicul la meditarea asupra necesităţii unui muzeu al comunismului.
Invitaţia va fi făcută pe două paliere: donaţii de obiecte, documente, fotografii etc. (în imagine, croll, mediu on line şi fillere), concurs de idei și sugestii despre ce ar trebui să conțină un muzeu al comunismului din România.
Serialul-documentar „Dreptul la memorie” va avea şapte episoade, plus unul final, în care echipa TVR&IICCMER va organiza un talk-show. De-a lungul celor opt săptămâni, telespectatorii vor asculta poveşti ale unor martori-cheie, opiniile specialiştilor şi vor urmări reportajele realizate de echipa Televiziunii Românii. Printre tematicele abordate în campanie se numără: „GÂNDIREA ARESTATĂ”, „ISTORII LA RĂSCRUCE” sau „ŞASE POVEŞTI DIN COMUNISM”.
