Echipa ”Cap Compas” v-a propus o călătorie în miezul verii cireșelor coapte la nordul țărmurilor bulgărești de la Marea Neagra. Sâmbătă, 26 noiembrie, de la ora 12:30, la TVR2.
O combinație plăcut surprinzătoare între mare, nisip, natură și serenitate…astfel poate fi definită la prima vedere stațiunea turistică al cărei nume de personaj feminin a fost inspirat din proza scurtă a scriitorului bulgar Yordan Yovkov. Albena duce în egală măsură cu gândul la alb, la strălucitor și la argintiul asociat țărmurilor din partea de nord a litoralului bulgăresc la Marea Neagră.
Albena este apreciată prin prestigioase distincții și premii, ceea ce îi asigură o poziție privilegiată în ceea ce privește opțiunile clienților pentru a petrece un sejur aici. International Blue Flag Award pentru standarde ridicate de curățenie în stațiune, Premiul Green Oscar pentru investiții durabile asupra mediului, Premiul RELACS pentru folosirea energiei regenerabile, Certificatul Travelife pentru servicii durabile în hoteluri și Premiul ESPA pentru inovație sunt cele mai notabile diplome acordate de instituții specializate care promovează turismul de calitate.
Publicul țintă este reprezentat de familii cu copii și de cupluri care doresc să fie departe de tumultul marilor stațiuni aflate la sud de Nisipurile de Aur. Cele mai moderne hoteluri din Albena își așteaptă oaspeții într-o atmosfera distinsă, de relaxare și vacanță, oferind piscine și restaurante selecte.
Amelia este o unitate hotelieră dedicată primei femei pilot de avion care a traversat oceanul Atlantic, respectiv Ameliei Earhart, în ideea de a avea o reclasificare la 5 stele a unui ansamblu de cazare, cât și a unei amintiri a faptului că prin apropiere va fi existat cândva un aerodrom unde oameni de pretutindeni ajungeau pe țărmurile însorite ale Bulgariei.
Tracii au numit această zonă ”valea izvoarelor”, iar romanii ”genarium”, ceea ce înseamnă ”sănătate”. În alintarea miezului de zi, cireșele ne amintesc de sucurile proaspete aflate la îndemână în mai toate hotelurile și roșul rubiniu al fructului pârguit ne duce cu gândul la timpurile copilăriei, când agățati de vreun pom ne umpleam burta și buzunarele cu delicioasele fructe la vremea când toamna era încă departe.
Pe Coasta de Argint din nordul Bulgariei, unul dintre avantajele petrecerii unei vacanțe este legat și de apropierea între orașe și obiective cu caracter turistic, iar Balcik este incontestabil acel loc care nu poate lipsi de pe nicio lista a modalităților de petrecere a timpului liber.
Răgazul petrecut în parcul dendrologic și în gradina botanică de aici este o prefață a superlativelor pe care avem a le întâlni la fiecare pas. Amenajarea grădinii a început în 1955 și autoritățile bulgare au inclus-o pe lista celor 100 obiective turistice de interes național, fiind proprietate a Universităţii "Sf. Kliment Ohridski " din Sofia.
”Cuibul singuratic”, cum numea regina vila cochetă, este o construcție realizată între anii 1925-1929 pe un teren donat de către bancherul Ioan Hrissovelonis. Un edificiu cu ziduri albe și detalii negre, cu un impozant minaret, ceea ce este cunoscut generic drept ”Castelul Reginei Maria” este reprezentarea arhitecturală a unui amestec între stiluri și secțiuni turcești, otomane și bulgărești.
Vila proiectată de arhitectul Guneș a fost reședința de vară a familiei regale și centrul unui ansamblu cu puternice accente simbolice de ordin religios. Regina fusese fascinată de frumusețea locurilor încă de la prima vizită efectuată aici la îndemnul pictorului Alexandru Satmari.
În 1950, autoritățile comuniste ale Bulgariei au dispus renovarea vilei și amenajarea acesteia drept loc de concediu membrilor de partid. Domeniul și vila au devenit ansamblu muzeal începând din 1960, iar în prezent vila reginei Maria este incontestabil locul care atrage zeci de mii de vizitatori, fie că aceștia se află în trecere spre sudul țărmurilor bulgărești, fie că își petrec vacanțele în zonele limitrofe Balcikului.
Ansamblul regal din Balcik nu înseamnă doar vila reginei Maria, ci se completează cu alte multe spații, incinte și clădiri care conferă personalitate acestui domeniu. Secțiuni ale imensului parc poartă denumiri inspirate din religie sau din literatură și fiecare colțișor este un mic templu.
În vremurile cât a funcționat ca reședință regală, primăria locală a emis un act normativ prin care orice artist sau scriitor care dorea să își construiască o casă în Balcik, terenul îi era acordat în mod gratuit.
Pe măsură ce te înalți pe promontoriile care străjuiesc marea, parcă și lumina devine argintie pe coasta de argint, iar întâlnirea cu ansamblul arheologic de la Yailata este o veritabilă revelație.
Pe cele două terase care acoperă aproape 45 hectare și se ridică la aproape 60 m deasupra undelor albastre se află mărturii istorice ale viețuirii din urmă cu mai bine de 8000 ani. Peste 100 de peşteri-locuinţă datate din secolul al 5 î.e.n., trei necropole familiale săpate în rocă, o fortăreaţă de dată târzie, un sanctuar, pietre de sacrificiu, vinării şi alte morminte din perioada antică alcătuiesc un patrimoniu unic la doar 50 km distanță de România.
Un drum început la Albena în termenii confortului se poate termina într-un ambient aproape rustic, în timp ce întâlnirile cu locuri și fapte ale unui segment relativ scurt al zonei costiere bulgărești a Marii Negre cu siguranță oferă mai mult decât simple epitete. Dalboka, un loc aproape ascuns între coline pietroase, se descoperă cu impresionanta fermă de midii. Împreună cu oamenii locului, știutori ai tainelor mării, dar și ai secretelor înmulțirii și comercializării scoicilor.
În afara de ferma suspendată pe piloni de fier, mai există și alte două zone de creștere a midiilor aflate sub ape. Însă aici, pașii ne duc la fel ca pe puntea unui vapor către miezul lucrurilor în forma văzută, tangibilă și inteligibilă care pare a se concretiza în câteva zeci de kg de scoici în câteva minute.
Midiile cresc sub apă prinse de niște plase speciale înfășurate în formă de cilindru. Se consideră unanim că scoicile sunt un” bioindicator” natural pentru puritatea apei în care trăiesc, acestea crescând doar în ape curate. O singură midie poate filtra în 24 de ore aproximativ 82 de litri de apă, selectându-și hrana astfel. Acesta este și motivul pentru care trebuie să trăiască și să crească într-un mediu cât mai curat.
Ferma de midii Dalboka și-a început activitatea în 1994 și este specializată în cultivarea și producția de midii în Marea Neagră, iar între anii 2003-2006 a trecut printr-un proces de extindere.
Dificil de enumerat ce se poate mânca aici, însă de la scoici afumate și până la salate, diferite combinații preparate la grătar sau gătite în cuptor, un amestec ingenios de sosuri și asezonări știute doar de bucătari, toate fac din lumea gastronomică a scoicilor o nișă tangibilă pentru fiecare călător pe Coasta de Argint a Bulgariei.
