Joi, 21 ianuarie, ora 23.00, la TVR 3, v-a propus o călătorie în Bali: „O insulă. Cinci vulcani. Trei milioane de suflete. Și peste zece mii de temple și altare.” (Ioan Grigorescu)
Este primul episod din Spectacolul Lumii pe care TVR 3 l-a difuzat în anul cel nou.
„Întotdeauna mi-au fost dragi caii albi. Ei ar trebui să fie ciopliți numai în marmură, singura materie egală cu noblețea ființei lor.”
Așa cum s-a mai întâmplat odată în cadrul seriei Indoneziene, Ioan Grigorescu construiește episodul bazându-se pe multiplele reprezentări artistice inspirate în cultura locală de străvechile poeme epce hinduse. Dacă la Prambanan urmărește povestea prințului Rama în piatra cioplită de opt veacuri a templului și într-un spectacol tradițional, în Bali sursa de inspirație este Mahabharata.
„Poarta balineză, ca două aripi de vultur în poziție verticală, ne deschide drumul spre un tulburător monument din Dempasar, capitala insulei. El înfățișează o dramatică scenă inspirată din Mahabharata, epopeea anonimă hindusă veche de douăzeci și cinci de veacuri. O lume fantastică. O lume a miturilor, legată de permanenta luptă dintre bine și rău”.
Agung. Vulcanul activ. Balinezii îl consideră centrul lumii. Poate că și este. În orice caz, este centrul lumii lor. Viața și moartea, valurile și clima depind de capriciile lui. La poalele vulcanului, un sat mic, pierdut în junglă. Ioan Grigorescu a mai fost aici, în 1962. La scurtă vreme după vizita sa, a avut loc una dintre cele mai devastatoare erupții din Indonezia ultimului veac. Micul templu din satul distrus a fost cruțat ca prin minune. Spectacolul de teatru și dans tradițional, simbolizând coexistența binelui și răului, dă viață spațiului sacru. Și noi suntem, prin obiectivul domnului Grigorescu, martori acestui moment. Costumele fastuoase, mitologia hindusă, grația și ritmul, Binele în chip de tigru și vrăjitoarea cea rea... Și nu putem să ne întrebăm ce s-a întâmplat cu micul templu la următoarea erupție a vulcanului Agung, în 2019...
„Aici fantezia naturii concurează cu inventivitatea omului pe care o provoacă și o stimulează. Peisajul însuși este o alcătuire paradoxală a extremelor firii, dezastre geologice și regenerări paradisiace. În asemenea locuri forțele telurice punctează cronicile cu date de foc.” (Ioan Grigorescu)
Călătorul își continuă explorarea, regăsind motivele mitologice în atelierele artizanilor. Spectacolul lumii devine încă o dată spectacol al creației, act în sine fascinant, mai fascinant decât rezultatul. Din mâinile sculptorilor ies vulturi, dragoni – reprezentare a fiarei din om, și cai – puntea între elementele primordiale.
„În Bali orice metaforă este posibilă. Ba omul, depășindu-se pe sine în crearea frumosului, a întrecut chiar și zeii.”
***
Un articol de Cristina Oancea
