Sâmbătă, 18 noiembrie, de la ora 13:30, realizatorul Rafael Udrişte şi profesorul universitar Ioan St. Lazăr au invitat telespectatorii TVR Cultural la o dezbatere despre profesionalism, credinţă şi dedicare, dar şi despre puterea de a salva o comunitate prin dezvoltarea culturii locale, indiferent de cât de potrivnice ar fi vremurile.
Există în România un tip de intelectual care construiește spiritual o comunitate. Şi o face meticulos, cu tenacitate, sădind în adâncul une societăți, aparent periferice, ideea fundamentală că din punct de vedere cultural nu există nimic în afara valorii, iar granițele dintre centru şi margine nu există. Astăzi, într-o nouă ediţie „Adevăr şi Curaj”, vom vorbi despre rezistenţa tăcută a unui astfel de cărturar. Profesorul universitar Ioan St. Lazăr și-a dedicat întreaga viață culturii vâlcene, demonstrând, prin toate cărțile sale, şi nu sunt putine, că o comunitate se poate salva, oricât de grele ar fi vremurile, prin cultura. Par vorbe mari, dar nu sunt.
„Opera profesorului Ioan St. Lazăr este o replică polemică a istoriei pe care a trăit-o atât în perioada comunistă, cât şi în cea a post-postmodernismului în care ne aflăm. El refuză cu încăpățânare să abdice în fața unei lumi acaparate de lipsă de aspirații, de negare a culturii și relativizare a valorilor. Dacă privim din această perspectivă, moștenirea pe care ne-o oferă nouă, tuturor, cărturarul Ioan St. Lazăr este extrem de valoroasă”, a spus realizatorul Rafael Udrişte.
Profesorul Ioan St. Lazăr s-a născut la 1 noiembrie 1943, la Giurgiu, fiind al treilea copil, dintre cei șase ai familiei. Copilăria sa este marcată de efectele războiului dar şi de schimbările de regim care au zdruncinat România postbelică. Tânărul Ioan învață repede că singura salvare dintr-o astfel de lume nesigură este lectura. „Să citim, de parcă viața însăși ar depinde de asta”, spune profesorul Lazăr şi „astfel să ne întâlnim cu întreaga lume”. Și cu tenacitate va urma acest gând toată viața sa.
Profesorul Lazăr urmează cursurile Facultății de Filologie din București. Are șansă sa întâlnească aici mari intelectuali interbelici ale căror opere literare şi critice stau la baza culturii române moderne. Mihai Pop, profesorul de etnografie şi folclor, Tudor Vianu şi George Călinescu devin modelele tânărului student. Istoria nu iartă pe nimeni. Nici pe noi, în aceste momente în care vorbim. Toți ducem în istoria noastră personală traumele lumii în care trăim.
Statutul profesorului în societatea românească, fie ea comunistă sau post comunistă, nu diferă prea mult de cel din perioada interbelica. Povestea profesorului Ioan St. Lazar ne duce cu gândul la profesorii Udrea şi Miroiu din „Steaua fără nume”, de Mihail Sebastian.
Aventura vâlceană a domnului Lazăr începe la finalul anilor 1960, la puţin timp de la reapariţia pe harta României a județului Vâlcea. Încă de la venirea sa aici, ca animator cultural, îşi propune, după cum ne-o spune chiar el, să scoată Vâlcea din anonimat. În această ofensivă, menită să configureze identitatea şi personalitatea culturală a Vâlcei şi să promoveze valorile locului la nivel național, Ioan ST. Lazăr s-a integrat imediat, devenind în cele din urmă unul dintre importanții protagoniști ai acestui proces cultural.
Deloc speriat de statutul de intelectual de provincie, profesorul Lazăr începe un amplu proces de cercetare etnografică. Merge pe teren, străbate județul în lung şi în lat căutând rapsozi şi meșteri populari autentici, păstrând astfel vii şi nealterate tradițiile zonei. Poveştile şi legendele locului sunt astăzi știute şi graţie profesorului Lazăr.
Opera sa are trei paliere de expresie. Lumea tradițiilor, populată de mituri şi simboluri ancestrale cu valoare antropologică extraordinară, lumea artelor, mereu în dinamică, cu metafore şi simboluri ale modernității şi lumea credinței, a sacralității, în afara căreia celelalte două lumi nu au cum exista.
Vorbind cu profesorul Lazăr am înțeles că pentru domnia sa cultura, în sensul literal al cuvântului, a fost o formă de rezistenţă în faţa unui regim autoritar şi egalitarist. A reușit să se salveze spiritual, oferindu-le oamenilor din Vâlcea o alternativă la propaganda cea de toate zilele.
Dupa 1989, profesorul Ioan ST. Lazăr îşi dedică energia readucerii în memoria comunității locale, dar şi naționale, a unui mare cărturar: Antim Ivireanul.
Urmăriți ediția mai jos:
