O incursiune fascinantă în istoria cotidiană a românilor din epoca fanariotă în ediția „Garantat 100%” de duminică, 5 aprilie, de la ora 23.00, la TVR1. Invitatul lui Cătălin Ștefănescu este Tudor Dinu, profesor doctor abilitat la Universitatea din București și doctor honoris causa al Universității Democrit a Traciei (Grecia). Un dialog ce aduce în prim-plan detalii surprinzătoare despre civilizație, economie și viața din acea perioadă.
Discuția dintre Cătălin Ștefănescu și Tudor Dinu conturează lumea complexă a acelor vremuri, în care influențele orientale au modelat profund societatea românească. Unul dintre simbolurile acestei civilizații era baia publică, văzută nu doar ca spațiu de igienă, ci ca loc de socializare. „Băile sunt de origine islamică. În islam, baia are o valoare sacră. Pentru a intra în moschee trebuie să fii curat nu numai cu sufletul, dar și cu trupul”, explică invitatul emisunii, autor a numeroase cărţi despre influenţa fanariotă asupra Ţărilor Române.
Aceste spaţii erau şi adevărate centre de viață socială, unde oamenii veneau nu doar să se spele, ci să petreacă timp împreună: „mergeai la spălat cum mergi astăzi la Terme, nu numai pentru baie, ci și pentru socializare, pentru fumat, pentru degustat o cafea, pentru concerte cu lăutari.” Boierii au fost primii care au adoptat acest obicei, iar ulterior băile au devenit accesibile și oamenilor de rând. Totuși, modernizarea de după 1821 şi dorinţa de occidentalizare au dus la dispariția lor, într-un proces pe care Tudor Dinu îl compară cu transformările de după 1989, „când am încercat şi am reuşit, în câteva decenii, să ştergem o bună parte a patrimoniului construit comunism.”
Un alt aspect esențial al epocii fanariote a fost rolul economic al Bisericii, mult diferit de percepția actuală. „Biserica a fost cel mai mare agent economic în istoria noastră. E greu de imaginat câte proprietăți putea să aibă”, spune Tudor Dinu, subliniind că instituția deținea hanuri, poduri, cariere de piatră și chiar orașe întregi. În opinia sa, oamenii Bisericii au știut să valorifice oportunitățile vremii și „nu trebuie condamnaţi pentru că au fost şi oameni de afaceri.”
Cătălin Ștefănescu și Tudor Dinu ating și tema robiei, nuanțând imaginea cunoscută și aducând în prim-plan roluri mai puțin discutate, precum cele ale robilor bucătari sau lăutari, care contribuiau la viața culturală și socială a vremii.
Un capitol aparte îl constituie figura lui Manuc-bei și celebrul său han din București, un spațiu reprezentativ pentru o epocă în care interesele economice și jocurile de putere se întâlneau firesc. „Manuc şi-a dat seama că Bucureştiul era un mare hub economic, a investit în dezvoltarea lui”, spune Tudor Dinu, evocând și investițiile acestuia în zona montană: „Clăbucetul era al lui Manuc-bei, Piscul Câinelui era al lui Manuc-bei.”
În final, imaginea Bucureștiului de atunci apare ca una vibrantă și cosmopolită. „Bucureștiul era poarta de intrare a civilizației orientale”, afirmă invitatul, descriind un spațiu în care „viermuiau absolut toţi balcanicii” - greci, bulgari, albanezi, armeni sau evrei. Capitala apare asftel ca un loc al oportunităților, un „El Dorado” balcanic. În această lume descrisă drept „dulcele Bucuresti”, viața era marcată de contraste: bogăție și instabilitate, rigoare și plăcere. „O frivolitate pe care trebuie sa o privim pozitiv (...) incercam sa ne bucuram de placerile vietii”, concluzionează Tudor Dinu, conturând portretul unei societăți aflate între tradiție și modernitate.
foto: capturi emisiune TVR
