Documente și fotografii prețioase, povești spuse cu pasiune, locuri fascinante sau misterioase – „Ora Regelui” ne conduce sâmbătă, pe 4 aprilie, la Arhivele Naționale ale României, la Institutul de Istoria Artei și la Liceul Special „Regina Elisabeta” din București. De la ora 13.00, la TVR 1, şi de la 16.30, la TVRi.
Începutul anului 1918 i-a adus Basarabiei independența. Republica Democratică Moldovenească se desprinsese de Rusia Sovietică.
„Singura cale de izbăvit pentru Republica Democratică Rusească este ca noroadele ei să se unească și să-și ieie soarta în mâinile lor, alcătuindu-și stăpâniri naționale în hotarele țărilor unde locuiesc”, a fost îndemnul Sfatului Țării de la Chișinău, în urma revoluției ruse din martie 1917, ce a dus la abdicarea țarului Nicolae al II-lea și la instituirea unui guvern provizoriu la Sankt Petersburg. Chinuită mulți ani, cu orice drept suprimat, cu limba și credința furate, colonizată ca un pământ pustiit, Basarabia s-a luptat din greu cu rusificarea impusă prin toate mijloacele. Haosul, frica de anarhie și bolșevizare au persistat și după desprinderea sa. Mai-marii țării au cerut protecția armatei române pentru a asigura stabilitatea și pentru a-și putea decide ei înșiși viitorul. Subiectul este abordat la „Ora Regelui” sâmbătă, 4 aprilie, de la ora 13.00, la TVR 1 (şi în reluare marţi, 7 aprilie, de la 8.15). Ediţia poate fi urmărită, ca de obicei, şi la TVR Internaţional, în aceeaşi zi, de la 16.30, iar prietenii de peste Prut ai emisiunii o văd pe 9 aprilie, de la ora 16.00.
„În numele poporului Basarabiei, Sfatul Ţării declară: Republica Democratică Moldovenească (Basarabia), în hotarele ei dintre Prut, Nistru, Dunăre, Marea Neagră şi vechile graniţe cu Austria, ruptă de Rusia acum o sută şi mai bine de ani din trupul vechei Moldove, în puterea dreptului istoric şi dreptului de neam, pe baza principiului că noroadele singure să-şi hotărească soarta lor, de azi înainte şi pentru totdeauna, se uneşte cu mama sa, România”, scrie pe Declarația Unirii, semnată în 27 martie 1918 de Ion Inculeț, președintele Sfatului Țării și de vicepreședintele Pantelimon Halippa.
Desfășurat chiar pe 27 martie, anul acesta, workshopul „De acasă pân’ acasă”, organizat de Arhivele Naționale de la București, a marcat 108 ani de la Unirea Basarabiei cu România. Comunicările specialiștilor au fost completate de o expoziție cu documente ale Arhivelor României, dar și ale Arhivelor de la Chișinău, Arhivelor Diplomatice și Arhivelor Militare.
Instituția Arhivelor Naționale ale României are o activitate complexă. Pe lângă misiunea de bază, de a păstra în cele mai bune condiții documentele istorice, organizează periodic manifestări ce aduc în atenție evenimente istorice importante.
Create acum 195 de ani, Arhivele Naționale ale României rămân în continuă dezvoltare, documentele vechi fiind în proces de digitalizare, în prezent, iar interacțiunea cu publicul devenind din ce în ce mai ușoară.
După 1990, a început și recuperarea informațiilor despre perioada Regatului României. Un exemplu este traducerea în limba română a jurnalului cu însemnările zilnice ale Reginei Maria. Aproape toate cele 127 de caiete scrise de regina Marii Uniri sunt acum transpuse în volume ce redau nu doar evenimetele din perioada 1918-1938, ci și emoțiile acelor ani.
Documentarea unui moment istoric presupune un volum imens de muncă, până și în epoca digitalizării și a Inteligenței Artificiale, multe informații uluitoare se găsesc doar aici.
„Istoricul de artă este în egală măsură un depozitar și un creator de memorie culturală”, aflăm din vizita la Institutul de Istoria Artei „George Oprescu”, al Academiei Române. Cercetătorii care analizează artele vizuale, arhitectura, muzica, artele spectacolului dovedesc zi de zi, că interogarea trecutului atrage după sine redescoperirea lui.
Nucleul Bibliotecii de la Institutul de Istoria Artei l-au constituit cele 18.000 de volume (cărți și periodice) donate de Biblioteca Academiei Române. Cea mai mare parte a donației provenea din fosta bibliotecă regală, fondată de Regele Carol I, mare amator de ediții bibliofile și colecționar de pictură.
Adrian-Silvan Ionescu, directorul Institutului de Istoria Artei, este nu numai pasionat cercetător al istoriei moderne universale, ci și profesor la Facultățile Universității de Arte și la Facultatea de Istorie a Universității din București, descâlcind pentru generații de studenți tainele istoriei artei, dar și ale istoriei costumului urban sau ale istoriei fotografiei.
Prin interviul realizat cu reputatul profesor Adrian-Silvan Ionescu, jurnalistul Bogdan Șerban-Iancu ne aduce povești fascinante din vremea lui Carol I, domnul României în cei 48 de ani de transformare. Aflăm, printre altele, că Principelui Carol nu-i conveneau influențele rusești sau franceze în uniforma militară, că a sugerat o notă națională, prin valorificarea tradițiilor rurale, dând astfel dorobanților mândra lor uniformă. Straiele țărănești, cămașa, ițarii, opinciile și căciula din blană de oaie devin, la 1877, din poreclă, renume, căci faptele de bravură ale dorobanților răsunau de la Plevna și de la Grivița.
În „Ora Regelui”, alte destăinuiri, din perspectivă istorică și culturală, unele prea puțin cunoscute.
Cum a renăscut speranța într-un cartier al nevăzătorilor din București
Cartierul Vatra Luminoasă din capitală are o istorie înduioșătoare. În casele cochete, cu grădină, locuiau multe familii de nevăzători, alături de meșteșugarii care lucrau în atelierele din vecinătate și de profesorii de la școala specială. Un mic oraș-grădină, în care drumul scurt din pragul casei până la bancul de lucru ștergea obstacolele urbane, unind locuitorii într-o comunitate a sprijinului reciproc.
Viziunea îi aparține Reginei Elisabeta care, în anul 1909, a pus temelia „Așezământului Vatra Luminoasă”, cu o școală pentru copii și adolescenți, cu atelierele și azilul pentru adulții fără vedere. În jurul lui, a prins viață cartierul.
Liceul Tehnologic Special „Regina Elisabeta” a evoluat dincolo de orice predicție a secolului trecut. Vechiul azil s-a transformat într-o instituție educațională de avangardă, în care supraviețuirea a fost înlocuită de excelență. Elevii cu deficiențe de vedere învață folosind tehnologii care ar fi părut fantastice, acum 100 de ani. Tabletele cu cititoare vocale, imprimantele 3D tactile și senzorii inteligenți care le indică direcția au luat locul vechilor ateliere. Lecțiile normale sunt completate prin dezvoltarea aptitudinilor, prin cursuri de creație literară, muzică, sport, sculptură, dar și prin pregătirea pentru diverse meserii.
Pentru a păstra vie memoria celor care au deschis acest drum, în incinta liceului a fost inaugurat Muzeul Comunității Nevăzătorilor „Regina Elisabeta”.
Vatra Luminoasă nu este doar o lecție de istorie despre o Regină cu inimă mare. Este un loc care trăiește prin oamenii lui, un spațiu dedicat puterii de a transforma limitele în drumuri noi.
Prezintă: Bogdan Șerban-Iancu
Editor de imagine: Nicolaie Cernat
Producător: Lidia Voicu
Realizatori: Bogdan Șerban-Iancu, Adelina Dumitrescu, Nicolaie Cernat
credit foto: romaniaregala.ro; istoria-artei.ro
