La 30 ianuarie 1948, Mahatma Gandhi, simbol mondial al păcii și al non-violentei, a fost asasinat la New Delhi. Moartea sa a zguduit India și întreaga lume, marcând tragic finalul unei vieți dedicate reconcilierii, toleranței și unității între oameni.
Cel mai cunoscut susținător al non-violenței din secolul al XX-lea a avut un sfârșit paradoxal de violent. Mohandas Karamchand Gandhi, numit „Mahatma” – „marele suflet” –, a fost împușcat mortal de fanaticul hindus Nathuram Godse într-un moment în care India abia își câștigase independența față de dominația britanică.
După proclamarea independenței, în august 1947, și împărțirea subcontinentului în India și Pakistan, Gandhi a salutat decizia drept „cel mai nobil act al națiunii britanice”. Totuși, el a fost profund tulburat de violențele interconfesionale care au urmat, soldate cu mii de morți și cu strămutarea forțată a populației. El a susținut ideea coexistenței pașnice între hinduși, musulmani, sikhi, creștini și parsiți. În încercarea de a opri conflictul dintre hinduși, musulmani și sikhi, Gandhi a recurs din nou la una dintre cele mai puternice arme morale ale sale: postul până la moarte.
Gestul său a atras susținere internațională, inclusiv din Pakistan, unde liderul Muhammad Ali Jinnah i-a apreciat eforturile pentru pace. În același timp, Gandhi a devenit ținta extremiștilor hinduși, care considerau că mesajul său de toleranță slăbește capacitatea Indiei de a se apăra. La Delhi, unde locuia în Birla House, se auzeau deja strigăte amenințătoare împotriva sa.
Pe 13 ianuarie 1948, Gandhi a început ultimul său post, declarând că ar prefera moartea decât să asiste neputincios la distrugerea Indiei și a armoniei religioase. Deși un atentat cu bombă din 20 ianuarie a eșuat, amenințarea asupra vieții sale devenise evidentă. Gandhi însuși acceptase posibilitatea morții, spunând că, dacă va fi ucis, va întâmpina acest sfârșit fără ură, cu numele lui Dumnezeu pe buze.
Pe 30 ianuarie, în jurul orei 17:00, Gandhi, slăbit de post și în vârstă de 78 de ani, se îndrepta spre o întâlnire de rugăciune în grădinile Casei Birla. Atunci, Nathuram Godse s-a desprins din mulțime, s-a înclinat în fața lui și l-a împușcat de trei ori, de la mică distanță. Gandhi s-a prăbușit mortal rănit și a murit în mai puțin de o jumătate de oră.
Asasinul a fost capturat pe loc, judecat în luna mai și executat prin spânzurare în noiembrie 1949. Între timp, trupul lui Gandhi a fost expus pentru ca oamenii să își poată lua rămas-bun. Prim-ministrul Indiei, Jawaharlal Nehru, a anunțat națiunea prin radio: „Părintele națiunii nu mai este. Lumina s-a stins din viețile noastre.”
Funeraliile au atras aproape un milion de oameni. Procesiunea funerară, care a durat ore întregi, s-a încheiat pe malul râului Jumna, unde trupul lui Gandhi a fost incinerat conform tradiției hinduse. Mulțimea îndurerată a aruncat flori peste rugul funerar, iar cenușa a fost ulterior scufundată la confluența râurilor Jumna și Gange.
Moartea lui Gandhi nu a adus imediat pacea pe care acesta o visase. Revolte violente au izbucnit în mai multe orașe, inclusiv în Bombay, iar tensiunile religioase s-au amplificat. A fost un deznodământ care contrazicea profund valorile pentru care Gandhi trăise și murise.
***
Sursă: History Today
