Din 14 februarie, George Lungoci ne aşteaptă în fiecare după-amiază de vineri să trecem dincolo de bariera prejudecăţilor şi să păşim pe un drum al înţelegerii, al recunoaşterii valorilor şi respectului. „Opre roma” este o invitaţie spre sufletul colectiv al uneia dintre cele mai mari comunităţi etnice din România.
O fereastră deschisă prin care se poate privi dincolo de aparențe. Este propunerea pe care TVR 1 o face telespectatorilor săi în fiecare vineri, de la ora 15.00. „Opre roma” este o emisiune cu și despre comunitatea rromă, realizată pentru o mai bună cunoaștere și înțelegere a culturii, tradițiilor și obiceiurilor acestei etnii.
Despre ce recomandă acest program şi ce vor descoperi telespectatorii mai departe vorbim cu George Lungoci, nouă gazda a emisiunii. Din 14 februarie, jurnalistul echipei Alte Minorităţi ne dă întâlnire vinerea după-amiaza, la “Opre Roma”.
De la „Convieţuiri”, emisiunea ce aduce în prim-plan evenimentele din viaţa socio-culturală şi tradiţională a fiecărei comunităţi etnice din România, faci pasul către prezentarea mai îndeaproape a uneia dintre acestea, cea rromă. Ce te atrage la această comunitate?
Vorbim tot de conviețuiri, dar avem șansa să facem cunoscută în profunzime etnia probabil cea mai numeroasă (conform recensământului pe locul doi, după maghiari) și cea mai uniform răspândită. Spun „probabil cea mai numeroasă” pentru că mulți nu și-au declarat etnia. Avem această datorie, conform misiunii televiziunii publice, nu numai să promovăm valorile, cultura și tradițiile minorităților etnice, dar și să spargem prejudecăți. Să dezamorsăm ura și discursul ei. Să descoperim oameni care să ne inspire. Povești pline de emoție, un univers fascinant care așteaptă să fie descoperit. Oameni puternici, care luptă cu discriminarea, cu etichetarea, care au forța și candoarea de a se ridica peste toate constrângerile unor secole de istorie nedreaptă pentru ei.
„Opre roma” propune aşadar, aşa cum spuneai, telespectatorilor TVR 1subiecte ce tratează cultura, tradițiile și obiceiurile uneia dintre cele mai mari comunităţi entice din ţara noastră. Care crezi că este punctul forte al acestui format?
Abordarea sinceră, directă, fără clișee sau prejudecăți. Apropierea, empatia, umorul sunt ingrediente necesare.
Ce tradiţie rromă îți este aproape de suflet? Ce crezi ca am putea împrumuta, ca popor, de la conaţionalii noştri?
Unul dintre mituri este că rromii ursari sunt talentaţi la muzică, „au ritmul în sânge”. Deși numărul de lăutari tradiţionali este în continuă descreştere, lăutăria este tradiția cea mai expusă. Cu tot arsenalul de povești, de cutume sau superstiții care o înconjoară. De pildă: lăutarii nu-şi împrumută instrumentele, pentru că se crede că-şi pierd norocul dacă o fac...
Diversitatea culturală se regăseşte pe întreg teritoriul României. Ce influenţă crezi că au minorităţile naţionale asupra identităţii poporului român?
Răspunsul e conținut de întrebare. Dacă diversitatea culturală e atât de mare, evident că minoritățile au un rol major, ca să folosesc un joc de cuvinte. De altfel, majoritățile sunt alcătuite din minorități. Iar dacă am cerceta cu onestitate, am vedea că nu prea există români „puri”. Etnicii minoritari sunt în fond români, pentru că au luptat în războaiele noastre, au contribuit la realizarea idealului național, la construirea statului modern. Și-au pus semnătura în arhitectură, în felul în care arată orașele noastre, au nume mari în cultura noastră. Personalități din artă, știință, politică, diplomație, istorie. Generalul Cihoski, de origine poloneză, a luptat la Mărășești în Primul Război Mondial. Violonistul Ion Voicu, unul din cei mai mari violoniști ai lumii, sau Johnny Răducanu sunt numele poate cele mai cunoscute ale minorităţii rrome.
Unde crezi că ne situăm în prezent la capitoul integrare faţă de momentul „dacă nu eşti cuminte, te dau la ţigani”?
E trist. Dacă o asemenea expresie mai circulă, e trist. Pe de altă parte, e bine să nu ne amăgim. Discursul urii poate prinde oricând teren pe fondul speculării frustrărilor și trebuie contracarat cu argumente logice, dar și cu empatie. De la rețelele virtuale, până la cele reale, proliferarea falsurilor a crescut proporțional cu dezamăgirea și revolta împotriva clasei politice. Avem o Zi Internaţională pentru combaterea discursului instigator la ură, dar câte zile cu roșu am avut în calendar, zile în care ura a răbufnit? Din păcate, ura nu are doar discurs, are o logistică elaborată, care organizează energii și manipulează.
Mahala Rai Banda sau Taraful de la Vărbilău? Au loc şi reinterpretările, şi influenţele moderne sau toate acestea dăunează muzicii tradiţionale?
Greu de spus. Lumea evoluează, genurile interferează. Da, tradiția trebuie păstrată, dar e vie, nu se poate doar expune într-un muzeu. Nu putem generaliza. Totul ține de gust, dar și de educație. Modernismul nu trebuie pus în opoziție cu tradiția. Ceva nu e prost pentru că e modern, și nu e valoros doar pentru ca e vechi. Vorba lui Dem Rădulescu: „Se poate orice și oricum, cu excepția cazurilor când nu se poate orice și oricum.”
Continuă enunţul: Iubesc România, pentru că…
… e un loc de întâlnire. Între culturi, între lumi. Este locul în care contradicțiile se întâlnesc cu diversitatea. Intransigența cu empatia. Prejudecățile cu acceptarea celuilalt. De tine depinde ce alegi: să fii mândru fără să ai niciun merit sau să fii mai degrabă recunoscător pentru pentru a fi acceptat așa cum ești.
