Din 4 iunie, duminica, la "Filmul de Artă", TVR2 va difuza, în cadrul parteneriatului cu Mosfilm, cele mai important filme semnate de Andrei Tarkovski: "Andrei Rubliov", "Solaris", "Oglinda" şi "Călăuza".
Considerat unul dintre cei mai influenți cineaști ai erei sovietice și din întreaga istorie a artei cinematografice, Andrei Tarkovski a jucat un rol esenţial în dezvoltarea cinematografiei moderne, prin viziunea sa poetică și studiul asupra timpului în film - dezvoltat în cartea sa, "Sculptând în timp". Născându-se și profesând într-un regim opresiv, Tarkovski s-a confruntat cu numeroase piedici de-a lungul carierei sale, care, de altfel, se limitează la 7 filme și câteva scurt-metraje - în 27 de ani.
"Absolutul poate fi atins numai pe calea Credinţei şi a Creaţiei. (...) Scopul artei este acela de a-l pregăti pe om pentru moarte, de a-i curăţa şi de a-i afâna sufletul, de a-l face capabil să devină mai bun", spunea regizorul, creator al unei opere pline de înţelesuri adânci, care se dezvăluie treptat, cu fiecare vizionare a filmelor sale.
"Pentru mine, Tarkovski este cel mai mare regizor al lumii, inventatorul unui nou limbaj cinematografic, fidel naturii filmului, căci surprinde viaţa ca reflecţie, viaţa ca vis", declara despre el un alt mare cineast care a marcat secolul XX, Ingmar Bergman.
La "Filmul de Artă", TVR2 va difuza, în cadrul parteneriatului Televiziunii Române cu Mosfilm, cele mai importante patru filme din creaţia lui Andrei Tarkovski: "Andrei Rubliov", "Solaris", "Oglinda" şi "Călăuza".
4 iunie h. 22.10 - ANDREI RUBLIOV - URSS, 1966
Regia: Andrei Tarkovski
Cu: Anatoli Soloniţîn, Ivan Lapikov, Nikolai Grinko
*Premiul FIPRESCI, Festivalul de la Cannes 1969
În Rusia secolului XV, oamenii sunt nevoiţi să înfrunte invaziile tătare, luptele dintre cnejii rivali, foametea, tortura şi munca grea, având drept unic sprijin credinţa în Dumnezeu. În această perioadă turbulentă îşi realizează operele Andrei Rubliov, pictorul de icoane. Dincolo de povestea biografică, filmul – împărţit în 8 episoade, fiecare dintre ele centrându-se pe un moment din viaţa lui Rubliov - este o meditaţie profundă pe tema artistului şi a creaţiei, a relaţiei misterioase dintre creator şi operă, dintre operă şi timp.
11 iunie h. 22.10 - SOLARIS – URSS, 1972
Regia: Andrei Tarkovski
Cu: Donatas Banionis, Natalia Bondarciuk
Premiul Special al Juriului - Festivalul de la Cannes
Ecranizare a unui roman de Stanislav Lem. Acțiunea, plasată într-un viitor nedefinit, urmărește itinerariul astronautului Kris Kelvin, trimis în misiune pe planeta Solaris pentru a elucida misterele observate de predecesorul său. Kris ajunge la stația locuită de câțiva colegi, pe care o găsește însă într-o stare de semi-abandon. Sinuciderea recentă și inexplicabilă a cercetătorului Gibarian, precum și stagnarea prelungită a cercetărilor au creat o stare de descurajare în restul echipajului. În plus, presupusa nevroză de care suferise Gibarian pare să-i fi copleșit și pe ceilalți membri, care se comportă ciudat şi par să aibă halucinații. Pe Solaris, subconştientul se materializează, astfel încât amintirile astronauţilor despre cei care au rămas pe Pământ, vii sau morţi, prind viaţă. Kris este vizitat de „copia" fostei sale iubite Harey, de a cărei sinucidere se simte vinovat, şi retrăiește cu ea momente din trecutul lor de pe Pământ.
Sub pretextul unei poveşti ştiinţifico-fantastice, filmul invită la o meditaţie filosofică despre planeta noastră şi spaţiul extraterestru, despre om şi conştiinţa sa, despre responsabilitatea generaţiilor actuale în faţa viitorului.
9 iulie h. 22.10 - OGLINDA/ZERKALO – URSS, 1975
Regia: Andrei Tarkovski
Cu: Margarita Terehova, Oleg Iankovski
Proiectul "Oglinda" a fost intitulat, provizoriu, "Mărturisirea", apoi "O zi luminoasă" şi este dedicat mamei sale, Maria Vişniakova. "Filmul acesta", declara Tarkovski, "şi-a propus să reconstituie vieţile oamenilor pe care i-am iubit şi pe care i-am cunoscut bine. Am dorit să spun povestea suferinţei pe care o trăieşte un om atunci când simte că nu-i poate răsplăti pe cei dragi din familia sa pentru tot ceea ce ei i-au dăruit. El simte că nu i-a iubit îndeajuns şi această idee îl chinuieşte şi nu-l lasă să trăiască."
Iminența unui prelungit repaus la pat, cauzat de boală, deșteaptă în personajul principal, Aleksei - prezent în film doar prin voce – un flux de amintiri, rezemat pe câteva momente-pilon: frageda copilărie, adolescenţa, momente ale vieții adulte. Amintirile și momentele temporale intră în dialog, sugerând relativitatea prezentului și importanța clipei, a memoriei și a istoriei, ecoul lor în eternitate.
16 iulie h 22.10 - CĂLĂUZA/STALKER – URSS, 1979
Regia: Andrei Tarkovski
Cu: Aleksandr Kaidanovski, Anatoli Soloniţîn, Nikolai Grinko
Premiul Juriului Ecumenic, Festivalul de la Cannes, 1980
Filmul este bazat pe romanul SF "Picnic la marginea drumului" scris de fraţii Arkadi şi Boris Strugatski. Într-un viitor nedefinit, în urma vizitei pe Pământ a unei civilizaţii extraterestre, spaţiul din jurul impactului navei intergalactice prezintă proprietăţi biofizice stranii şi primejdioase. Zvonindu-se că acolo ar exista un presupus loc al împlinirii dorinţelor, poliţia interzice accesul în perimetru. Se formează o nouă meserie, ilegală şi plină de riscuri: aceea de călăuză în interiorul Zonei. Eroul principal este o astfel de Călăuză, un ins proscris, marginalizat de societate. În decursul unei zile, el îi va purta printre punctele primejdioase ale rezervaţiei pe Scriitor şi pe Fizician, ambii mânaţi de ambiţia de a obţine genialitatea. Frământaţi când de orgolii, când de remuşcări, călătorii ajung – după un drum chinuitor printr-un peisaj post-apocaliptic - la fântâna dorinţelor, dar nu mai sunt în stare să-şi rostească cererea, conştientizând că nu mai au puterea de a dori cu adevărat.
