In Memoriam Ion Cojar: Spectacolul „O batistă în Dunăre”

Casa de Producție TVR v-a propus să urmăriți un spectacol din Arhiva de Aur TVR: „O batistă în Dunăre”, de Dumitru Radu Popescu. Duminică, 10 ianuarie, la ora 20.00, pe TVR 3.

• În 9 ianuarie se împlinesc 90 de ani de la nașterea regretatului profesor și regizor Ion Cojar. Casa de Producție TVR vă propune, IN MEMORIAM, un spectacol din Arhiva de Aur TVR: „O batistă în Dunare”, de Dumitru Radu Popescu – duminică, 10 ianuarie, la ora 20.00*, pe TVR 3

Spectacol nominalizat UNITER la Premiul pentru cel mai bun spectacol în anul 1998

Data premierei – 2 noiembrie 1998

Direcția de scenă: Ion Cojar (9 ianuarie 1931 - 18 octombrie 2009)

În distribuție: Leopoldina Bălănuţă, Mariana Mihuț, Ileana Stana Ionescu, Rodica Popescu Bitănescu, Tamara Creţulescu, Maria Buză, Tania Popa

Regia TV: Constantin Dicu

Scenografia: Maria Miu / Muzica: Mircea Baniciu / Redactor: Doina Teodoru

Ion Cojar a schimbat vechiul mod de înțelegere a actoriei în România, când actorul era învățat cum să joace teatru, să se prefacă, să interpreteze, să imite sau să mimeze trăiri, emoții sau personaje, cu unul nou care obligă actorii, regizorii și profesorii să creeze circumstanțele în care se poate naște adevărul de viață, iar actorul/actrița să treacă pe scenă sau la filmări prin procese realist-psihologice autentice, la finalul cărora să fie schimbat(ă) în mod real și personal ca om, astfel încât spectatorii să poată urmări procesele vieții, să poată înțelege și crede ceea ce văd și aud, să poată empatiza cu actorii.

Ion Cojar a argumentat că pentru a face un rol autentic, procesele psiho-emoționale ale actorului, odată cu vorbele sale, mișcările corpului și modificările fiziologice, care sunt rezultatele acelor procese, nu trebuie să fie anticipate, deoarece în acest fel ele ar fi ancorate în idei preconcepute și nu ar fi noi si autentice, și, de asemenea, nu trebuie să fie controlate în mod conștient, deoarece nu ne putem observa propriile procese în timp ce ele au loc fără a le întrerupe.

În viața de zi cu zi, niciodată nu știm ce urmează să se întâmple sau cum urmează să ne comportăm sau ce urmează să spunem în interacțiunea cu cineva, ci doar încercăm să schimbăm ceva în acea persoană pentru a ne atinge obiectivul. În același mod, actorul, într-o anumită situație de viață și cu o anumită psihologie care au fost asumate anterior, urmărește să schimbe ceva în mod real în partenerul său pentru a-și atinge obiectivul (obiectivul personajului său pe care și l-a asumat anterior), fără a anticipa vreun obstacol, avântându-se în necunoscut și oferindu-și libertatea de a greși. Iar toate lucrurile care i se vor întâmpla pe parcurs, de la emoții la mișcări ale corpului la vorbe, vor veni în mod organic, fără a fi controlate în mod conștient sau anticipate, și în acest fel vor fi autentice, așa ca în viața de zi cu zi, iar astfel spectatorii vor înțelege și vor crede ceea ce vor vedea și auzi și vor empatiza cu actorul.

Ion Cojar a argumentat, de asemenea, că putem ști cu siguranță că actorul nu se preface sau că nu joacă teatru, ci trece printr-un proces autentic atunci când vedem schimbări organice instantanee în culoarea și textura feței sale, ca atunci când sângele îi inundă instantaneu vasele în momente importante, deoarece aceste transformări sunt imposibil de mimat. (sursa: wikipedia)

***

(w882) Casa de Pr