E moderator al emisiunii „Tema zilei” de la TVR INFO. Şi munca de jurnalist de teren îi aduce în continuare foarte multă satisfacţie. Ramona Avramescu ne propune dezbateri esenţiale pe „Tema zilei” de luni până vineri, ora 21.00.
Anul acesta se împlinesc 22 de ani de când a venit în redacţia Ştirilor TVR. Habar nu are când au trecut şi cu siguranţă, nu şi-a imaginat la început că va rămâne atât.
„Nici măcar nu eram sigură că o să îmi placă ştirile sau că munca în televiziune mi se potriveşte. E însă şi azi o călătorie extraordinară şi, deşi nu e întotdeauna uşor şi au existat destule momente în care îmi venea să renunţ, pur şi simplu nu pot să îmi imaginez că aş face altceva. Mi-a rămas în cap o replică dintr-un film, în care un jurnalist spune că meseria asta îţi garantează un loc în primul rând ca să trăieşti şi să vezi istoria. Sună un pic patetic, dar pentru mine chiar aşa e. Asta îmi place şi acum cel mai mult, din tot ce am experimentat în televiziune: adrenalina pe care ţi-o dă prezenţa la faţa locului în momente şi alături de oameni care schimbă istoria. Am trăit sentimentul ăsta când a intrat România în NATO şi în UE, când am relatat despre alegeri prezidenţiale de la noi sau din SUA, când, la întrebarea mea, Donald Trump şi-a afirmat angajamentul pentru principiul apărării colective în NATO, când am făcut Tema zilei în regim de breaking news în ziua când Rusia a invadat Ucraina”, afirmă Ramona Avramescu, jurnalist al Ştirilor TVR şi moderatoarea emisiunii „Tema zilei”, de la TVR INFO.
În fiecare zi de luni până vineri, de la ora 21.00, jurnalistele Roxana Zamfirescu, Ramona Avramescu şi Marinela Mititelu ne propun la TVR INFO, dezbateri esenţiale pe „Tema zilei”. Ramona Avramescu spune că, la „Tema zilei”, suntem provocaţi la „un exerciţiu de luciditate. Ştiu că nu pare sexy şi unii pot crede chiar că e o luptă pierdută, în vacarmul generalizat de pe posturile de televiziune, dar eu mă încăpăţânez să cred că oamenii încă vor să audă la sfârşitul unei zile informaţii verificate, comentate şi puse în context de oameni care le înţeleg”.
De ce să urmărească telespectatorii „Tema zilei”? „Pentru că nu ocolim nici o temă de actualitate, iar invitaţii noştri sunt oameni relevanţi, pe care îi chemăm să aducă informaţii documentate, să explice fenomene, să răspundă la întrebări care contează. Nu să fie demascaţi sau dimpotrivă, periaţi, ca la alte posturi de televiziune. Pentru că noi credem că nivelul conversaţiei nu e proporţional cu nivelul tonului şi pentru că ne străduim din toate puterile să aducem în faţa publicului toate părţile implicate, oricât de greu ar fi uneori”, argumentează jurnalista.
„Ţin minte mai degrabă interviurile cu oameni cu care nu mă întâlnesc în fiecare zi, care ies din tiparele comunicării politice clasice”
Lumea îşi imaginează că experienţele cele mai interesante sunt cele cu oameni importanţi, politicieni cu funcţii înalte. „Şi e adevărat că e întotdeauna o provocare să ai în faţa ta un preşedinte, un premier sau un şef de partid. Dar eu ţin minte mai degrabă interviurile cu oameni cu care nu mă întâlnesc în fiecare zi, care ies din tiparele comunicării politice clasice. La scurt timp după ce Rusia a invadat Ucraina, l-am avut invitat la Tema zilei pe Garry Kasparov, cel mai mare şahist al lumii şi unul din cei mai înverşunaţi adversari ai lui Vladimir Putin. Mi s-a părut foarte greu să pregătesc interviul, l-am tratat aproape ca pe un examen, pentru că urma să stau de vorbă cu una dintre cele mai strălucite minţi ale lumii. Am filmat emisiunea la Palatul Parlamentului, chiar în sala unde, în 2008, la summit-ul NATO de la Bucureşti, fusesem la o conferinţă de presă a lui Putin, pe care mi-o amintesc ca şi cum ar fi fost ieri.
Am avut emoţii mai mari, ca la prima emisiune în direct, dar Kasparov a fost un interlocutor extraordinar, a răspuns la toate întrebările direct, cu curaj şi cu mult farmec, nici nu am simţit când a trecut o oră”, mărturiseşte Ramona Avramescu.
O altă întâlnire memorabilă la Tema zilei a fost cu lidera opoziţiei din Belarus, Svetlana Tihanovskaia. „O femeie cu un destin extraordinar. O mamă casnică, obligată să se transforme peste noapte în cel mai mare duşman al unuia din cei mai temuţi dictatori ai lumii, Alexander Lukaşenko, aliatul lui Putin. Şi eu, şi colegii mei am fost foarte impresionaţi de determinarea ei, dar şi de dispozitivul de securitate cu care a venit în platou, de precauţiile care merg până la a nu se atinge nici de un pahar de apă, pentru că e literlamente vânată de Lukaşenko, care i-a aruncat soţul în puşcărie şi i-a alungat familia în exil”, mai povesteşte Ramona despre invitaţii remarcabili pe care a avut ocazia să-i intervieveze.
În 2019, Ramona Avramescu a relatat de la Tokyo ceremonia de încoronare a împăratului Naruhito
Printre proiectele de care e mândră şi care o definesc drept jurnalist de ştiri la TVR, Ramona Avramescu aminteşte: „La începutul anului am filmat mai multe reportaje şi interviuri şi am făcut o ediţie specială la Cernăuţi, în mijlocul comunităţii româneşti din Ucraina, care sărbătorea Crăciunul pe rit vechi. Primul Crăciun în război, printre alarme antiaeriene, întreruperi de curent şi înmormântări în satele din jur, unde, aproape în fiecare zi, cineva se întoarce în sicriu de pe front. A fost emoţionant şi copleşitor”.
E foarte mândră şi de transmisiile şi reportajele pe care le-a făcut împreună cu Sorin Eşanu de la alegerile prezidenţiale din SUA, în 2020, când era şi vârful pandemiei. „A fost un efort foarte mare în primul rând ca să putem ajunge în SUA - erau interzise atunci zborurile din Europa, dar şi ca să filmăm şi să convingem oamenii să stea de vorbă cu noi, Washingtonul era aproape în lockdown. La fel a fost la ceremonia de învestire a lui Joe Biden, după atacul asupra Capitoliului, când capitala SUA s-a transformat într-o adevărată fortăreaţă păzită de mii de militari”, îşi aminteşte Ramona.
Tot Ramona Avramescu a fost unul dintre cei doi jurnalişti europeni care au avut acces în palatul imperial de la Tokyo la ceremonia de încoronare a împăratului Naruhito, în 2019, un eveniment unic într-o generaţie. „A fost o experienţă aproape romantică, pentru că nu am avut voie să avem la noi decât ceva de scris, chiar aşa ne-au numit, „pen journalists". O întoarcere forţată la esenţa jurnalismului. Şi aşa am ajuns eu, jurnalist de televiziune, să scriu un reportaj pentru site, forţată de împrejurări. La un momendat, cineva mi-a spus că foloseşte textul meu la cursul despre reportajul de presă scrisă de la Facultatea de Jurnalism, deci cred că provocarea a meritat”, zâmbeşte Ramona. „Iar anul trecut, am relatat de la alegerile de la mijloc de mandat din SUA şi am spus, în exclusivitate pentru publicul TVR, povestea lui Ben Toma, americanul de origine română care a candidat la aceste alegeri şi deţine acum cea mai înaltă funcţie din sistemul legislativ american - este preşedintele Camerei Reprezentanţilor din statul Arizona”.
„Curiozitatea cred că nu îi poate lipsi niciunui jurnalist”
Am întrebat-o pe Ramona Avramescu dacă s-a gândit să împărtăşească din experienţa ei celor care îşi doresc să devină jurnalişti. „Chiar am făcut-o de câteva ori, pentru studenţii de la Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării, pe care am absolvit-o şi eu. Nu m-am gândit niciodată că aş avea vocaţie pedagogică, dar Anamaria Nicola, Mihai Dragnea şi Valeriu Turcan m-au invitat la cursurile lor şi am descoperit că întâlnirile cu studenţii îmi plac foarte mult. Sunt tonice şi reconfortante. Meseria asta a cunoscut şi vremuri mai bune şi uneori e deprimant să te gândeşti la viitor, dar am constatat că încă sunt foarte mulţi oameni tineri care vor să fie jurnalişti. Pentru că vor să ştie şi să înţeleagă în ce lume trăiesc, să spună adevărul, să îndrepte răul”, a răspuns Ramona. Şi tot ea consideră că ceea ce nu poate lipsi niciunui jurnalist este curiozitatea. „Iar după o vreme, când ţi se pare că ai văzut deja tot ce se putea vedea, e esenţial să îţi menţii capacitatea de a descoperi totuşi lucruri interesante, pentru că ele există, să nu te blazezi şi să cazi în rutină. Acesta e un alt motiv pentru care eu nu pot să renunţ la mersul pe teren, mă ţine în priză”, concluzionează ea.
