Ruxandra Opriș este pedagog la școala românească din Slatina, în Maramureșului Istoric de peste Tisa. Dragostea de neam și de tradițiile strămoșești sunt două dintre "materiile obligatorii" pe care le predă elevilor săi.
După ce a terminat Facultatea de limba și literatura română din Ujgorod s-a întors ca profesor în școala pe care a absolvit-o, pentru că așa este obiceiul locului. Adică mergi și studiezi, termini o școală, dar te întorci acasă, lângă ai tăi.
"De la părinții mei am primit cea mai mare bogăție. Adică zestrea celor șapte ani de acasă. Zestrea aceasta a fost și este puterea care m-a ajutat și mă ajută mereu să merg mai departe. Copilăria mea a fost frumoasă, ocrotită de părinții mei care m-au crescut în dragostea de neam și de tradițiile străbune. Cele mai frumoase amintiri, însă, sunt legate de vacanțele de vară pe care le petreceam în taberele de la malul Mării Negre. Am de acolo cele mai frumoase amintiri și prieteni pentru toată viața. Vacanțele acelea m-au ajutat să aflu mai multe despre noi românii ca neam, dar tot de acolo, datorită concursurilor la care participam, am descoperit multe lucruri despre Geografia și Istoria României. Pentru că noi la școală nu învățam așa ceva."
Slatina este prima localitate în care ajungi imediat ce treci podul de peste Tisa de la Sighetul Marmației. Așa că, uneori, dacă închizi ochii, nici nu zici că ești într-o altă țară. Dincolo de apa repede a Tisei sunt casele prietenilor, ale rudelor, ale cunoștințelor. Doar punctele de control și polițiștii de frontieră te mai trezesc din visare...
"România ocupă un loc foarte important în viața mea. Este Patria Mamă. Părinții mei m-au crescut în spiritul acesta. Știam că dincolo de Tisa este țara noastră, a strămoșilor noștri și că este obligația noastră să ducem mai departe, noi cei tineri, dragostea pentru neam și pentru România. Chiar dacă noi trăim aici, de partea dreaptă a Tisei, și ne desparte o graniță fizică, nimic nu ne poate pune graniță pe suflete. Să fii român și să-ți iubești neamul strămoșesc, să-ți iubești tradițiile, obiceiurile este o datorie. Nu contează că noi suntem aici și restul românilor dincolo. E greu pentru noi, poate mai greu decât pentru alții, de aceea cred că România ar trebui să se uite cu mai mare atenție la noi. Și poate că ar fi timpul să ne recunoască. Să recunoască oficial că și noi suntem românii ei...”
Uitați de România, lăsați în bătaia vântului și a vremurilor, românii din Maramureșul Istoric de peste Tisa luptă singuri pentru păstrarea limbii, a tradițiilor și a obiceiurilor. Poate unele obiceiuri s-au mai dus, odată cu cei bătrâni care au plecat în lumea amintirilor, dar dragostea pentru portul popular a rămas și se transmite mai departe din generație în generație.
"Costumul popular face parte din moștenirea primită de la străbunii noștri. Reprezintă unul din elementele de bază ale culturii unui popor. Asta le spun și eu elevilor mei: să nu uite niciodată de unde au plecat, care le sunt rădăcinile, să facă tot ce le stă în putere ca să-și păstreze în primul rând limba și portul popular. Costumul popular din fotografia atașată îl am moștenire de la bunica și îl port cu mare drag de sărbători şi alte evenimente. Și de fiecare dată simt că bunica mea este cu mine și cred că fiecare dintre bunicii și străbunicii noștri ne privesc cu drag de acolo de unde sunt și sunt mândri de noi."
Interviu realizat de Aura Dobre
