O inedită serie de documentare ce explorează istoria artei într-un mod complet neaşteptat: tablourile prind viaţă, se animă şi depăşesc limitele ramelor pentru a ne conduce în epoca în care au fost create.
”Femei din Alger” (Femmes d’Alger dans leur appartement, 1834, Eugene Delacroix)
În vreme ce campania de colonizare a Algeriei continua, Eugene Delacroix este primul pictor care trece Mediterana. Naturalismul pânzei Femei din Alger realizată în 1834 ne introduce în calmul şi simplitatea unui harem, aşa cum Eugene Delacroix l-a văzut cu proprii ochi.
***
”Nunta din Cana” (Les noces de Cana, 1563, Paul Veronese – Franţa, 2015)
În această pânză, Veronese transpune episodul biblic legat de prima minune înfăptuită de Iisus pe scena unui fastuos banchet venețian. O lucrare monumentală în ulei, pe care Veronese o termina la 35 de ani.
***
”Ispitirea Sfântului Anton” (LA TENTATION DE SAINT ANTOINE, 1501, Hieronymus Bosch – Franţa, 2016)
Apusul Evului Mediu era bântuit de frici şi superstiţii. Pentru a vindeca această lume desfigurată de suferinţă, Hieronymus Bosch dezvăluie o spectaculoasă magie picturală în Ispitirea Sfântului Anton, realizată în 1501. Cu ajutorul pensulei, el încearcă să îmblânzească demonii cumpliţi.
***
”Alegoria primăverii” (LE PRINTEMPS, 1482, Sandro Botticelli)
Nu se cunoaște anul în care a fost creată această capodoperă (1477-1482). Este, de asemenea, o presupunere că ar fi fost un tablou creat pentru familia de Medici, ca dar de nuntă pentru Lorenzo di Pierfrancesco de’ Medici, un verișor al lui Lorenzo Magnificul. Nici numele tabloului nu a fost dat de Botticelli, ci de istoricul de artă Giorgio Vasari, care l-ar fi văzut la Villa Castello în jurul anului 1550.
Deși sensul compoziției rămâne un mister, pictura este cu siguranță ”o celebrare a iubirii, păcii și prosperității”.
Au fost descoperite în tablou cel puțin 138 de specii de plante diferite, pictate probabil de Botticelli folosind un ierbar, ceea ce indică preocuparea artistului pentru detalii, dar și pentru semnificații ascunse.
Istoricii de artă susțin că personajul central al tabloului este zeița frumuseții și a iubirii. Venus reprezintă și benevolența. Este în mijlocul scenei, ca între două lumi, între ceea ce reprezintă lumea materială (dreapta) și cea spirituală (stânga), propunând un ideal uman care este generos și binevoitor. Idealul neoplatonic al unei frumuseți și iubiri absolute ce a influențat opera lui Botticelli.
Realizator Clément Cogitore
Info: www.uffizi.it/ visituffizi.org/
***
Pictorul Johannes Vermeer a fost numit ”Sfinxul din Delft”, pentru că viața sa a rămas un mister, iar tablourile îl reflectă pe maestru. ”Astronomul” este o lucrare în care dialoghează în permanenţă cunoaşterea şi misterul, ştiinţa şi religia, familiarul şi necunoscutul, introspecţia şi deschiderea către lume. Ea celebrează libertatea şi expansiunea umanistă din epocă.
”Astronomul” (L’ASTRONOME, 1668, Johannes Vermeer)
Un compas, un astrolab, un glob pământesc și numeroase cărți despre studiul astrelor. Și personajul nici măcar nu își ridică privirea. Dar cine este el de fapt? E cumva același model pe care Johannes Vermeer l-a avut pentru Geograf ? Era oare faimosul om de știință olandez Antonie van Leeuwenhoek, vecinul lui Vermeer?
În mijlocul secolului de aur al tinerei republici olandeze, artistul Johannes Vermeer părăsește pentru prima oară grația intimă a figurilor sale feminine pentru a revela portretul unui savant din acea epocă, expansiunea științifică și culturală a timpului său.
Gestul pe care îl face Astronomul, atingerea globului, pare a fi orchestrat astfel încât privitorul să înțeleagă că el tocmai a făcut o descoperire.
Lumina, probabil elementul cel mai important din picturile lui Vermeer, cade cu precizie, trasând o linie peste instrumentele omului de știință, peste mâinile sale și chipul său, ca o trecere de la lumea fizică la cea mentală. Este uimitor felul în care Vermeer s-a jucat cu lumina și umbra în toate tablourile sale. Se spune că ar fi folosit un instrument optic, un fel de cameră obscura, pentru a proiecta imaginea pe care dorea să o picteze.
Tabloul din tablou, care îl descrie pe Moise, a fost desigur ales intenționat, ca un simbol al cunoașterii, al înțelepciunii.
Și această lucrare, ca și altele realizate de Vermeer, arată interesul său pentru perspectiva realistă și pentru studiul efectului luminii asupra diferitelor obiecte. Deși la prima vedere tablourile par să înfățișeze simple scene casnice, la un studiu mai profund descoperim un bogat simbolism.
Regia: Clement Cogitore, Carlos Franklin
***
Mai multe întrebări, dar și posibile răspunsuri descoperiți în seria ”Secretele marilor tablouri” (Les petits secrets des grands tableaux, Franţa, 2018), de luni până vineri, de la ora 20:30, la TVR Cultural.
*ACEST PROGRAM POATE FI VIZIONAT DE COPIII ÎN VÂRSTĂ DE PÂNĂ LA 12 ANI NUMAI CU ACORDUL SAU ÎMPREUNĂ CU PĂRINŢII ORI FAMILIA (AP)
Foto: Pixabay/ weinstock
