Sâmbătă, 8 decembrie, de la ora 14.30, la TVR 1, descoperiți povestea concursurilor școlare din era comunistă și, mai ales, a genezei olimpiadelor internaționale la matematică, fizică și chimie.

 

Societatea românească de după 1949 trebuia să aibă “fruntaşi în producţie” în orice domeniu; fie că era vorba de tone de grâu la hectar; de număr de unelte fabricate de o uzină sau de elevi performeri. Începând din anii ‘60 şi până în 1989,“întrecerea socialistă” era expresia care se afla pe buzele fiecăruia.

Anul şcolar era împărţit în trei trimestre; în primul  era prioritară munca pământului.  Numită “practica agricolă”, această activitate îi implica şi pe elevi, mai ales la culesul şi sortatul recoltelor. Trimestrul al doilea era închinat olimpiadelor, iar acestea erau de la an la an mai multe; ajungând ca, în anii ‘80, să fie la aproape toate materiile şi la toate nivelurile de învăţământ.

Etapa finală a majorităţii olimpiadelor era faza naţională. Liceenii câştigători ai olimpiadei naţionale de matematică puteau visa mai departe. Din 1959, la iniţiativa României, s-a organizat Olimpiada Internaţională de Matematică. La început a fost gândită ca o competiţie între elevii din ţările socialiste. La prima ediţie, desfăşurată la Braşov, au participat reprezentanţi din Bulgaria, Cehoslovacia, Polonia, Republica Democrată Germană, România şi Uniunea Sovietică.

În 1967, fizica a intrat şi ea în circuitul olimpiadelor internaţionale, la iniţiativa Poloniei; iar, din anul următor, 1968, li s-a alăturat chimia ca materie de olimpiadă internaţională.

Olimpiadele internaţionale de matematică, fizică şi chimie fuseseră gândite iniţial ca o competiţie intre liceenii din ţările socialiste, însă statele de dincolo de Cortina de Fier căutau buni practicieni – tot din rândul tinerilor şi tot prin intermediul concursurilor.

Despre „cauzele sucesului”, despre muncă şi recompense pentru cei care chiar erau de aur într-o epocă autointitulată „de aur” vom vorbi în acest episod cu câţiva dintre medaliaţii la concursuri şi olimpiade internaţionale de: fizică – GHEORGHE RUSU, Hamburg, 1968; matematică – BOGDAN ENESCU, Bucureşti, 1978 şi chimie - LIVIU BÎRZAN, Leningrad, 1979. Şi pentru că în acele vremuri limba rusă era la putere, vom mai sta de vorbă cu o doamnă care a facut excepţie de la regulă: SIMONA MAIOR, câştigătoare a premiului întâi la olimpiada naţională de limbă engleză.

Realizator: ROXANA TARHON

Producător: RALUCA ROGOJINĂ