Echipa emisiunii “Cap Compas“ v-a invitat într-o călătorie inedită în care se îmbină pitorescul regiunilor sudice ale Italiei cu elemente de tip monografic legate de viață și activitatea unui mare arheolog român, Dinu Adameșteanu. Sâmbătă, 28 mai, ora 12.30, la TVR 2.
Călătoria începe în apropierea unui amfiteatru roman din orașul Lecce situat chiar în călcâiul cizmei italice, care se prelungește între marile Adriatică și Ionică.
La Universitatea Salento acronimul MUSA, care înseamnă atât muzeu de arheologie cât și spațiu de instruire, se împletește cu numele și moștenirea lăsate de profesorul și arheologul Dinu Adameșteanu, care a fost vremelnic dascăl în acest loc.
Micul palat din orașul Melfi aflat în regiunea Basilicata ne conduce spre una dintre etapele de început ale carierei istoricului Dinu Adameșteanu.
În ambianța unui spațiu idilic se înțeleg rosturile trecutelor lumi în care istoriile consemnează prezența lucanilor și cuceririle romanilor, amintesc de bizantini și de lombarzi, menționează pe sicilienii normani ai secolului al 11 lea din perioada cărora datează actuală formă a castelului fortificat în care tânărul Adameșteanu identificase în urmă cercetărilor mărturii ale etruscilor.
Horațiu figura luminoasă a perioadei de aur al literaturii romane ne însoțește la câțiva kilometri depărtare de Melfi în fermecătorul orășel Venosa.
Acel otium cum denumeau latinii tihna creației va fi încropit pentru istoricul Adameșteanu fundamente ale cercetării peregrinând în orașul natal al lui Horațiu care prin voia destinului își desăvârșise studiile în cultură elenă pentru a deveni nemuritor în spațiul latin. Castelul aragonez edificat în 1470 și care avea să devină 140 ani mai târziu sediu al unei vremelnice academii a renascentiștilor este începând din 1991 sediul muzeului național.
Din perspectivă arheologică, Venosa poate fi lesne descifrată în aria cetății romane a cărei înflorire s-a consumat în timpul împăraților Traian și Adrian.
Înflorirea acestui oraș care dainuise sute de ani a fost percepută după două milenii în perioada în care Adameșteanu experimenta aerofotografia, într-o acțiune de pionierat începută în anul 1958 în Italia.
Muzeul Dinu Adameșteanu, găzduit în prestigiosul Palazzo Loffredo din Potenza, prezintă publicului rezultatele cercetărilor importante desfășurate în centrul și nordul Basilicatei și, în același timp, este vitrina realității complexe – zonă arheologică a unei regiuni care a fost locul privilegiat de întâlnire între oameni de neam și cultură diferită.
Prestigiosul edificiu din capitală regiunii Basilicata amenajat că muzeu din anul 2005 adăpostește mii de exponate care fiecare în parte și toate la un loc se împletesc cu viață unui om născut pe plaiuri românești ajuns prin voia destinului prin darul providenței și prin vocație personaj principal în magistrala opera de recuperare a unei importante părți din istoria multimilenară a sudului Peninsulei Italice.
Adameșteanu este fondator al Sopraintendenței pentru Antichități a regiunii Basilicata, instituție pe care a coordonat-o din anul 1964 până în 1977.
Fiecare ciob este amprentat la propriu de degetele arheologului român sau este știut pe de rost prin descrierea colaboratorilor care au catalogat patrimoniul.
Programul, gândit că o adevărată strategie, cu care Dinu Adameşteanu s-a instalat la conducerea Sopraintendenței pentru Antichități din Potenza, a aşezat Basilicata, o „terra incognita“ înainte de anii ’60, nu numai pe harta Italiei, ci şi pe harta lumii, sub aspectul înzestrării arheologice, al cercetării şi protejării acestui imens patrimoniu şi al comunicării lui către public.
În secolul al III-lea d.Hr. Potentia a fost o prefectură romană, fiind menționată de Strabon și Pliniu că unul dintre cele mai vechi orașe independente, libere din Lucania.
A fost sediul unui episcop din secolul al V-lea și a fost condus de lombarzi până în 1066. În 1111, Gerardo La Porta din Piacenza a fost numit episcop și, ulterior, a devenit sfântul patron al orașului. Astăzi catedrala îi este dedicată.
Capitală regională aflată la cea mai mare altitudine în Italia Potenza se așează în căușul munților cu străzi și terase … un permanent șuie și coboară primenit permanent de binecuvântarea episcopului Gerardo La Porta din Piacenza care din secolul al XII lea veghează acest spațiu.
Neamuri și seminții s-au așezat aici epocă după epocă pentru a conferi o identitate inimitabilă acestei așezări izolată întrucâtva de restul Italiei din cauza munților din preajma și a unui acces dificil până în timpurile recente.
Pentru un răstimp de un an a ajuns în 1977 la Taranto că supraintendent pentru arheologie în regiunea Puglia.
Orașul dintre două mari, cum mai este numită această așezare, este străjuit de castelul aragonez San Angelo ridicat pe temelii așezate de greci în urmă cu 2300 ani, a fost de la întemeiere un spațiu care a atras filosofi, strategi, scriitori, artiști și chiar sportivi.
Începând din 1887 Muzeul Național de Arheologie de aici funcționează în fosta mănăstire a fraților alcantarini. Marta cum este mai este cunoscut acest ansamblu muzeal înseamnă mai mult decât o simplă înșiruire de exponate oferind suplimentar programe educaționale și activități formative dedicate atât specialiștilor cât și unor grupuri personalizate care doresc să descifreze într-o manieră relaxantă frumusețea istoriei.
Prin eforturi susținute ale curatorilor acestui muzeu și datorită implicării autorităților la Marta s-a reușit implementarea unui nou standard în ceea ce privește îmbogățirea colecțiilor fiind promulgată o lege care acordă premii oricărui cetățean care găsea un artefact sau proprietarului terenului pe care erau descoperite valori din trecut. Aici se recompune o poveste a sudului Italiei începând de la colonizarea spartană și de la perioada de inforire a civilizației în Magna Grecia într-o cronologie palbabilă pentru înțelegerea unui ținut integrat în cultură și spiritualitatea continentală și mediteraneeană.
Locul de suflet al profesorului Adameșteanu a fost orașul Policoro unde de altfel s-a retras fără a înceta activitatea științifică în ultimii ani din viață loc în care a trecut la cele veșnice în anul 2004. Mormântul sau se află în cimitirul local. Epitaful incizat pe piatră funerară mărturisește celor care îi cinstesc memoria că a fost daco-român prin naștere italian prin alegere și cetățean al lumii prin vocație.
Născut în zi de Bunăvestire, înaintea primului mare război mondial, omul și profesorul Adameșteanu avea să se zidească pe sine în zodia arheologiei după cea de-a două conflagrație mondială lăsând moștenire cuvinte învățături lucruri și însemnări. Capacul valizei și ansamblul muzeal al Siritidei din Policoro nu sunt coperta finală a unei vieți trăită cu pasiunea cercetării ci prefață pentru primenirea prin cunoaștere.
Purtând amprenta organizatorică a profesorului Adameșteanu muzeul național al Sitiridei din Policoro inaugurat în anul 1969 este dedicat descoperirilor din cetățile antice Siris și Heraklea aflate pe văile fluviilor Agri și Sinni. Un arc temporal din protoistorie și până în evul mediu se compune centrat pe procesul elenizarii regiunii locuite de în vechime de enotri și de lucani. Numeroase artefacte au fost descoperite și catalogate de însuși profesorul român. Fiecare obiect aflat în lumina pare un monument indiferent de faptul că este un vas un fragment de friza un mozaic sau o sculptură.
Muzeul oferă vizitatorilor săi o călătorie fascinantă în descoperirea istoriei și a culturii antice, prezentând pietre funerare ale prinților și războinicilor, lăcășuri de cult grecești și lucane, bijuterii prețioase și ceramică fină.
Producător: Elena Dinu
