Bogdan Stănescu ne întâmpină, de luni până vineri, de la ora 21.00, la singura emisiune informativă TV din România care le aduce telespectatorilor cele mai importante știri din domeniul cultural. Sub deviza „Să știm. Să fim”, telespectatorii TVR Cultural întâlnesc aici voci și viziuni artistice și primesc invitația de a participa la cele mai noi spectacole și expoziții.
Bogdan Stănescu a fost şi reporter, şi redactor, realizator, prezentator de emisiuni dintre cele mai variate, producător, traducător... Consideră că „un om de televiziune complex este cel care lucrează efectiv, cât mai mult, în zone cât mai diferite, şi pune în practică toate cunoştinţele teoretice pe care le-a dobândit”.

Bun cunoscător al limbilor engleză și italiană, dar și profesor asociat al Catedrelor de Engleză şi Italiană ale Universităţii din Bucureşti, Bogdan Stănescu ne povesteşte despre cum se îmbină cele două profesii ale lui. Ce modele şi principii are în viaţă, despre mândria de a lucra în Televiziunea Română de peste 30 ani, despre rolul jurnalismului cultural în era rețelelor sociale și a informației consumate rapid, dar şi despre pasiunile care îl definesc pe Bogdan aflăm din interviul de mai jos.

1. Când ai debutat şi cum ai ajuns să îmbrățișezi această profesie?
B.S. Lucrez în Televiziunea Română de peste 30 de ani. Am fost şi reporter, şi redactor, realizator, prezentator de emisiuni dintre cele mai variate, producător, traducător... Cred că un om de televiziune complex este cel care lucrează efectiv, cât mai mult, în zone cât mai diferite, şi pune în practică toate cunoştinţele teoretice pe care le-a dobândit. Am încercat să fac cât mai multe, nu m-am ascuns de nicio provocare profesională şi sunt foarte mândru că, după atâta timp, pot face un asemenea bilanţ. Iar lucrurile nu se vor opri aici, pentru că unele proiecte continuă, dar există şi altele noi.

2. În paralel, eşti şi profesor la Universitate. Cum se îmbină aceste două profesii ale tale?
B.S. Sunt profesor asociat la Catedrele de Engleză şi Italiană ale Facultăţii de Limbi şi Literaturi Străine de la Universitatea din Bucureşti. Ţin cursul de „Editare media: traducere pentru subtitrare şi dublaj”. La Engleză am acest curs din 2008. Iată că au trecut 17 ani de când am început, aşa că bucuria şi onoarea pe care le simt sunt cu atât mai mari. Televiziunea şi profesoratul se împletesc foarte bine, pentru că îi învăţ pe masteranzi tot ce am învăţat eu în 33 de ani de profesie.
3. Care sunt pasiunile care te definesc şi cum le acorzi timp?
B.S. Am o mare pasiune: îmi place enorm să călătoresc. Şi fac asta de câte ori îmi permite timpul, indiferent dacă e vorba de două-trei zile sau de călătorii mai lungi, în care descopăr locuri noi sau revăd cu aceeaşi plăcere locurile pe care le cunosc şi de care mă leagă multe amintiri frumoase. E mai complicat cu timpul, dar încerc să mă organizez cât mai bine, aşa că reuşesc să-mi eliberez câteva zile, de câteva ori pe an.

4. Ce modele ai, cine sunt oamenii care te-au inspirat în viaţă şi în carieră?
B.S. Aici o să mă emoţionez. Fără a fi un clişeu, chiar departe de mine lucrul ăsta, părinţii mei sunt oamenii care au reuşit să înţeleagă cel mai bine cum sunt construit şi să mă îndrume, lăsându-mi totodată libertatea alegerii. Mama, delicată, rafinată, foarte de atentă la fiecare detaliu şi mereu cu picioarele pe pământ, tata, extrem de bine pregătit, un gentleman desăvârşit, de o înţelepciune pe care ne-am dori-o cu toţii. Amândoi au înţeles de la început cât de mare era dorinţa mea de-a lucra în televiziune şi au fost de acord că aceea era calea de urmat. Cât despre oamenii din TVR, le mulţumesc tuturor celor care mi-au acordat încredere şi au ascultat de fiecare dată ce am avut de spus. E foarte important să ţi se acorde încredere. Iar eu am avut acest privilegiu. M-a ajutat să mă dezvolt.

5. Care sunt principalele valori după care te ghidezi în viaţă?
B.S. Cel mai important mi se pare echilibrul. Între viaţa personală şi muncă, între dorinţe şi nevoi, între tine şi ceilalţi. Recunoştinţa, responsabilitatea, respectul, compasiunea şi curajul. Iar ordinea e aleatorie. Toate sunt la fel de importante şi contribuie la modul în care gândim, simţim şi acţionăm. Toate ne ajută să trăim armonios.
6. Ce ai făcut până acum din punct de vedere profesional şi ce mai ai de făcut (ce îţi doreşti, propui să mai faci)?
B.S. În 33 de ani de televiziune, am avut marele noroc de-a face lucruri care mi-au adus foarte multe satisfacţii. Mă bucur când mi se spune că am făcut un lucru bun, mi se pare foarte important să auzi asta atunci când meriţi. Cred că sunt acel om de televiziune capabil să treacă rapid dintr-o zonă în alta, am învăţat să mă adaptez şi mă pregătesc temeinic pentru fiecare proiect pe care-l accept. Dar nu-mi propun ceva neapărat, las lucrurile să vină spre mine, aleg, mă gândesc înainte să spun „da”, însă, atunci când am făcut-o, mă străduiesc să iasă cât mai bine. Nu mi-ar plăcea presiunea unei dorinţe neîmplinite şi cred că atunci când eşti liniştit ai cele mai bune rezultate.

7. Ce perioadă a televiziunii iubeşti mai mult? Prezentul tumultuos sau epoca alb-negru, perioada mai clasică, chiar cuminte a televiziunii...
B.S. Când eram mic, treceam cu maşina, cu părinţii mei, pe lângă Televiziunea Română, mă uitam pe geam şi-mi imaginam forfota din turnul cel înalt. Mă întrebam cum e pe holuri, în încăperi, în studiouri şi îmi doream ca, într-o zi, să pot ajunge acolo. Iar când dorinţa e atât de mare, iar bucuria împlinirii ei, atât de intensă, treci prin fiecare perioadă cu acceaşi curiozitate de-a descoperi noutatea. Copil fiind, priveam fascinat televiziunea în alb şi negru, acum, cu aceeaşi fascinaţie, iau parte la transformările aduse de noile tehnologii. Iubesc televiziunea şi cred că ăsta e lucrul cel mai important!

8. Care este cea mai mare teamă a ta? Dar cel mai valoros lucru pe care îl ai?
B.S. Mă sperie lipsa de respect. Nu înţeleg invidia. Nu accept nedreptatea. Cât despre lucrurile valoroase din viaţa mea... Sunt mai multe, se completează foarte bine şi-mi dau puterea de a-mi urma drumul.
9. Cum îţi afectează viaţa tehnologia? Care sunt gadget-urile de care nu te poţi lipsi?
B.S. Pentru mine, tehnologia înseamnă acces mai rapid la informaţie, înseamnă o eficienţă mai mare şi o comunicare mai rapidă. Nu-mi petrec timpul inutil în faţa ecranelor, ba chiar, uneori, mi se spune că sunt „mai de modă veche”. Iar asta nu poate decât să mă bucure, pentru că mă întorc la echilibrul despre care vorbeam mai devreme. Apelez la tehnologie doar ca să-mi îmbunătăţesc calitatea vieţii.

10. Ce rol crezi că mai are jurnalismul cultural în era rețelelor sociale și a informației consumate rapid?
B.S. Cred că, în orice eră, jurnalismul cultural este esenţial pentru analiză, context şi interpretare. Trebuie să educe, să formeze gusturi, să provoace gândirea, să vorbească despre creativitate, memorie, să transforme simpla informare într-o experienţă de descoperire, să ne ajute să privim dincolo de suprafaţă, să lege trecutul şi prezentul, să arate ce merită să vedem cu adevărat, să ne înveţe şi să ne schimbe în bine. Şi mai cred ceva: Jurnalismul cultural trebuie să aibă generozitatea de a-l învăţa şi pe cel care nu a avut ocazia să afle anumite lucruri, dar îşi doreşte asta. Numai aşa poate fi de ajutor cu adevărat. Nu atunci când sperie şi îndepărtează privitorul cu un limbaj mult prea căutat, preţios, ci atunci când îl invită la cunoaştere, cu răbdare şi cu delicateţe. Nu trebuie să fie o nişă, nu li se adresează doar celor cu o anumită pregătire. Deoarece cultura trebuie să fie pentru toată lumea!

11. Care sunt cărțile sau filmele care te-au marcat profund și pe care le-ai recomanda?
B.S. Starea de spirit a unui moment poate fi hotărâtoare atunci când vorbim despre urme lăsate adânc. Azi pot trece indiferent pe lângă ceva ce mâine mă va marca profund. Nu fac recomandări, pentru că nu cred neapărat în toate recomandările făcute. Descopăr şi mă bucur de descoperirea făcută. Mă informez, mă las purtat şi de instinct, uneori mă plictisesc, alteori, aş vrea ca filmul sau cartea să nu se termine niciodată. Sunt un tip curios. Am văzut mii de filme, am citit suficient de multe cărţi cât să am preferinţe. Personale. Dar, aşa cum spuneam, eu sunt eu, iar altcineva poate fi cu totul diferit în trăiri atunci când citeşte o carte sau vede un film la recomandarea mea. Însă... ca să nu rămân dator cu un răspuns, ultimul film pe care l-am (re)văzut este „Marea frumuseţe” regizat de Paolo Sorrentino, film pe care l-am şi tradus acum câţiva ani pentru Televiziunea Română. iar ultima carte pe care am citit-o este „Ferenike”, scrisă de Doina Ruşti, carte pe care am şi prezentat-o la Bookfest. Acum citesc „Tot albastrul cerului”, o poveste despre curajul de a trăi atunci când timpul pare să se scurgă prea repede, o carte despre iubire, libertate şi speranţă.

12. Ce ne poţi spune despre proiectele tale de televiziune din această toamnă? Ce pregăteşti?
B.S. Am început al patrulea sezon de Jurnal Cultural şi sunt foarte mândru de asta, îmi continui munca în Redacţia Film şi, bineînţeles, îmi reiau cursurile de la Universitatea din Bucureşti. Dar lucrurile nu se termină aici. Din 2022 colaborez cu artistul Kyrie Mendél, alături de care realizez emisiunile pe care el le şi prezintă. Şi nu au fost puţine, în numai trei ani. Am început pe TVR Internaţional, cu „Vineri-seară în direct”, am continuat tot acolo cu „Terasa urbană” şi, mai apoi, cu „România în lume”. Tot alături de el am comentat două ediţii ale Concursului Cântecului European şi două ediţii ale Festivalului de la Sanremo. Acum pregătim un nou proiect, de data aceasta pe TVR Cultural. Va fi o emisiune care prezintă culisele muzicii, tot ce se întâmplă în spatele unui eveniment sau unei producţii. Kyrie va sta de vorbă cu artişti şi va prezenta elementele tehnice pe care trebuie să le cunoască fiecare dintre noi, profesionist sau nu, atunci când porneşte într-o călătorie muzicală, pe scenă sau în backstage. Va fi o emisiune care vorbeşte despre sunet. Mai mult nu spun, păstrez surpriza pentru telespectatori.
credit foto: Bogdan Stănescu, TVR
































