Se trezește la 3 dimineața, dar zâmbește ca și cum ar fi ora prânzului. Laura Fronoiu ne aduce știrile cu naturalețe la Matinalul TVR, când cei mai mulți dintre noi abia ne dezlipim pleoapele și bem prima cafea. După 11 ani în televiziune, încă trăiește visul din copilărie, cu aceeași fascinație pentru cameră și poveste. Care a fost cel mai greu live din cariera sa, cum e viaţa în mijlocul evenimentelor – într-un interviu sincer și emoționant.
Ce te-a atras prima dată la televiziune și cum ai făcut primii pași în acest domeniu?
Laura Fronoiu: Toată copilăria mea s-a învârtit în jurul magiei televizorului. În România abia apăruse cablul, sute de posturi tv inundau noile televizoare color, consumul tv era imens, iar pe mine, un copil, culoarea, personajele, programele de toate felurile m-au fermecat. La câțiva ani, făceam stand-up-uri în fața oglinzii, cu peria mamei pe post de microfon. De mică am vrut să fac televiziune și sunt fericită că am ales acest drum.
Ai realizat sute de reportaje și transmisiuni live, ai fost martor direct la evenimente intense și emoționante. Care dintre ele ți-a rămas cel mai adânc în suflet și de ce?
Laura Fronoiu: Sunt mândră de schimbarea produsă de materialele realizate de mine în campania „Comoara verde dintre blocuri”, care i-a adus Lacului Văcărești statutul de Parc Natural. Este o zonă superbă, încă neexplorată la adevărata valoare, în care veți găsi un paradis verde. Acolo l-am întâlnit pe Gică Pescarul, omul Lacului, care ne-a plimbat cu barca și ne-a povestit despre fiecare viețuitoare în parte. Gică și-a crescut copiii acolo, într-o colibă mică, lângă care avea o grădină. Era un fel de paznic al Lacului, alunga braconierii, boschetarii și curăța zona de gunoaie. Gică nu mai e acum, dar rămân poveștile lui. Acolo, în inima Capitalei, am descoperit o lume fascinantă. Acum, zona arată mult mai bine față de ce era în urmă cu 10 ani, când am filmat cu colegii mei, printre tufişuri și gunoaie.
La ce oră sună alarma ta dimineața, pentru a fi gata de Matinalul de la ora 6? Ai vreun ritual înainte de a intra în direct?
Laura Fronoiu: Alarma sună întotdeauna mult prea devreme, indiferent de oră. Pentru matinalul de la ora 6:00, însă, telefonul mă trezește la 3:00. Partea bună este că nu prind trafic niciodată, respir liniștea unui oraș care doarme doar câteva ore pe zi și mă bucur de farmecul Bucureștiului.
Am mai multe ritualuri, chiar. Cafeaua, fără de care nu îmi pot închipui diminețile, și lectura știrilor. Le parcurg de câteva ori înainte să intru în direct.
Ești pasionată de film și mergi la multe premiere. Cum reușești să îți echilibrezi viața profesională cu timpul tău liber și odihna?
Laura Fronoiu: Nici eu nu îmi dau seama, uneori. Adorm devreme, am puțin timp pentru mine, pentru că trebuie să pregătesc emisiunea din ziua următoare, așa că încerc să mă bucur de orice ieșire, atunci când găsesc energia necesară.
Care a fost cel mai provocator moment trăit în direct — și cum ai reușit să-l gestionezi?
Laura Fronoiu: Un live la Selecția Națională pentru Eurovision, pe care l-am făcut după ce l-am pierdut pe tata. Trebuia să acopăr evenimentul, așa că, după înmormântare, am revenit repede la București, în mijlocul unei atmosfere în care trebuia să mă integrez, dincolo de cumpăna prin care treceam.
Ce ai învățat, despre tine sau despre oameni, lucrând ani de zile în știri, uneori chiar din mijlocul evenimentelor?
Laura Fronoiu: Am învățat că nu te poți ascunde de emoția știrilor care te bombardează cu o viteză tot mai mare, deși, în această meserie, trebuie să te desprinzi suficient de mult ca să le aduci în fața publicului așa cum ne învață școala de jurnalism. E foarte greu, unele subiecte te cutremură, dar trebuie să duci live-urile până la capăt, căci aceasta este menirea noastră.
Ai fost prezentă la Eurovision, la nunta regală de la Windsor, ai întâlnit mari artiști internaționali. Ce te impresionează cel mai mult la o vedetă atunci când o ai în față?
Laura Fronoiu: Faptul că este la fel de om ca oricare dintre noi, cu bucurii, cu supărări, cu oboseală sau cu exuberanța unui eveniment. Dincolo de camerele de filmat, îi cunoști altfel și asta m-a impresionat, mereu, cel mai mult.
Cum ai defini televiziunea astăzi, după toți acești ani? Mai este „cel mai frumos vis”, cum spui tu?
Laura Fronoiu: Pentru mine, televiziunea rămâne cel mai frumos vis, pentru că l-am visat de mică și nu mă voi opri niciodată. Îl trăiesc zilnic, din studio sau din fața micului ecran, și parcă nu „se repetă” niciodată. Iar la sfârșitul zilei, oricât de obosită m-aș simți, abia aștept să o iau de la capăt, pentru că, vorba aceea, „dacă-ți place ceea ce faci, nu vei munci nicio singură zi din viața ta”.
sursă foto: Laura Fronoiu - arhiva personală
