Apărute ca necesitate la atacurile tâlharilor, culele, acele case fortificate din Oltenia şi Muntenia secolelor XVIII - XIX se mai pot încă vedea în judeţele Argeş, Dolj, Gorj, Olt, Mehedinţi, Teleorman, Vâlcea. Aceste case turn erau ridicate de micii boieri ca locuinţe, având totodată şi rol defensiv în faţa raidurilor unor grupuri de jefuitori turci, a haiducilor sau chiar a revoltelor de pe moşie.
Termenul „culă” provine din turcescul „kule”, care înseamnă „turn”, astfel că asemenea construcţii pot fi găsite în întreaga zonă a Balcanilor.
Culele erau amplasate strategic, pe terenuri înalte şi defrişate, pentru a oferi o vizibilitate bună. Aveau ziduri groase şi metereze de tragere – fante prin care se strecurau ţevile puştilor –, ceea ce le conferea un caracter defensiv.
În judeţul Dolj, pe Lista Monumentelor Istorice figurează trei cule: Cernătescu, Izvoranu-Geblescu şi Poenaru.
Cula Cernăteştilor, poate cea mai veche culă din judeţul Dolj
Atipică din punct de vedere al amplasării, Cula Cernăteştilor din satul Cernăteşti făcea parte dintr-un ansamblu de case şi construcţii, cu dependințe, remize, magazii şi grajduri, după cum o arată fotografiile realizate înainte de Primul Război Mondial. Cu trecerea anilor, clădirile au fost demolate, rămânând doar cula.
Deşi nu se ştie cu exactitate când a fost construită, unele teorii îi plasează începuturile în timpul domniei lui Mihai Viteazul sau chiar al lui Mircea cel Bătrân, iar altele o datează în secolul al XVIII-lea. Tradițiile orale şi documentele atestă existenţa satului Cernăteşti încă din secolul al XVI-lea, ceea ce alimentează ipotezele.
Pictoriţa Jana Cernătescu, ultima moştenitoare a familiei, susţine în cartea „Autoportret cu pisică” că: această culă a fost „construită de un strămoş, Dumitru Cernat, căpătenie în oastea lui Mihai Viteazul (...) Din diverse genealogii, notaţii şi consemnări găsite de mine în arhivele unor membri ai familiei mele, am aflat că stegarul Cernat Balica a fost împământenit la Trestelnic (astăzi Cernăteşti) de către Domnitorul Mircea cel Bătrân pentru faptele sale de bravură ca apărător al cetăţii Durostor. Se menţiona că au fost trei fraţi Cernat (...) Legendă sau realitate? Nu se poate şti cu exactitate, căci actele vechi ale familiei au pierit între timp într-un incendiu. Posed o atestare dată de Vodă Gheorghe Bibescu, în care se stipula că străbunicul meu, pitarul Ion Micu Cernătescu (1789-1859) s-a dus cu actele de boier la Comisia de cartografiere şi a primit o diplomă cu pecetea domnitorului, drept dovadă că se va putea bucura şi în viitor de privilegiul de Boier de neam.” (Jana Cernătescu, „Autoportret cu pisică”, editura Victor Frunză, 2004, pag. 16-17).
Cula Cernătești / Credit foto: Muzeul Olteniei
Mai probabil, cula datează din secolul al XVIII-lea, în contextul raidurilor frecvente ale tâlharilor turci. În apropiere se află alte construcţii ridicate de boierii Cernăteşti în secolul al XIX-lea: biserica Sf. Nicolae (1820-1827) şi şcoala Petrache Cernătescu (1837).
Iniţial, cula avea parter, un beci şi un etaj, accesibile prin două uşi, una ducând direct în beci. Ulterior, i-au fost adăugate un al doilea etaj, un contrafort masiv din zidărie şi un cerdac din lemn, toate acoperite cu şindrilă. După naţionalizare, în 1972, clădirea a fost transformată în muzeu local, dar a fost ulterior abandonată. Din fericire, Jana Cernătescu a intervenit, donând bani pentru renovarea culei şi a bisericii din sat.
În 2017, cula a intrat într-un amplu proces de reabilitare şi, din 2023, a fost redeschisă publicului.
Memoria locului - Culele istorice din Dolj, TVR CRAIOVA
1 milion de euro investiţi în reabilitarea culelor
Cula Izvoranu – Geblescu din comuna Brabova, una dintre cele mai importante case fortificate din sudul României, a fost construită de boierul Izvoranu, undeva spre finele secolului al XVIII-lea. În 1841, moșia trece în proprietatea lui Radu Geblescu, fiind moștenită în 1880 de fiul acestuia, Constantin Geblescu, care, la rândul său, o dă ca dotă fiicei sale Elvira, căsătorită Bibescu.
Deşi începuturile sale s-au pierdut în negura vremurilor, rolul defensiv al clădirii nu lasă loc de îndoială: o construcţie tipică perioadei, care servea drept locuinţă şi fortificaţie cu rolul de a proteja familia şi averea boierului în caz de primejdie în faţa cetelor de cârjali şi pazvangii – trupele celebrului Pazvanoglu, cunoscut la noi ca Pazvante Chioru’ - care făceau incursiuni la nord de Dunăre şi care, în 1801, au ars mai multe cule din Oltenia.
La fel ca cea din Cernăteşti, cula din comuna Brabova avea iniţial doar parter şi etaj, ziduri foarte groase, două uşi de lemn masiv, cu ferestre doar pe laturile dinspre vest şi de sud, în celelalte două părţi fiind metereze. De asemenea, în beci exista o încăpere tainică de mici dimensiuni, care avea legătură cu anexa sanitară, unde se presupune că turcii nu ar fi căutat.
Cula Izvoranu–Geblescu / Credit foto: Muzeul Olteniei
De-a lungul anilor, cula trece prin modificări, i se adaugă un etaj cu foişor şi se transformă într-o locuinţă modernă şi confortabilă, după moda vremurilor, pierzându-şi caracterul defensiv. După 1940, cula nu a mai fost locuită, intrând în proprietatea statului şi fiind folosită drept depozit.
Abandonată pentru o vreme, cula a intrat într-un proces de reabilitare alături de Cula Cernăteştilor. Cu o investiţie totală de un milion de euro, realizată prin fonduri europene (Programul Operaţional Regional 2014-2020), cele două cule au fost redeschise publicului în 2023.
Cula Izvoranu–Geblescu / Credit foto: Muzeul Olteniei
Cele două cule, administrate de Muzeul Olteniei, pot fi vizitate zilnic, de marţi până duminică, între orele 9.00 şi 17.00.
Cula Poenaru, cu o istorie aparte, va fi subiectul unui articol separat.
Poveștile culelor din Vâlcea și Gorj le puteți afla din articolele: Poveştile culelor vâlcene, Poveştile culelor gorjene (I), Cule gorjene, povești pitorești cu domni și domnițe (II).
***
Credit foto: Muzeul Olteniei
