Poveştile culelor din judeţul Gorj continuă cu cele din satele Glogova, Şiacu şi Cartiu, monumente ce fac parte din categoria celor norocoase, fiind deja incluse în circuitul turistic sau în curs de reabilitare.
Menite să protejeze bunuri şi vieţi în faţa tâlharilor, culele sunt acele case semi fortificate boiereşti, care împânzeau, odinioară, Oltenia. În judeţul Gorj mai există opt cule, unele transformate în muzee, altele în curs de restaurare, iar altele, aproape de colaps, în voia naturii şi a nepăsării umane. Am aflat în prima parte a poveştii despre istoria şi starea actuală a culelor Crăsnaru, Cornoiu, Gheorghe Tătărescu, I.C. Davani şi Casa Culă Eftimie Nicolaescu, iar acum continăm cu istoria altor trei.
Cula Glovenilor și biserica „Sfântul Nicolae” ctitorită de Matei și Stanca Glogoveanu/credit foto: România Atractivă
Construite în secolele XVIII-XIX, în formă de turn, aceste locuinţe semi fortificate numite cule - „kule” vine din turcă, unde înseamă tocmai „turn” - aveau rol de refugiu sau apărare, dar şi de supraveghere asupra unei zonei. De obicei, culele erau ridicate pe două - trei niveluri (parter înalt şi unul ori două etaje), erau prevăzute cu metereze de unde se putea trage cu arme în oricare parte a curţii, aveau tainiţe prin care cei din interior puteau fugi sau ascunde, iar în beci, o fântână, ca, în caz de atac prelungit, proprietarii să nu rămână fără apă.
CULA GLOGOVENILOR ŞI LEGENDELE DE ALCOV
Imobilul Glogoveanu, deşi nu este chiar o cula în sensul propriu al cuvântului de turn, ci seamănă mai mult cu o casă boierească în mijlocul unui parc, are unele dintre cele mai fabuloase poveşti legate de Tudor Vladimirescu, Basarab cel Tânăr sau Mihai Viteazul.
Cula Glogovenilor/credit foto: România Atractivă
Considerată de specialişti o formă premergătoare a culelor, cu un prim nivel înălţat peste o pivniţă fortificată, căruia ulterior i-a fost adăugat etajul, cula din satul Glogova este acum într-un amplu proces de reabilitare cu fonduri europene prin Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR) şi a fost inclusă în Ruta Culelor din programul de turism cultural România Atractivă.
Istoria clădirii începe în secolul al XVIII-lea, când Matei Glogoveanu şi apoi fiul său, Ioniţă (caimacam al Craiovei) ridică, pe locul casei pitarului Necula Glogoveanu, această culă şi biserica cu hramul Sfântul Nicolae. În anul 1884, boierul Radu Vernescu câştigă moşia şi Cula Glogovenilor la o partidă de cărţi cu un descendent rămas anonim, iar după ce o repară, o scoate la licitaţie împreună cu ce mai rămăsese din moşie. Statul român cumpără cula şi o gestionează până la venirea comuniştilor, ca după anul 1951, casa să fie folosită ca sediu al Gospodăriei Agricole, şcoală generală, muzeu local, iar după 1990, drept casă de oaspeți.
Vechile legende vorbesc despre cum clădirea avea o scară ascunsă în spatele unui perete dublu, pe care se cobora în pivniţă, unde era o galerie din care porneau două tuneluri pe care se putea fugi în caz de primejdie. Pe cel care ducea la râul Motru ar fi încercat să fugă Basarab cel Tânăr, cunoscut ca Ţepeluş Vodă - domnul al Ţării Româneşti între noiembrie 1477 - septembrie 1481, noiembrie 1481-martie 1482 -, care a fost însă prins la ieşire, ca urmare a trădării unui fost slujitor al casei.
Se mai spune că Mihai Viteazul ar fi trecut şi el pragul casei din Glogova, iar că Tudor Vladimirescu și-ar fi petrecut aici o parte din tinerețe. Ba mai mult, potrivit celor mai spumoase legende, pandurul s-ar fi iubit cu domniţa Elena, soţia boierului Nicolae Glogoveanu, iar unul dintre copiii Elenei ar fi fost chiar al lui.
CULA CARTIANU, MARTORĂ A PETRECERILOR LA CARE CÂNTA MARIA LĂTĂREŢU
Un alt monument inclus în Ruta Culelor este cel din satul Cartiu.
Ridicată de ceauşul Cartianu în secolul al XVIII-lea, construcţia a suferit modificări de-a lungul anilor, astfel că, vechea şi austera culă s-a transformat în ceea ce vedem astăzi, adică o casă boierească, de aceea o găsim de multe ori sub denumirea de Casa-Culă Cartianu.
Cula Cartianu/credit foto: România Atractivă
Construcţia cu ziduri groase, din blovani de râu şi piatră la bază şi din cărămidă în partea superioară, cu pivniţă şi două etaje cu camere de locuit, se remarcă prin pridvoarele masive de lemn, care îmbrăţişează casa şi prin cele două scări exterioare de acces.
Datorită deschiderii spre nou şi, evident, averii, membrii familiei Cartianu s-au implicat în viaţa politică. Tudor Vladimirescu şi-a ţinut aici întâlnirile secrete, iar graţie lui Enache Cartianu – primar -, dar mai ales fiului său, Nicolae – deputat şi bun prieten cu Gheorghe Tătărăscu -, casa a primit numeroase personalităţi ale vremii, printre care: premierul Tătărăscu şi soţia sa, Barbu Ştefănescu Delavrancea şi fiica acestuia, Cella Delavrancea, ba chiar şi pe Regele Carol al II-lea, iar la celebrele petreceri care se ţineau în curtea Cartienilor, invitată specială era Maria Lătăreţu, „privighetoarea Gorjului”!
Cula Cartianu, interior/credit foto: România Atractivă
În 1974, Teodor, unul dintre cei şapte fii ai lui Nicolae, este forţat să vândă proprietea statului comunist. Astăzi, casa găzduieşte un muzeu etnografic, având o colecţie de costume populare gorjene, cămăşi cu altiţă, mobilă, obiecte tradiţionale, covoare lucrate în zonă, documente despre istoria familiei Cartianu.
Ca mărturie a valorii culturale și arhitecturale, o machetă a Culei Cartianu este expusă în holul Universității de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu" din București.
Macheta expusă pe holul Facultăţii de Arhitectură "Ion Mincu", Bucureşti/credit foto: Cezara Badea
CULA CIOABĂ – CHINŢESCU, MONUMENT INTRAT ÎN REABILITARE
Cula Cioabă – Chinţescu din satul Şiacu, comuna Slivileşti, datează de la începutul secolul al XIX-lea, construcţia fiind începută de Răducan Cioabă şi terminată, în 1823, de boierul pitar Marin Chintescu din Craiova. Apoi, imobilul e lăsat moşternire pe linie feminină, până când e confiscat de comuniși și ajunge în proprietatea statului, fiind folosit drept depozit, casă de oaspeţi şi muzeu al comunei. După 1990, monumentul e părăsit şi începe să se degradeze.
Cula Cioabă – Chinţescu/credit foto: L. Angheluță
Amplasată pe culmea unui deal, cula cu ziduri groase, defăşurată pe trei niveluri, cu metereze de tragere pe toate laturile şi un frumos cerdac deschis care permitea o bună vizibilitate, reprezenta un exemplu tipic al acestui gen de construcţii, care avea atât rol de locuinţă, cât şi de veghe, semnalizare şi alarmă.
Reconstituire a culei Cioabă – Chinţescu realizată de Laurențiu Angheluță/sursă foto: L. Angheluță
În 2016, cula este cumpărată de Consiliul Județean Gorj de la moştenitori, însă deteriorarea sa continuă, astfel că, în 2020, Ambulanţa pentru Monumente intervine pentru punerea în siguranţă a imobilului. Abia în 2024, sunt alocate resurse financiare, iar clădirea intră în proces de reabilitare. Dar, până când lucrărilor vor fi gata, vă puteţi faceţi o idee despre cum ar fi arătat monumentul cu ajutorul lui Laurenţiu Angheluță -, care, în urma unei documentări extrem de riguroase, a reconstruit Cula Cioabă – Chinţescu într-un un proiect virtual excepțional. Dacă pentru partea de exterior, în ciuda deteriorării, arhitectura este vizibilă, pentru remodelarea interiorului, deoarece nu ştim cum arăta de fapt, Laurenţiu a avut în vedere elemente din alte cule, cu mobilier şi sobe de zid din aceeaşi perioadă şi zonă.
Reconstituire a interiorului culei Cioabă – Chinţescu realizată de Laurențiu Angheluță/sursă foto: L. Angheluță
Despre culele Crăsnaru, Cornoiu, Gheorghe Tătărescu, I.C. Davani şi Eftimie Nicolaescu puteţi citi în articolul „Poveştile culelor gorjene (I)
Credit foto: Laurențiu Angheluță/luthonium.com, romania-atractiva.ro, Cezara Badea
