A spus invitatul Danielei Zeca-Buzura la „Mic Dejun cu un Campon”, în ediția de sâmbătă, 29 aprilie, de la ora 10:00. Artist vizual, jurnalist, scriitor şi activist, Dan Perjovschi a adăugat: „Oriunde vedeţi un desen al meu să ştiţi că acolo este democraţie”.
Dan Perjovschi este unul dintre cei mai redutabili şi de succes artişti români contemporani care, prin tipul de artă pe care l-a practicat încă de la începutul carierei sale, prin atitudine şi combativitate s-a afirmat ca unul dintre liderii generaţiei sale.
„L-am cunoscut odată cu înfiinţarea Atelierului 35 – mişcarea de tineret a tinerilor absolvenţi de arte plasitce din toată ţara care, în anii aceia, nu puteau accede la statutul de membri ai Uniunii Artiştilor Plastici, la expoziţii, tabere, ateliere de creaţie. Un suflu nou, un entuziasm colectiv, o stare de unitate şi creativitate, un apetit pentru noile direcţii în artă, pentru experiment şi participare aducea lalolată energii de peste tot. Printre colegii cei mai vizibili se număra şi Dan, tânăr absolvent al Facultăţii de pictură de la Conservatorul ’’George Enescu’’ din Iaşi, pe care o termină în 1985. Un sibian rătăcit pe plaiuri moldave, cu un cu totul alt tip de ritm şi concepţie. A fost unul dintre primele paradoxuri despre care îmi aduc aminte. Apoi, expoziţiile în care Dan şi Lia, soţia sa, compuneau mari instalaţii de obiecte prelucrate şi mii de mici desene, un jurnal zburător care te incita să râmâi multe minute în faţa lor pentru a descoperi firul narativ. Erau haiku-uri grafice, care exprimau concepte pe care foarte puţini colegi se aventurau să le atace. Dar, Dan era de neoprit. Desena cu o fervoare ce umplea din margine, în margine simezele galeriilor. Aşa s-a făcut remarcat şi, mai ales prin talentul său de a comunica simplu, lucruri grave. Descopăr că nu s-a schimbat prea mult. Poate că doar s-a mai clasicizat un pic, mişcările au o lentoare dar, ascuţişul ideii a rămas intact. Ca şi umorul său şi, mai ales, o subtilă autoironie care nu l-a lasat să devină vedetă ci doar, ARTIST’’, spune Ileana Ploscaru Panait, producătorul „Mic Dejun cu un Campion”.
Şi, pentru că de la suportul clasic de hârtie – specific graficii sau presei scrise – la desenul direct pe perete, pe caldarâm, pe geam sau pe orice tip de suprafaţă îi este îngăduită, nu a fost decât un pas, Dan Perjovschi, constată – asumându-şi asta chiar de la început – că ’’aproape 80 % din tot ce am desenat s-a şters’’. Da, dar nu s-a pierdut pentru că aceste urme supravieţuiesc fie în înregistrări video, emisiuni de televiziune sau… în cele peste 250 de carnete cu desene şi cărţi ce cuprind creaţia sa.
În plasma din platoul emisiunii am proiectat un desen iconic: ’’Dialog’’ despre a cărui însemnătate Dan Perjovschi a făcut câteva referiri: ’’Este un desen vechi, de prin anii ’90 dar pe care îl expun foarte des şi aici, şi peste hotare. Este valabil în toate culturile. Fiecare trăieşte în bula lui şi restul nu-l interesează. Deseori, umanismul e doar o faţadă. Dialogul, dar mai ales, lipsa lui ne-a marcat pe noi, românii, în anii aceia de început când Grupul pentru Dialog Social şi Revista 22 erau foarte active într-o societate exterem de polarizată. Din păcate spiritul acela de ură care cultiva o societate ruptă în esenţa ei, dăinuie şi azi. Nu ştiu de ce la noi dacă toată lumea pierde, suntem fericiţi. Nu avem spiritul acela, ’win – win’, să câştigăm cu toţii şi să fim fericiţi’’.
Artist plastic, jurnalist, scriitor, activist în cel mai bun sens al cuvântului, o vreme secretar de stat în Ministerul Culturii la Direcţia Arte Vizuale, fondator, alături de soţia sa, al Centrului de Cercetare în Artă Contemporană de la Sibiu, Dan Perjovschi a încercat şi a reuşit în bună măsură să se impună ca un artist foarte special. Pleacă la drum cu câteva unelte de desen şi multe, multe idei şi acolo unde este invitat – La MOMA, Tate Gallery, Centrul Pompidou, BeerSheva, în China, Coreea de Sud, Emiratele Arabe, Grecia lista este… lungă, lungă – el crează ’in situ’ mari instalaţii şi performance-uri expuse publicului care vizitează aceste destinaţii culturale. ’’În ultimii cinsprezece ani am călătorit foarte mult. Sunt invitat peste tot. Nu mă plâng. Mă simt ca la serviciu. Îmi iau carneţelul şi plec. Este felul meu de a-mi trăi viaţa acum. Iar acolo unde ajung încerc să înţeleg cultura respectivă, tradiţiile ei, să reacţionez cu umor şi cu un strop de subversivitate asumată. Întotdeauna întreb ce pot face. Nu vreau să provoc şocuri sau probleme celor care m-au invitat. Eu nu vreau să fac scandal. Şi aici este o altă problemă a artei contemporane. Mulţi fac scandal intenţionat. Nu e genul meu. Eu enunţ problema, reacţionez şi trec mai departe. Sunt ca un scanner al memoriei. Ăsta este activismul meu’’.
Este un demers de neconceput în anii dinaintea evenimentelor din Decembrie 1989. ’’Trăiam într-o ţară fără viitor. Totul era la timpul prezent’’. Au trecut aproape 35 de ani de atunci. Se autoironizează gândindu-se la statutul de pensionar dar, cred că este doar un fel discret de a-şi conserva în continuare energia, sensul, pofta de viaţă, de lucru, de a pune la cale noi proiecte, la Sibiu sau oriunde în altă parte.
’’În continuare mi-e sete de libertate În ’89 eu pe bune am crezut în acest ideal. Acum observ pe zi ce trece că se tot ciunteşte. De ici, de colo. Ce pot să fac? Eu desenez. Fac un desen critic, polemic, cum spun nemţii ’imagine gândită’. Sunt mândru că sunt asimilat caricaturiştilor. Îi admir pe aceşti oameni pentru spiritul şi pentru profesionalismul lor. Dar eu nu fac nici caricatură, nici grafitti. Desenez pe pereţi – de treisprezece ani am o ‘simeză’, un zid din Sibiu -, în reviste, pe tramvaie. Totul legal. Eu am luat-o foarte în serios. Să ştiţi că oriunde vedeţi un desen al meu, acolo este democraţie’’.
Vă invităm la o discuţie spumoasă şi fără ocolişuri. După douăzeci şi trei de ani de la emisiunea ’’Totul la vedere’’, din 2000 când Dan şi Lia Perjovschi, alături de Daniela Zeca Buzura, Ruxandra Garofeanu, Adrian Cioroianu şi mulţi alţi artişti plastici, istorici, critici literari dădeau un recital de trei ore în direct din studiourile Televiziunii Române, ne reîntâlnim în atmosfera idilică a grădinii de la Cărtureşti, nu la vremea concluziilor ci a unei opriri de etapă cu atât mai preţioasă cu cât ne leagă atât de multe lucruri pe care le-am trăit şi crezut împreună.
*** Emisiunea poate fi urmărită la TVR2, sâmbătă, 29 aprilie 2023, de la ora 10:00 (reluare luni, 1 mai ora 8:00); la TVR Internaţional sâmbătă, 6 mai 2023, de la ora 9:30; la TVR Moldova duminică, 30 aprilie 2023, ora 9:00; la TVR Cultural, duminică, 30 aprilie 2023, ora 10:00 şi la TVR+
Un articol de Ileana Ploscaru Panait
