Pentru repararea faliilor din societatea românească, politologa Oana Băluță atrage atenția, în interviul acordat tvr.ro, că sunt necesare atât politici publice care să reducă decalajele socio-economice, dar și schimbarea comunicării, cooptarea de voci noi în actul de guvernare și scoaterea mesajelor din logica polarizantă.
Mesajul postat de prezidențiabilul George Simion pe blogul său, în care s-a întrebat ce va face, după 18 mai, cu alegătorii care nu i-au dat votul, menționând că se va ocupa de aceștia „individual, nu în grup”, îl plasează pe candidatul AUR la o „distanță stupefiantă de rolul de mediator pe care ar trebui să îl exercite”, dacă duminică ar deveni șeful statului, arată conf. univ. dr. Oana Băluță, în interviul acordat tvr.ro.
Totodată, politologa atrage atenția că, dacă plasăm acest mesaj în contextul mai amplu al ultimei perioade, în care George Simion a atacat organizațiile neguvernamentale, a publicat o filmare în care atacă jurnaliști, iar aliata lui, lidera POT, Ana Maria Gavrilă, a transmis jurnaliștilor că sunt „gone” după alegeri, nemaimenționând lungul șir de conflicte în care liderul AUR și membrii săi au fost implicați de la intrarea formațiunii în Parlament, în 2020, „se obține un efect de amplificare”.
Conf. univ. dr. Oana Băluță, profesoară la Facultatea de Științe Politice a SNSPA, arată și că funcția de președinte, așa cum este ea definită constituțional și așa cum arată procesul democratic din România, nu este transmisibilă, iar referitor la votarea în Parlament a unui guvern format de Călin Georgescu, cercetat sub control judiciar pentru șase infracțiuni, dintre care cea mai gravă este instigarea la acțiuni împotriva ordinii constituționale, politologa atrage atenția că partidele extremiste AUR-POT-SOS au, împreună, doar 32 la sută dintre voturi.
Pentru repararea faliilor din societatea românească, politologa atrage atenția că sunt necesare atât politici publice care să reducă decalajele socio-economice, dar și schimbarea comunicării, cooptarea de voci noi în actul de guvernare.
De asemenea, Oana Băluță mai explică și că, pentru a opri șirul de violențe din societate, este necesar în primul rând să recunoaștem că există și să dezvoltăm mecanisme de sancționare, în funcție de instituția unde s-a produs, iar cetățenii ar trebui să pună presiune pe autorități pentru adoptarea acestor mecanisme.
Citiți și prima parte a interviului aici: Conf. univ. dr. Oana Băluță (SNSPA): Votul de duminică este un moment crucial, în care putem alege democrația sau iliberalismul
Conf. univ. dr. Oana Băluță, profesoară la Facultatea de Științe Politice a SNSPA. Fotografie pusă la dispoziția tvr.ro de Oana Băluță
Este nevoie să recunoaștem violența și să ne mobilizăm public pentru sancțiune, pentru presiune
Avem această violență care s-a acumulat în societate - foarte multă îndreptată împotriva minorităților sexuale, cu dezinformările că vin gay-ii să ne transforme societatea, să ia copiii, cu violențele pe care le vedem și fizic - mă gândesc la incidentul petrecut la sediul Asociației Accept, căreia au încercat să îi spargă sediul în urmă cu o săptămână, cu mesajele de amenințare primite, din noiembrie anul trecut până în prezent, de mai multe instituții și organizații neguvernamentale din zona drepturilor omului, cu candidatul George Simion care s-a filmat în Parlament în timp ce a spus „Te agresez sexual, scroafo”, cu numeroasele incidente în care a fost implicat sau cu acel caz de viol petrecut la școala de vară a AUR. Cum ar putea fi dezamorsată această violență în creștere?
Oana Băluță: Cred că e bine mai întâi să recunoaștem această violență, să o sancționăm și, în diferitele spații în care ea se produce, să dezvoltăm mecanisme pentru sancționare. De exemplu, în Parlament, de mai mulți ani și, mai ales, după 2020, după ce a intrat AUR în Parlament, a crescut nivelul de violență, însă violența verbală, sexismul, comentariile misogine, delegitimarea femeilor care vorbeau, întreruperea lor – într-un cuvânt, sexismul a existat și înainte de 2020. În Parlament - și în Camera Deputaților și în Senatul României - ar trebui să existe sancțiuni foarte clare pentru actele de violență, ar trebui ca sexismul să fie recunoscut ca atare și sancționat. Ar trebui ca partidele politice să dezvolte coduri și regulamente de organizare internă care să sancționeze sexismul, violența verbală, agresivitatea, bullying-ul. Și sunt alte partide în alte țări - un exemplu - Marea Britanie - care au aceste prevederi de prin 2007-2008.
Cred că, în funcție de spațiile în care se manifestă această violență, ar trebui să dezvoltăm mecanisme pentru sancționare, ar trebui să vizibilizăm, să vorbim despre, să nu ascundem actele respective de violență și să ne mobilizăm public pentru sancțiune, pentru presiune. În același timp, și instituțiile statului ar trebui să se mobilizeze și să înțeleagă că, de exemplu, când o instituție care cercetează antisemitismul în România reclamă comemorări ale legionarilor, citești cu atenție dosarul și iei o decizie care să respecte totuși legislația din România, care sancționează și interzice astfel de evenimente și simboluri legionare. Violența vine din mai multe părți, ideea este ce fel de mecanisme de vizibilitate a lor, de sancționare a lor dezvolți la nivelul unor organizații politice, cum sunt partidele politice, cum reacționează instituțiile statului, cum reacționăm și noi ca actori civici.
Textul de pe blogul lui George Simion nu are nici un fel de legătură cu nevoia de a crea punți între oameni
Referitor la mesajul care a ajuns deja viral pe rețelele de socializare și cred că și în societate, al lui George Simion, în care se întreabă ce face, din 19 mai, cu alegătorii care nu îl sprijină, dumneavoastră cum citiți acest text? Ce vi se pare că ne transmite candidatul AUR la prezidențiale?
Oana Băluță: Textul reproduce, practic, aceeași polarizare, aceeași situație de tensiune și de teamă pe care o simt anumiți oameni care se întreabă în ce măsură, în următoarea perioadă, dacă va ieși George Simion președinte, nu se vor confrunta cu violență pe stradă, pentru că am văzut multe mesaje, cel puțin în bula mea de Facebook, mesaje ale oamenilor care spuneau că se tem în următoarea perioadă pentru siguranța lor fizică.
Sigur că sunt percepțiile noastre, care sunt valide, dar în clipa în care ai o astfel de percepție și o verbalizezi în spațiul public, acest lucru îți arată contextul de teamă, iar când vezi și un astfel de mesaj al unui candidat la președinție, e completamente inadecvat. Reproduce niște narative pe care le asociem cu spațiul acesta al violenței, de la violență fizică, la violență semiotică. Mesajul nu are nici un fel de legătură cu nevoia de a crea punți între oameni, cu nevoia de unitate, în condițiile în care faliile dintre noi sunt atât de adânci, încât s-ar putea să nu ne mai vedem unii cu alții.
Totodată, dacă corelez această amenințare cu altele - de exemplu, la adresa unor organizații neguvernamentale, cum e Funky Citizens, care a fost nominalizată, la adresa jurnaliștilor, la adresa unor persoane sau categorii profesionale care nu se conformează unui model autoritar despre lume, pe care îl împărtășesc și aceste partide și acest candidat, mă refer la declarațiile președintei POT, Ana Maria Gavrilă, despre jurnaliști, la declarațiile Dianei Șoșoacă (SOS România) despre figuri fasciste - se obține un efect de amplificare.
E atât de mare distanța dintre mesajul său și atribuțiile lui ca președinte – distanța dintre rolul de mediere și mesajul acela e stupefiantă.
Eu nu îmi doresc să trăiesc într-o societate în care președintele să mă amenințe. Eu m-am întrebat dacă îmi voi mai putea face meseria, ca parte din societatea civilă, ca voce critică, care își asumă feminismul, lupta pentru drepturile femeilor, pentru drepturile minorităților, pentru o societate democratică, în ce măsură va mai fi un loc sigur pentru mine România? Nu mă gândesc să plec, pentru că aceasta este țara mea și nu renunț la ea.
Fragment din textul lui George Simion, „Ce mă fac cu voi?”, publicat de candidatul la prezidențiale în 11 mai pe blogul georgesimion.ro.
Atribuțiile de președinte nu se transferă. Am mari dubii că partidele parlamementare din coaliție și-ar da votul pentru un guvern propus de Călin Georgescu
Am analizat, săptămâna trecută, mesajele pe care le promovează pe Facebook susținătorii lui Călin Georgescu, oameni simpli, care scriu la multe dintre postări că ei îl vor vota pe George Simion pentru Călin Georgescu, că îl va aduce înapoi pe CG, că îl va pune președinte. Aș vrea să vă rog să explicăm de ce acest lucru nu este posibil, din punct de vedere constituțional.
Oana Băluță: Nu este posibil. Alegerea președintelui se face prin vot. Chestiunea aceasta vine din zona dezinformării și din dorința aceasta irațională ca cel pe care tu l-ai susținut să devină președintele României. Așa cum arată ordinea constituțională din România, acest gând nu poate fi materializat. Adică până și interimatul presupune alte tipuri de reguli, nu este un mandat care se transferă. În România, stat democratic, președintele este ales prin votul direct și secret al cetățenilor. Nu poți să transferi atribuțiile de președinte. Astfel de mesaje intră în zona delirului mistic, a gândirii magice și a racordării din ce în ce mai reduse la realitate, la reguli, la proceduri.
Dar care ar fi scenariile pentru ca domnul Georgescu să ajungă premier? Liderul AUR a spus că dacă i-ar fi refuzată propunerea, ar dizolva Parlamentul și tot ar ajunge Călin Georgescu premier.
Oana Băluță: Există articole în Constituție care explică care e rolul președintelui în nominalizarea premierului. Președintele trebuie să se consulte cu partidele parlamentare, dar rămânând pe logica aceasta a lui Călin Georgescu desemnat de George Simion premier, eu am mari dubii că partidele (din coaliție), în configurația parlamentară din prezent, și-ar da votul pentru un guvern propus de Călin Georgescu. Adică, în definitiv, partidele extremiste au 32% în Parlament, sunt câțiva membri în PNL și PSD care, pe anumite componente, împărtășesc niște valori din spectrul radicalismului de dreapta, dar una este ceea ce spun eu acum și altul este este votul. Sigur că se vehiculau spațiu public și scenarii legate de alegeri anticipate, numai că sunt atât de multe necunoscute și sunt atât de multe scenarii apocaliptice pe care le propune, pe care le propun și susținătorii lui Călin Georgescu, dar pe care le vedem câteodată și în comunicarea lui George Simion, încât eu cred că înțelept este să lucrăm cu niște date factuale, respectiv, duminică avem alegeri. După ce vedem rezultatul la alegerile de duminică, ne mobilizăm în consecință. Dar, din nou, există o logică procedurală și constituțională.
Pentru repararea faliilor, este nevoie de politici publice și de schimbarea comunicării, scoaterea din logica polarizantă
Cum credeți că am putea repara faliile care s-au creat între oameni, pentru că, indiferent de votul din 18 mai, toți suntem din aceeași țară. Dincolo de aceste dezbateri aprinse și de taberele care se jignesc sau nu între ele, cum poate exista o reconciliere între aceste falii?
Oana Băluță: Cred că reconcilierea este complicată, nu știu dacă e posibilă sau imposibilă. M-aș gândi mai degrabă cum s-ar putea face. Cred că e important să înțelegem de ce se întâmplă ceea ce se întâmplă și care sunt cauzele tipului acestuia de vot. Pe de o parte, care sunt cauzele pentru care oamenii susțin anumite valori iliberale. Nu cred că se poate face asta fără să îți asumi că e nevoie să adresezi, prin politici publice, inegalitățile socio-economice, să ieși dintr-o logică de posibilă austeritate, de antagonizare pe narativa aceasta - oameni leneși versus oameni muncitori, unde leneșii sunt, de obicei, cei care lucrează la stat.
Este nevoie și de regândirea comunicării, dar și anumite politici publice, pentru că, din nou, nici austeritatea și nici logica aceasta polarizantă - cei care merită/ cei care nu merită, cei care sunt leneși/ cei care sunt muncitori - nu sunt benefice. Dimpotrivă.
E nevoie să ne uităm ce se întâmplă în educație, pentru că atunci când ai o rată așa de mare de abandon școlar, atunci când, chiar dacă nu abandonează școala, rata de anafabetism funcțional este foarte mare. Aș încerca să înțeleg dihotomia aceasta dintre valori liberale și valori iliberale și ce se întâmplă în spațiul acesta și ce consecințe are, de fapt, în relație cu drepturile femeilor, drepturile minorităților, în relație cu ideea de diversitate. Cred că e nevoie să să ne uităm la dimensiunea socio-economică, dar și la toată această logică - național versus Uniunea Europeană - încerc să nu folosesc termenul de suveranism, pentru că suveranismul poate să fie o trăsătură a extremei drepte, doar că extrema dreaptă nu se suprapune perfect peste suveranism, iar suveranismul este un termen soft pentru a defini tot ceea ce înseamnă extremismul de dreapta și toate articulările acestuia.
Important este cine se uită. Adică se uită politicienii? Partidele politice? Ministerul Educației, Ministerul Muncii? Presa? Organizațiile neguvernamentale? Diferite persoane care comunică în spațiul public? Intelectuali publici? E relevant să particularizăm pe tipuri de actori. Dar nu cred că politicul, zona educațională și inclusiv cea media și platformele de socializare pot să fie scoase din această ecuație.
Politicienii trebuie să înțeleagă exact cauzele care ne-au dus unde ne-au dus. Și mai e o chestiune: dacă nu schimbi sau dacă nu mai aduci lângă tine și alți oameni, dacă lucrezi cu aceleași persoane, dacă ai aceiași comunicatori, dacă ai aceiași consultanți, vei reproduce fix aceleași idei, vei reproduce aceleași tipuri de explicații. Politicienii ar trebui să mai asculte și alte părți din societatea civilă, decât actorii - să le spun hegemonici - actorii clasici care au fost ascultați în general de politicieni. Ascultă organizațiile respective, dar uită-te la ce spun și altele. Ascultă persoanele care comunică în spațiul public, care au comunicat în spațiul public până acum. Dar vezi și responsabilitatea pe care au avut-o. În acest moment, mă gândesc la intelectualii publici care sunt asociați dreptei politice și care, prin felul în care au comunicat din anii '90 încoace, au hrănit, de fapt, o parte a extremei drepte.
Sursă foto main: Shutterstok AI generated image
_____
