Bunătatea, iubirea față de semeni, împăcarea cu sine, a nu aștepta nimic în schimb și a dărui sufletește înseamnă umanitate. Bunătatea primită poate fi răsplătită prin a fi la rându-ți bun pe parcursul vieții. Bunătatea este imaginea unei minți fericite și împlinite. Prin bunătate ne repectăm pe noi înșine.
O minte înțeleaptă cu o inimă bună fac casă împreună!
Ioan Slavici spunea că una din marile mulțumiri ale vieții este să te știi om bun. Bunătatea este limbajul pe care cel surd îl poate auzi și cel orb îl poate vedea, potrivit lui Mark Twain.
Ea nu este o rușine, ci lasă în urmă zâmbete, speranță și încurajare. Vine din suflet și este semn al superiorității umane.
Temelia vieții fiecărui om ar trebui clădită pe bunătate. Cel mai mic gest de bunătate poate schimba viața unor oameni sau chiar lumea întreagă. Nu trebuie să ne reținem nicio secundă de la a face binele.
Bunătatea și generozitatea arătate prin fapte, în taină, sunt daruri alese și pornesc din credință în bine și frumos.
Practicând bunătatea experimentăm satisfacții mentale și fizice, stări de bine ce nu am vrea să se mai termine, întărim sistemul imunitar, reducem stresul și angoasa. Cu ajutorul bunătății putem construi relații interumane și le putem consolida pe unele create în timp. De asemenea, sporim stima de sine.
Bunătatea nu ajută doar mintea și sufletul, ci și corpul pentru a face față durerii ce poate apărea în viață în diferite contexte.
Generozitatea este în noi și în faptele noastre, este atunci când ajuți fără să aștepți ceva în schimb. Este pace, răbdare, iubire și, mai presus de toate, nu costă nimic...
Adevărata bunătate vindecă, repară și reconstruiește.
Unii privesc bunătatea ironic, ca pe o prostie, ca pe ceva demodat, deschizând porțile unei ere a egoismului: contăm noi și ai noștri, de restul nu ne pasă... Egocentrismul și egoismul stau de multe ori înaintea bunătății.
Sunt situații în care arătând compasiune, empatie, iertare, riști să fii catalogat ”lup moralist”... cu superioritate neîntemeiată.
Dar este important să luptăm să rămânem oameni, indiferent de vreme și vremuri, să stăm în slujba binelui pentru o viață luminată, pentru a ne asemăna cu îngerii care transmit bucurie și veselie, așa cum spunea odată Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul.
***
Un articol de Maria Grăjdan
