Postul Paștelui, cea mai lungă și mai aspră perioadă de post din anul bisericesc ortodox, începe în 2026 la 23 februarie și se încheie în Sâmbăta Mare. Întins pe durata a șapte săptămâni, Postul Mare nu înseamnă doar restricții alimentare, ci mai ales un drum de curățire sufletească, pocăință și apropiere de Hristos, prin spovedanie, rugăciune și fapte bune.
Postul Mare începe după Duminica Izgonirii lui Adam din Rai (Lăsatul secului de brânză) și durează până în seara Sâmbetei Mari, inclusiv. Este rânduit în cinstea Patimilor și Învierii Domnului și amintește de cele 40 de zile de post ținute de Mântuitor înainte de începerea activității Sale mesianice, motiv pentru care este numit și „Paresimi” sau „Patruzecime”.
Postul Mare este o perioadă de pregătire specială a creștinilor, săvârșind unirea înfrânării trupești cu renunțarea la păcate, într-o luptă duhovnicească ce aduce bucuria întâlnirii cu Hristos.
Tristețea pocăinței, specifică acestei perioade, nu este una deznădăjduitoare, ci o tristețe blândă și curățitoare, care aduce la final bucurie și pace lăuntrică.
Postul Paștelui este marcat de rânduieli liturgice aparte, care nu se regăsesc în alte perioade ale anului bisericesc. Printre acestea se numără: Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul, însoțită de metanii, rostită zilnic în cadrul slujbelor; Canonul cel Mare, citit în prima săptămână a postului și în săptămâna a cincea; Liturghia Darurilor mai înainte sfințite, oficiată în zilele de luni–vineri.
Conform hotărârilor bisericești, în timpul săptămânii nu se săvârșește Liturghia, cu excepția sărbătorii Bunei Vestiri, iar sâmbăta și duminica se oficiază Liturghiile Sfântului Ioan Gură de Aur și ale Sfântului Vasile cel Mare.
Prin aceste rânduieli, credincioșii sunt chemați la o stare de reculegere și apropiere de Dumnezeu, ieșind din ritmul agitat al vieții cotidiene pentru a redescoperi liniștea și libertatea lăuntrică.
În primele secole creștine, durata postului varia considerabil. Unele comunități posteau doar în Vinerea Patimilor, altele două sau trei zile, iar altele o săptămână sau chiar șase săptămâni înainte de Paști. În secolul al IV-lea, la Ierusalim se postea opt săptămâni, în timp ce în Apus se ținea un post de patruzeci de zile.
Practica actuală a Postului de șapte săptămâni a fost consacrată în Răsărit prin hotărârile Primul Sinod Ecumenic de la Niceea.
Postul Mare este precedat de trei săptămâni pregătitoare din perioada Triodului, începând cu Duminica Vameșului și a Fariseului. De-a lungul timpului, respectarea postului a fost privită cu mare seriozitate, existând chiar sancțiuni canonice pentru cei care nu îl țineau, cu excepția cazurilor de boală.
În această perioadă nu se oficiază nunți, nu se organizează petreceri sau manifestări festive, accentul cade pe rugăciune, spovedanie și pocăință.
În Postul Paștelui din 2026 există două zile cu dezlegare la pește: 25 martie – la praznicul Bunei Vestiri, și 5 aprilie 2026 – la sărbătoarea Intrării Domnului în Ierusalim (Floriile).
Postul Mare este mai mult decât o perioadă de restricții alimentare. Este un itinerar spiritual care începe cu recunoașterea slăbiciunilor și continuă cu efortul de îndreptare prin spovedanie, lacrimi de pocăință și fapte bune.
Prin această nevoință, credincioșii ortodocși se pregătesc să întâmpine cu inimă curată bucuria Învierii, transformând tristețea exilului departe de Dumnezeu în comuniune și lumină pascală.
Creștinii, în perioada Postului Mare, manifestă grija față de cei nevoiași, prin oferirea de alimente, haine sau ajutor material, grijă care trebuie să dăinuie tot timpul, nu doar în preajma unei sărbători. Milostenia este văzută ca o expresie concretă a iubirii față de aproapele și ca o formă de jertfă care dă sens înfrânării trupești.
Postul este considerat incomplet în lipsa faptelor bune, deoarece adevărata nevoință nu înseamnă doar abținere de la mâncare, ci și curățirea inimii și deschiderea către ceilalți.
Postul Mare reprezintă un parcurs spiritual, o trecere de la cădere la ridicare, de la indiferență la trezvie, de la păcat la bucuria Învierii. Practicile exterioare capătă valoare numai atunci când sunt însoțite de pocăință sinceră, iertare și hotărârea de a deveni mai buni.
Post binecuvântat cu bucurii duhovnicești!
***
Credit foto: Liana Baboș










































