„Trăiește clipa! Privește-mă în ochi dacă poți!" Sunt numai două dintre titlurile spectacolelor de la Sibiu, de la acest final de iunie. Dar ce-a fost la Sibiu? Un nou Festival Internațional de Teatru - FITS.
În urmă cu aproape un an, scriam un text despre festivaluri. De ce le-ar organiza cineva, care-s mai alese și mai culese? Motivele le spuneam în titlu, cu detașare - banii, banii, banii!
Dar nu doar cu bani și pâine trăiește omul. Ce ne deosebește de pietre și uneori ne deosebește și între noi sunt emoțiile. Răspunsurile și gândurile din emoții. Sau cum scrie pe zidul de la Teatrul Național Radu Stanca, în Ziarul Orizontal al lui Dan Perjovschi, Țara arde și voi vă țineți de teatru.
Artele spectacolului le dau apă la moară emoțiilor noastre, mai ales vara, mai ales la finalul sărbătoresc de iunie, păgân și creștin, și mai ales la Sibiu unde Constantin Chiriac a dăruit orașului acestuia și Europei unul dintre cele mai outside the box and cool festivaluri pe care le cunosc.
FITS s-a născut în 1993, ca Festival Național Studențesc de Teatru, și a crescut până la actuala ediție 32. Ca orice festival de teatru care se respectă, FITS-ului i-a crescut un Fringe. Așa cum știm din istoria Fringe-ului de la Edinburgh, artiștii din trupe independente și neparticipante la festivalul mare de teatru și fac un program al lor, un festival paralel. Fringe-ul sibian se ține din 2006 și programul lui are spectacole ce se pot număra de degete, cam câte reprezentații sunt pe oră la FITS.
Cele două festivaluri pulsează complementar în Sibiu. Astfel, tema FITS din acest an, Mulțumesc, și-a primit replica în tema Fringe #Cu plăcere! Cam ăsta a fost spiritul locului.
În cele 10 zile de FITS și în zecile de piețe, străzi, teatre și biserici unde s-au întâlnit spectatorii cu artiștii din 82 de țări, artele etalate au fost nu doar teatrul - ci și dansul, circul, muzica, au avut loc lansări de carte, discuții și interviuri, s-a desfășurat și o bursă a universităților de arte ale spectacolului.
Circul, așa cum îl știm noi, clasic, de școală veche, s-a transformat și nu a murit. Spectacolele anunțate de circ le-aș numi mai degrabă unele de pantomimă, improvizație și interacțiune cu spectatorii. O întoarcere brută la întâlnirea cvasi-epidermică și onomatopeică dintre spectator și actor, din istoria milenară a artelor spectacolului.
O notă maximă pentru voluntarii implicați în Festivalul Internațional de Teatru. Elevi în tricouri roșii, amabili, veseli, curioși. Ajutau, alergau, răspundeau, mai prezenți și mai activi decât prejudecata pe care o avem despre generația lor. Mulțumesc!
Canicula merită o notă mică, ea ne-a stresat. Așa e în iunie! Dar toate spațiile erau climatizate și umbra parcurilor a fost și ea primitoare.
Medeea și Electra au fost două spectacole remarcabile. Am avut ocazia, cu Medeea venită de la Teatrele de Stat din Ankara și Istanbul, să văd pentru prima dată o reprezentație de teatru turc. O montare modernă, vie, ritmată. Vocea și impostarea actriței din rolul titular se simțeau din ultimul rând, nu au scăzut în intensitate nicio clipă timp de o oră. Numele nu i l-am aflat, numele nimănui din distribuție nu apare în program, doar al regizoarei - Ayşe Emel Mesci. Așa o fi politica teatrală la turci? O fi fost și regizoare, și actriță în rolul titular? Voi afla cândva.
Electra pusă de Mihai Măniuțiu a fost și ea o bucurie a ochilor și a urechilor, înainte de mângâierea sufletului. Alb și negru în decoruri și costume, bocete și doine din Maramureș interpretate de Grupul Iza, răscolire pe dinăuntru și pe dinafară până la lacrimi de spectator din rândul 2, confruntat direct cu versuri despre moarte, viață și sensul apropierii lor - Am avut lumea pe mână și n-am știut la ce-i bună, cum zicea un cântec din spectacol.
Fado a răsunat în multe zile de festival în diferite spații sibiene - mai ales în biserici catolice și reformate. Sunetele portugheze, devenite oficial parte a patrimoniului UNESCO din 2011, au fost aduse la FITS de Nuno Sérgio (voce), Daniel Gomes (chitară portugheză) și Luís Carlos Santos (chitară clasică).
Părintele Constantin Necula ne-a vorbit, într-o zi de duminică și a treia de festival, în Catedrala Mitropolitană Sfânta Treime, despre Liturghie ca un Mare Mulțumesc. Cuvântul Mulțumesc este mai puternic decât Te iubesc. De ce? Mulțumesc își spun și oamenii care nu se iubesc, ne-a amintit părintele Necula.
În final mă-ntorc la Fringe. Din programul independenților am văzut Gunoierul, de M. Brănescu. În distribuție Cătălin Grigoraș, Miky Paicu, Alexandra Dușa. Le doresc să urce spre FITS, dar numai dacă asta își doresc și ei!
FITS33, ne revedem la Sibiu!
Foto credit din spectacolul Electra - Andrei Văleanu, Teatrul Național Radu Stanca, Sibiu (inclusiv fotografia principală din articol)
Mai multe foto & video: FITS
Mai multe informații: FITS
Sunt cel mai frumos din oraşul acesta,
Pe străzile pline când ies n-am pereche,
Atât de graţios port inelu-n ureche
Şi-atât de-nflorite cravata şi vesta.
Sunt cel mai frumos din oraşul acesta.
(Radu Stanca)
