România a realizat progrese în protejarea drepturilor copilului, adoptând chiar și o lege privind participarea copiilor la elaborarea politicilor publice, în 2024. În același timp, însă, o treime dintre copiii români a trecut cel puțin o dată în viață printr-o formă de violență, iar cazurile de abuz fizic sunt în creștere în ultimii cinci ani, atrage atenția UNICEF, în cel mai recent studiu despre violența împotriva copiilor, publicat în noiembrie 2026.
La 37 de ani de când a fost adoptată Convenția ONU cu privire la drepturile copilului, copilăria este la răscruce. După decenii de progrese, lumea se confruntă cu conflicte, crize climatice, inegalități persistente, riscuri digitale și presiuni asupra finanțării serviciilor esențiale pentru copii, atrage atenția UNICEF.
Anul acesta, organizația neguvernamentală, care împlinește 80 de ani de existență, propune ca tema centrală a Zilei internaționale a Drepturilor Copilului să fie „Alege un viitor pentru copii” („Choose a future for children”): copiii trebuie să fie ascultați când se iau decizii care le influențează viața, drepturile și viitorul. În vreme ce mortalitatea copiilor sub cinci ani s-a redus la jumătate din anul 2000, în prezent, unul din cinci copii la nivel global trăiește într-o zonă afectată de conflicte, iar aproape toți copiii din lume sunt expuși la cel puțin un risc climatic major. Peste 45 de milioane de copii erau strămutați forțat în 2025 din cauza conflictelor și violenței.
UNICEF îi îndeamnă pe politicieni să asculte vocea copiilor, să păstreze drepturile copiilor o prioritate în politicile publice și în alocarea resurselor și să faciliteze participarea copiilor la procesul decizional.
Peste 51.000 copii cresc, în 2026, fără unul sau ambii părinți. Aceștia sunt la muncă în străinătate
În România, deși s-au înregistrat progrese semnificative în protejarea drepturilor copiilor, rămân „multe provocări”, după cum explică, într-o declarație pentru tvr.ro, reprezentanta UNICEF în România, Anna Riatti.
De altfel, datele publice disponibile pentru primele trei luni ale anului pe site-ul Autorității Naționale pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție (ANPDCA) zugrăvesc un tablou departe de o copilărie ideală.
La începutul lunii martie 2026, în România se aflau peste 32.000 de copii în sistemul de protecție – dintre care peste 24.200 în servicii de tip familial (dintre care peste 13.000 la asistenți maternali), iar peste 8.700 în centre rezidențiale. Cei mai mulți copii se aflau în sistemul de protecție în județele din nord-estul țării (Bacău, Botoșani, Iași, Neamț, Suceava și Vaslui - peste 8.000 copii). Datele ANPDCA arată o scădere constantă a numărului copiilor din centre, începând cu anul 2018, instituția explicând că acest lucru s-a datorat extinderii serviciilor de prevenire a separării copiilor de părinți.
Peste 51.000 copii din România creșteau, în martie 2026, departe de unul sau de ambii lor părinți, plecați la muncă în străinătate. 7.575 de copii creșteau fără ambii lor părinți, iar peste 37.000 aveau un părinte plecat. Cei mai mulți copii cu părinții plecați în străinătate sunt tot în nord-est (peste 19.000), potrivit datelor ANPDCA.
În ceea ce privește cazurile de abuz și exploatare aflate în statisticile Autorității Naționale pentru Protecția Drepturilor Copilului, vorbim de peste 6.200 cazuri: peste 1.200 de cazuri de abuz emoțional, peste 700 de abuz fizic, peste 400 de abuz sexual, peste 3.700 de neglijare, 59 de exploatare prin muncă, 21 de exploatare sexuală și 49 de exploatare pentru comiterea de infracțiuni. Peste 5.200 din aceste situații au avut loc în familie, iar numărul fetelor exploatate a fost mai ridicat decât al băieților (3.377 versus 2.912).
56 de copii au fost părăsiți în maternități și spitale, în primele trei luni ale anului 2026. Doar doi au fost plasați înapoi în familia lor. 45 au ajuns la asistenții maternali.
Totodată, între ianuarie și martie 2026, 224 de copii au săvârșit fapte penale, fără să răspundă penal: 86 furturi, două omoruri, 15 tâlhării, 16 cazuri de vătămare corporală, cinci violuri, alte situații – 100 (nu detaliază ANPDCA despre ce situații este vorba). Cele mai multe infracțiuni au fost înregistrate în regiunea de sud-est a țării: Brăila, Buzău, Constanța, Galați, Tulcea, Vrancea. În ceea ce privește faptele penale pentru săvârșite de copii, pentru care există răspundere penală, este vorba despre 610 copii - 201 furturi, cinci omoruri, 45 de cazuri de tâlhărie, 48 de cazuri de vătămare corporală, 23 de cazuri de viol, 288 – altele. Cele mai multe cazuri s-au înregistrat în partea de nord-est a țării (126), urmată îndeaproape de centru (119 cazuri, cumulate în județele Alba, Brașov, Covasna, Harghita, Mureș, Sibiu).
Anna Riatti: Multe provocări rămân reale. Un studiu recent arată că 28,2% dintre copiii din România au fost afectați de cel puțin o formă de violență pe parcursul vieții
Într-o declarație oferită la solicitarea tvr.ro, Anna Riatti, reprezentanta UNICEF în România, explică: „Cred că România este tot mai încrezătoare în capacitatea sa de a găsi soluții pentru copii. Progresele înregistrate în ultimii ani în protejarea drepturilor copilului, de la reducerea riscului de sărăcie și dezvoltarea sistemului de protecție a copilului, până la mărirea numărului de copii care cresc în medii familiale, arată că schimbarea este posibilă atunci când toți actorii implicați - instituțiile statului, copiii înșiși, sectorul privat și societatea civilă - lucrează împreună.
În același timp, multe provocări rămân reale: un studiu recent arată că 28,2% dintre copiii din România au fost afectați de cel puțin o formă de violență pe parcursul vieții. Răspunsul nostru trebuie să fie unul ferm și susținut: să continuăm să investim în protecția, sănătatea, educația și participarea copiilor. Investiția în copii rămâne cea mai importantă investiție în viitorul României”.
Studiul la care face referire Anna Riatti a fost publicat în noiembrie 2026 și analizează prevalența violenței împotriva copiilor în România, fiind realizat pe un eșantion format din 2.106 respondenți (copii și părinți), cu o componentă calitativă la care au participat peste 300 de copii, inclusiv copii romi, copii cu dizabilități, copii cu părinți plecați la muncă în străinătate, copii din sistemul de protecție specială, copii aflați în detenție și mame adolescente. Studiul a inclus și interviuri cu 48 de profesioniști și reprezentanți ai instituțiilor centrale și ai organizațiilor neguvernamentale.
În România, violența împotriva copiilor rămâne un fenomen „răspândit și persistent”, atrage atenția studiul UNICEF, cu aproximativ 3 din 10 copii (adică mai mult de un milion de copii, 28,2 la sută) care au fost victime ale unei forme de violență, de-a lungul vieții, iar 16 la sută dintre copii (adică în jur de 600.000) au fost victime ale unor forme de violență în ultimele 12 luni.
Cercetarea mai reține și că violența fizică „pare să se afle într-o etapă de tranziție culturală”, adică formele grave de violență sunt respinse de aproape toți respondenții, însă manifestări precum a trage o palmă, a trage de urechi, împins, lovit ușor sunt percepute încă de o parte a populației ca metode de educare. Deși violența psihologică este evaluată ca fiind gravă, de multe ori este subestimată ca impact. Insultele, ridiculizarea sau marginalizarea copiilor este văzută de mulți copii și părinți ca făcând parte din viața școlară sau manifestări normale în copilărie.

Studiu UNICEF privind prevalența violenței împotriva copiilor, 2026.
Numărul cazurilor de abuz fizic s-a dublat între 2020 și 2024
Studiul mai reține că, pentru anul 2024, la o populație de 3,8 milioane de copii, au fost raportate 202.216 cazuri de violență, cu o incidență mai mare în rândul fetelor (54.06%), în zonele rurale (57.24%) și în rândul copiilor cu vârste cuprinse între 14 și 17 ani (31.9%), fără a ocoli însă nici o grupă de vârstă. În același timp, între 2022 și 2024, la linia 119, unde pt fi raportate cazurile de abuz, neglijare și exploatare, au fost înregistrate peste 200.000 apeluri, iar un alt studiu, realizat în 2024 de Ministerul Educației și Inspectoratul General al Poliției Române, reținea că jumătate dintre elevi au declarat că au fost agresați verbal, în timp ce 25 la sută au fost victimele violenței fizice.
De altfel, informațiile centralizate de ANPDCA arată că numărul cazurilor de abuz fizic a crescut constant în ultimii cinci ani, dublându-se între 2020 (de la 1.236 de cazuri) și 2024 (la 2.413 cazuri înregistrate).
Copiii care au oferit mărturii în cadrul cercetării UNICEF au povestit că sunt multe situații în care violența fizică e greu de observat din exterior. „Am avut un prieten […], mi-a povestit despre cum mama și mătușa lui l-au bătut și i-au lăsat vânătăi în timp ce tatăl lui era tirist și era în altă țară. Nu părea un copil foarte trist, părea destul de sănătos”, a povestit un băiat din mediul rural, din categoria de vârstă 14–17 ani).
Sunt situații în care copiii ajung să justifice violența la care sunt supuși, prin faptul că nici ei nu au un comportament pe care îl consideră corect: „Eu îs și rea de gură și le răspundeam părinților. Acum nu pot spune că era bătaie, dar îmi dădea câte una după cap. Când comentam, când nu o băgam în seamă […]. Când mințeam”, le-a povestit o fată din mediul rural, din categoria 14-17 ani cercetătorilor.
Sunt și situații în care copiii victime ale violenței nu sunt crezuți când cer ajutor adulților. O fată din mediul rural a povestit, în cadrul cercetării, că „eram albastră de la lovituri și nimeni nu mă credea”.
Situația este gravă și în ceea ce privește violența psihologică, cu o dublare a numărului de cazuri raportate la ANPDCA - peste 2.800 cazuri în 2024 față de circa 1.800 în 2020.
Violența psihologică a afectat 15,5% dintre copii de-a lungul vieții și 6,6% în ultimele 12 luni. Datele calitative indică faptul că violența psihologică, în special terorizarea, este adesea greu de recunoscut, fiind mascată de dinamici de loialitate, de rușine, dependență emoțională față de agresor, teamă și percepția limitată privind protecția disponibilă după dezvăluire. Hărțuirea, disprețuirea și umilirea sunt susținute de norme sociale tolerante față de control și intimidare, în timp ce comportamentele de cyberbullying sunt normalizate, în special în rândul adolescenților, care nu le mai percep drept forme de violență, fapt ce conduce la o subraportare a fenomenului și la minimizarea impactului psihologic, explică studiul UNICEF.
„Bullying online. Eu m-am gândit la violență ca ceva fizic, când îl lovește. Și asta nu mi se pare o violență. Dacă se întâmplă chestia asta poți să dai block, să nu mai vorbești cu persoana respectivă” , le-a spus un băiat din mediul urban cercetătorilor.
Totodată, expunerea copilului la violență - domestică sau comunitară – are, de asemenea, un impact semnificativ, afectând sentimentul de siguranță.

Studiu UNICEF privind prevalența violenței împotriva copiilor, 2026.
Și în ceea ce privește violența sexuală, numărul cazurilor raportate este semnificativ mai mare în 2024 față de 2020 (1.045 cazuri vs. 1.865 cazuri), și pe fondul îmbunătățirii mecanismelor de identificare și raportare.
Studiul de prevalență arată că 3,5% dintre copii de-a lungul vieții și de 1,7% dintre copii în ultimele 12 luni au fost victime ale violenței sexuale. Componenta calitativă a studiului subliniază existența unei frontiere extrem de fragile între violența care are loc față în față și cea din mediul online.
Copiii descriu situații în care abuzurile începute în online escaladează rapid în agresiuni fizice în persoană („Pot fi persoane care să trimită poze indecente și te amenință că le trimit la părinții tăi […]. Noi avem o fată care a intrat în belele din cauza unui băiat. A ajuns să o și bată, nimeni nu știa de fapt...”, fată, 14-17 ani, urban), precum și situații în care victimizarea este continuă și implică presiuni și amenințări (“Pe această prietenă efectiv a forțat-o să facă lucruri interzise. I-a spus unul că, dacă nu face ce zice, o omoară pe maică-sa. Și a acceptat de frică, și a filmat-o. Atunci avea 13 ani, era mică”, (fată, 14-17 ani, urban). În ceea ce privește violența sexuală fără contact din mediul online, aceasta poate provoca disconfort, rușine sau pierderea sentimentului de siguranță digitală. Totuși, copiii par să manifeste o tendință de normalizare a acestor comportamente abuzive („Mie mi s-a întâmplat personal. Mi s-a dat un mesaj, bună, ce faci? Am răspuns foarte simplu, cu bună. Și mi s-au trimis niște poze pe care eu nu voiam să le am. Acum depinde cât de afectat ești de lucrurile astea. Eu personal am fost de genul: nu, mulțumesc. I-am dat block și am mers mai departe în viață, nu m-a afectat deloc. Dar se întâmplă chestii de genul”, fată, mediul urban), menționează studiul citat.
Și cazurile de neglijare au crescut în perioada analizată de cercetare, însumând aproximativ două treimi din totalul cazurilor de violență consemnate la nivel național. Totuși, foarte puțin respondenți vorbesc despre neglijare (doar 4,7 la sută dintre copii ar fi fost neglijați pe parcursul vieții). Acest lucru se întâmplă pentru că neglijarea nu este suficient recunoscută de către copii și părinți, fiind mai degrabă sesizată de către profesioniștii care intră în contact direct cu copilul, fiind în mare parte dependentă de capacitatea acestora de a identifica semnele neglijării și de a raporta, arată cercetarea.
În funcție de vârstă, diferite segmente de copii sunt expuse în mod distinct formelor de violență, menționează studiul UNICEF.
• Copiii de 7-13 ani: prezintă o vulnerabilitate ridicată la violența fizică, aproximativ 14% raportând astfel de experiențe în ultimele 12 luni.
• Copiii de 10-13 ani: înregistrează cele mai ridicate niveluri ale violenței psihologice în experiența recentă, cu o prevalență de 10%.
• Adolescenții de 14-17 ani: categoria care concentrează riscul cel mai mare de violență sexuală (aproape 6%) și violență online (atât de-a lungul vieții - 19,2%, cât și în experiența recentă - 7,2%).

Studiu UNICEF privind prevalența violenței împotriva copiilor, 2026.
Pe site-ul redflagzone.ro, copiii, părinții și profesioniștii pot învăța să recunoască mai ușor aceste comportamente și să identifice situațiile în care este nevoie de ajutor. Proiectul este o inițiativă a ANPDCA și UNICEF, finanțată de Uniunea Europeană.
La numărul 119 poate fi semnalată orice suspiciune de abuz asupra unui copil. Linia este deschisă non-stop. Pentru situațiile de urgență, apelați 112.
Care sunt cele mai importante drepturi cuprinse în Convenția ONU cu privire la drepturile copilului
Ziua Drepturilor Copilului se celebrează în fiecare an în 20 noiembrie, aceasta fiind ziua în care, în 1989, Adunarea Generală a ONU a adoptat Convenția cu privire la drepturile copilului. România a adoptat documentul în septembrie 1990.
Copiii trebuie să fie tratați cu respect, iar statul este obligat să le asigure cele mai bune condiții de dezvoltare, protejându-i de abuzuri și exploatare. Copiii au dreptul la propria identitate și nu trebuie să fie separați de familiile lor, cu excepția cazurilor în care nu sunt îngrijiți corespunzător. Copiii au dreptul să-și exprime liber opiniile asupra problemelor care îi privesc, au dreptul de a se asocia, au dreptul la educație, alimente, îmbrăcăminte și un loc sigur în care să locuiască, menționează Convenția.
Toate drepturile prevăzute în Convenția ONU se aplică tuturor copiilor, fără discriminare.
Toate cele 42 drepturi consfințite în Convenția pentru drepturile copilului pot fi citite aici.
Foto principală: UNICEF/Adrian Holerga












































