REPORTAJ-ANALIZA

Termenul de „divorț alpin” descrie ruptura totală de comunicare, empatie și cooperare dintre parteneri, adesea soți sau cupluri, sub influența stresului extrem, a oboselii și a fricii, pe teren accidentat, iar ruptura culminează cu abandonul fizic pe munte. În comunitatea montană, „divorțul alpin” este privit ca o încălcare gravă a securității și a eticii. Și ajunge să se întâmple pentru că orgoliul și lipsa de empatie transformă o ieșire recreativă într-o operațiune de salvare, riscantă și stresantă pentru toți cei implicați.

O eurodeputată din Franța a denunțat recent, în social media, existența mai multor cazuri de divorț alpin și a generat un val de comentarii în spațiul public. „Dacă ești femeie, să mergi în drumeție pe munte cu partenerul tău se poate dovedi periculos,” a scris Emma Fourreau. Ea a evocat un caz devenit viral: în ianuarie 2025, o austriacă a murit de frig după ce a fost abandonată de iubitul ei, singură, în miez de noapte și la mare altitudine. Bărbatul a fost între timp condamnat. Această știre, preluată printre altele și de „Madame Figaro", le-a determinat și pe alte femei să depună mărturie, la acea vreme și între timp. Această nouă formă de violență domestică nu poate fi evaluată la adevărata ei amploare din cauza numărului redus de cazuri raportate, deci din cauza unor statistici irelevante.

Mai multe femei au povestit că au fost abandonate în plină drumeție, uneori „fără apă, fără hrană, fără hartă sau GPS”, spune eurodeputata în vârstă de 26 de ani. Altele au spus, de asemenea, că se aflau deja într-o relație toxică și că acest abandon a reprezentat o violență suplimentară. „Să-ți abandonezi soția sau iubita pe munte este o formă de violență domestică. Nu este dragoste, este violență”, a subliniat Emma Fourreau.

Discuția pornită pe rețelele sociale a adus în prim-plan noțiuni precum dinamica de putere, comportamentul abuziv, forme de șantaj emoțional, pedepsirea sau punerea deliberată în pericol. În același timp, unii critici ai eurodeputatei au susținut că prezentarea femeilor ca fiind complet neajutorate fără un bărbat perpetuează stereotipuri sexiste privind lipsa de autonomie, orientare și pregătire fizică a femeilor pe munte.

Să lăsăm acum comentariile apărute la această postare a eurodeputatei (cele mai multe au fost din categoriile „Femeile nu își pot găsi singure drumul? Nu mai sunt puternice și independente dintr-odată?” ori „Vreți să spuneți că femeile nu știu să se orienteze pe munte? Sunteți misogină?”) și să oferim context. Cazurile nu au fost puține și a apărut chiar acest termen, de „divorț alpin”.

Cazuri, tragedii

Termenul s-a instalat în atenția publică europeană după procesul din Austria, în care un bărbat a fost condamnat pentru neglijență după ce și-a lăsat partenera pe un traseu montan dificil, în condiții de iarnă extremă, femeia decedând din cauza hipotermiei. În jurisprudență și în etica montană, abandonarea unui coechipier pe un traseu dificil sau în condiții ostile constituie neacordare de ajutor persoanelor aflate în pericol.

Fenomenul abandonului pe munte sau al destrămării grupurilor în condiții critice, denumit colocvial divorț alpin, este o problemă veche și cunoscută destul de bine în comunitățile montane, chiar dacă doar recent a început să fie analizată și prin prisma violenței în relații sau a abuzului psihologic.

Pe lângă acel caz mediatizat la începutul anului 2025, în Alpi s-au înregistrat de-a lungul deceniilor numeroase spețe judiciare. În legislația austriacă și germană, cel mai experimentat membru al grupului are o obligație legală de garant și, dacă acesta părăsește partenerul mai puțin experimentat pe un teren periculos, fapta este încadrată și pedepsită penal.

La începutul anilor 2000, salvatorii montani elvețieni au raportat mai multe intervenții în care cupluri sau grupuri de drumeți se certau pe traseu din cauza ritmului de mers sau a epuizării, iar partenerul mai rapid a continuat drumul spre cabană, lăsând persoana mai lentă în urmă. De asemenea, salvatorii montani din Polonia au documentat cazuri frecvente în care conflictele de orgoliu sau de ritm duc la separarea partenerilor pe trasee dificile. Într-un caz din Slovacia, o femeie a rămas blocată pe o porțiune cu lanțuri după ce partenerul a refuzat să o aștepte, apoi ea a suferit un atac de panică și au intervenit salvamontiștii.

La noi, Salvamontul (în special în Bucegi, Făgăraș, Retezat și Piatra Craiului) intervine frecvent în situații provocate direct de ruperea grupului sau abandonarea partenerului. Periodic, apeluri la 112 semnalează că o persoană (frecvent femeia, dar nu exclusiv) este lăsată pe un traseu nemarcat pentru că „mergea prea încet” sau „s-a speriat”. Partenerul a continuat urcarea sau coborârea.

O alte situație des semnalată este cea în care cuplurile pleacă în drumeție, iar rucsacul greu – care conține cortul, apa sau trusa de prim-ajutor – este cărat doar de partenerul care se distanțează rapid, iar la lăsarea ceții ori a nopții, partenerul rămas în urmă este expus direct la hipotermie și rătăcire. În Piatra Craiului, au fost raportate intervenții pentru recuperarea unor turiste abandonate de parteneri după certuri generate de epuizare fizică. De multe ori, cel care pleacă înainte presupune eronat că partenerul „se va descurca să coboare pe marcaj”, ignorând faptul că persoana respectivă nu are lanternă și nici experiență.

Un alt exemplu relevant este cel al unei turiste din Cluj care, în iunie 2022, a fost abandonată pe munte de propriii prieteni după ce s-a accidentat pe un traseu, fiind salvată ulterior de Salvamont.

Din punct de vedere juridic, în România, lăsarea unei persoane fără ajutor într-o zonă montană periculoasă, dacă aceasta se află în stare de neputință sau pericol iminent, poate întruni elementele infracțiunii de lăsare fără ajutor a unei persoane aflate în dificultate (Art. 203 Cod Penal).

Atenție și autonomie!

Prevenirea unor astfel de situații se bazează pe două coordonate esențiale: autonomia tehnică pe munte (să nu depinzi niciodată 100% de resursele sau deciziile altei persoane) și recunoașterea semnalelor de alarmă din relație.

Iată și câteva măsuri concrete de prevenție și autonomie:

1. Documentarea independentă a traseului: Nu pleca niciodată pe munte fără să cunoști personal durata traseului, diferența de nivel, punctele de retragere (refugii, stâne, poteci secundare) și starea vremii. Nu lăsa partenerul să decidă totul.
2. Regula rucsacului individual: Oricât de mult insistă partenerul să preia toată greutatea, rucsacul tău propriu trebuie să conțină mereu lanternă frontală (cu baterii de rezervă), apă și hrană (batoane, nuci), haină impermeabilă/antivânt, baterie externă încărcată pentru telefon, trusă minimă de prim-ajutor.
3. Aplicații de navigație offline: Instalează hărți care funcționează fără semnal GSM (ex. Munții Noștri, AllTrails, Maps.me), cu traseul descărcat în prealabil în telefon.
4. Informarea unei a treia persoane: Trimite traseul exact, ora estimată de plecare și ora de întoarcere unui prieten sau unui membru al familiei, stabilind o oră-limită la care să alerteze autoritățile dacă nu dai un semn.

Semnale de alarmă în relație,  înainte și în timpul excursiei:

1. Minimizarea îngrijorărilor: Partenerul insistă pentru un traseu mult peste nivelul tău fizic și respinge temerile tale spunând replici de genul  „exagerezi” sau „trebuie doar să faci un efort”.
2. Condiționarea resurselor: Păstrarea tuturor bunurilor vitale (apă, mâncare, bani, cheile mașinii, încărcătoare) exclusiv în rucsacul lui.
3. Graba ostilă: Refuzul de a adapta ritmul de mers la cel mai lent membru al echipei (regula de bază a eticii montane) și transformarea drumeției într-o competiție sau chiar într-o pedeapsă.

Situații frecvente pe munte:

1. Abandonul la accidentare: Persoane rănite sau epuizate lăsate în urmă de aşa-ziși parteneri de drumeție care și-au continuat drumul.
2. Grupuri adunate online: Drumețiile organizate cu persoane necunoscute de pe internet duc frecvent la situații de tipul „fiecare pentru el” în caz de dificultate.
3. Echipare slabă: Turiști rătăciți din cauza lipsei de pregătire sau a nerespectării orei de retragere.
4. Una dintre cele mai frecvente și periculoase tipologii de incidente alpine din Masivul Bucegi este abandonul pe fond de asimetrie tehnică și de ritm, urmat de blocajul psihomotor.

Cum acționezi dacă ești abandonată pe traseu?

1. Oprește-te și evaluează (S.T.O.P. - Stop, Think, Observe, Plan): Nu încerca să alergi după partener, mai ales pe teren accidentat sau la coborâre, unde riscul de accidentare crește masiv din cauza panicii și oboselii.
2. Nu părăsi poteca marcată: Dacă traseul este clar, rămâi pe marcaj. Dacă este ceață, vizibilitate redusă sau noapte, caută un loc ferit de vânt și rămâi pe loc, pentru a nu te rătăci.
3. Apelează imediat Salvamont / 112: În momentul în care ai realizat că ai fost lăsată singură, nu cunoști drumul sau te simți în pericol fizic/psihologic, sună la 112 (sau direct la Dispeceratul Național Salvamont –0SALVAMONT/ 0725 826 668 - Salvamont Romania) și comunică următoarele: coordonatele GPS din aplicația de navigație sau aplicația Apel 112, ultimul marcaj/panou turistic văzut, starea ta fizică, echipamentul pe care îl ai asupra ta.
4. Treci telefonul pe modul de economisire a energiei: Oprește datele mobile dacă nu sunt necesare și folosește bateria doar pentru comunicarea cu echipele de salvare.