Un iepure bine îngrijit poate trăi între șapte și peste zece ani, iar pentru a avea o viață sănătoasă are nevoie de spațiu, mișcare, o alimentație corectă, interacțiune zilnică și acces la îngrijire veterinară specializată. De aceea, înainte de adopție, este important ca viitorii proprietari să știe că iepurele nu este un animal de companie care poate fi lăsat într-o cușcă și hrănit ocazional.
Iepurii nu sunt animale de companie „pentru începători”
Imaginea iepurelui ca animal potrivit în special pentru copii este înșelătoare. Iepurii sunt fragili din punct de vedere fizic și pot fi ușor răniți dacă sunt ridicați sau ținuți incorect.
Copiii mici tind să își manifeste afecțiunea prin îmbrățișări, luarea animalului în brațe sau purtarea lui, însă majoritatea iepurilor se simt speriați de aceste gesturi. Atunci când sunt stresați sau se simt amenințați, pot zgâria sau mușca pentru a se apăra. Mai grav, dacă sunt scăpați accidental din brațele unui copil, se pot alege cu fracturi sau leziuni ale coloanei vertebrale.
Un iepure poate face parte dintr-o familie cu copii, însă un adult trebuie să fie responsabil în principal de îngrijirea lui, iar copiii trebuie învățați să interacționeze calm și corect cu animalul.
O cușcă mică nu este suficientă pentru un iepure. Animalele au membre posterioare puternice, fiind adaptate pentru alergare și sărituri, astfel că au nevoie zilnic de perioade consistente de mișcare.
Pentru un singur iepure este recomandat un spațiu de cel puțin aproximativ 60 × 60 × 120 cm, însă un țarc mai mare este o variantă mai bună. Iepurele trebuie să poată alerga, să sară și să se deplaseze liber, iar animalele ținute în casă ar trebui să beneficieze de câteva ore de mișcare în afara spațiului de odihnă, într-o zonă securizată.
În locuință, cablurile electrice și obiectele pe care iepurele le-ar putea roade trebuie protejate. Pentru podea, este importantă o suprafață care să ofere aderență și să nu rănească labele. Podelele din plasă de sârmă pot provoca leziuni, motiv pentru care este preferabil un spațiu cu podea solidă.
Iepurii au nevoie și de stimulare mentală. Cutii din carton simplu, obiecte sigure din lemn sau plastic dur și alte jucării pe care le pot muta sau roade îi ajută să își consume energia și să își manifeste comportamentele naturale.
Iepurii domestici se adaptează mai bine vieții în casă, unde pot avea contact constant cu familia și sunt mai bine protejați de pericole.
Dacă sunt ținuți afară, trebuie să aibă un spațiu complet securizat și să nu fie lăsați niciodată nesupravegheați. Prădătorii, inclusiv câinii, pisicile și păsările de pradă, reprezintă un pericol real. Iepurii pot, de asemenea, săpa pe sub garduri și se pot pierde.
Mediul exterior îi expune și altor riscuri, precum puricii, căpușele, anumite boli infecțioase și infestările parazitare. Chiar și apropierea unui prădător poate provoca un stres sever.
În interior, iepurele trebuie protejat de temperaturi foarte ridicate și de surse constante de zgomot sau stres. Este recomandată, de asemenea, evitarea contactului vizual direct și permanent cu pisicile și, pe cât posibil, a găzduirii în aceeași încăpere cu câini care latră frecvent.
Alimentația iepurelui trebuie să se bazeze în primul rând pe fân de iarbă, oferit la discreție în fiecare zi. Fânul contribuie la menținerea sănătății sistemului digestiv și la uzura naturală a dinților.
Pe lângă fân, iepurele poate primi cantități controlate de pelete simple, fără semințe, nuci sau ingrediente colorate. Legumele cu frunze verzi pot fi oferite zilnic, iar legumele dulci, precum morcovul, trebuie administrate în cantități limitate.
Printre verdețurile potrivite se numără diferite tipuri de salată verde, frunzele de păpădie, kale, frunzele de nap și muștar, pătrunjelul, coriandrul, busuiocul și rucola.
Fructele și alte recompense dulci trebuie oferite doar ocazional și în cantități mici. Alimentele bogate în carbohidrați, precum pâinea, nu sunt recomandate, deoarece pot afecta echilibrul florei intestinale.
Iepurele trebuie să aibă permanent acces la apă proaspătă, schimbată zilnic. Un bol greu din ceramică este o opțiune bună, deoarece este mai dificil de răsturnat.
Iepurii sunt animale curate și, de obicei, își aleg singuri un colț pentru a-și face nevoile. Odată identificat locul, acolo poate fi amplasată litiera.
Aceasta poate fi căptușită cu ziar și umplută cu fân de iarbă, precum fânul Timothy, sau cu un așternut din pelete de hârtie. Curățarea zilnică ajută la menținerea unui spațiu igienic și fără mirosuri neplăcute.
Așternuturile din pin sau cedru trebuie evitate, deoarece compușii aromatici pe care îi eliberează pot irita căile respiratorii și pot influența metabolismul hepatic. Nici așternuturile pe bază de argilă destinate pisicilor nu sunt recomandate.
Iepurele trebuie ridicat cu grijă, susținându-i simultan partea din față și partea posterioară a corpului. Nu trebuie ridicat niciodată de urechi.
Dacă animalul se zbate, nu trebuie forțat să rămână în brațe. Este mai sigur să fie coborât cât mai aproape de podea pentru a reduce riscul unei căderi și al unei accidentări.
În cazul unui iepure necunoscut, este recomandat ca interacțiunea să înceapă calm, fără mișcări bruște. O mângâiere ușoară între ochi îl poate ajuta să se relaxeze înainte de a fi manipulat.
De asemenea, trebuie ținut cont de faptul că iepurii sunt animale-pradă și pot percepe apropierea bruscă din față ca pe o amenințare. Un mediu previzibil, liniștit și sigur îi ajută să se adapteze și să capete încredere.
Blana trebuie periată regulat pentru îndepărtarea firelor desprinse, iar unghiile trebuie verificate și tăiate atunci când este necesar, ideal după ce proprietarul primește instrucțiuni de la un medic veterinar.
Sterilizarea femelelor și castrarea masculilor sunt recomandate și trebuie realizate de un medic veterinar cu experiență în tratarea iepurilor. Pe lângă prevenirea puilor nedoriți și reducerea unor comportamente determinate hormonal, sterilizarea femelelor reduce semnificativ riscul unor afecțiuni uterine.
Iepurii nu trebuie puși împreună cu alți iepuri fără o introducere atentă. Pentru a evita conflictele și reproducerea nedorită, iepurii trebuie sterilizați sau castrați, iar acomodarea trebuie făcută treptat, pe un teritoriu neutru și sub supraveghere.
Schimbările bruște în comportamentul alimentar sau digestiv pot reprezenta o urgență. Dacă un iepure încetează să mănânce sau să elimine fecale timp de 12 ore ori mai mult sau prezintă diaree apoasă, este necesară solicitarea imediată a unui medic veterinar cu experiență în tratarea iepurilor.
Îngrijirea corectă înseamnă, așadar, mai mult decât asigurarea hranei și a unui adăpost. Iepurele are nevoie de spațiu, mișcare, stimulare, interacțiune socială și un mediu în care să se simtă în siguranță. Pentru că poate trăi mai mult de un deceniu, adopția trebuie privită ca un angajament pe termen lung, nu ca alegerea unui animal de companie ușor de întreținut.
***
Credit foto: Shutterstock - Ajay lakshman
Sursa: Rabbit.org
