Cunoscută atât ca poetă și eseistă, cât și ca artistă de colaje și inițiatoare a proiectelor Ancora Tu, Dă-mi mâinile tale calde sau Red Intimacies și o prezență imposibil de neremarcat în mediul online, Tatiana Ernuțeanu își lansează pe 2 iulie, ora 18,00, la Carturești Verona, cel de-al patrulea volum de poezie, SAREF (Ed. Eikon). Tatiana are un univers extrem de particular, unde principialitatea, autenticul, firescul sunt împletite armonios cu lipsa de convenții, curajul de a se expune cu bune și cu rele, într-o epocă dominată de imagine, rafinamentul estetic și emoția care se simte imediat ce stă lângă tine.
“Carne, visuri și oase triste, uitate în Hydra” a fost volumul său de debut, în 2020, creditat de regretatul poet Ioan Es. Pop, care a încurajat-o să publice și care i-a devenit ulterior un adevărat prieten, dincolo de rolul de mentor. Au urmat volumele Buletin de știri blues- Ed. Tracus Arte și Sentimental Scara C- Ed. Eikon.
„ Despre mine pot vorbi cu lejeritate, (vorba lui Alex. Leo Șerban care spunea că vorbește despre el mereu pentru că despre asta știe cel mai bine să vorbească ), despre lucrările mele mi-e peste măna. Mă crispează, în general, autorii care își pun lucrarea într-o lumina bună, ca și cum ar fi nu doar complet în afara ei, ci și într-o stare de perpetua alteritate. Cred că despre lucrarea cuiva ar trebui sa vorbească ceilalți. Nu e modestie mimată, căci eu nu doar declar, eu chiar acționez din acest unghi, al celei care consideră că e o datorie morala să semnalezi când ti se publică o noua carte, dar nu să o si pui în limelight, da’ nici de rau nu te lasă inima s-o vorbesti. Mă voi rezuma la a spune despre aceasta carte, atât cât pot eu de puțin, strict și obiectiv.
SAREF a aparut fără efort, dupa un an în care am experimentat.... nu știu ce n-am experimentat: act de violență fizică brutală al unei femei asupra mea, dublat de frustrare în baza nevinovăției mele, pierderea unor oameni importanți, constanta planare a suspiciunii asupra mea, așa cum se întâmplă în cazul oricărei femei, să spunem considerată agreabilă, ce face să fii constant în postura celei care trebuie să dovedească tot timpul ceva (obositor, solicitant!) sau să fie demonstrativa în ceea ce privește realizarile profesionale ( nu e modul meu de a fi!), admirație și hate în cantități copleșitoare, umilința neputinței de a ma susține financiar perioade întregi, revolta reprimată, în cuantum de mii de calorii și alte excese, că nu merit să trăiesc ce trăiesc, viața modestă în contrapartidă cu intensități emoționale și nevoi afective greu de justificat și de înțeles (nu pretind!). Cum am mai spus-o, eu fac din viața mea operă. E o carte ca mine, o spune chiar titlul care este compus din inițialele a cinci note personale, care îmi definesc structura.
Ce simt să spun, cu oarecare emfază, (nu mi-e greu că am păcatul asta al trufiei) este că textul –recomandare al copertei IV, aparține unui om pentru care am o admirație viscerală, nascută imediat ce am vazut acum foarte mulți ani celebrul film-documentar B-movie Lust & Sound in West Berlin, în care Mark Reeder își joacă propriul rol, din propria poveste, un tănâr din Manchester, pasionat să poarte haine militare, imposibil de purtat în UK, dar acceptabil în Berlin ( poartă și astăzi!) , condus de o altă pasiune pentru muzică, se mută în Berlin. Traiește viața underground berlineză ca o continuare a celei post-punk din Manchester. Îl cunoaște pe Iggy Pop, care îi oferă tempprar apartamentul său, devine prieten cu Blixa Bergeld, alături de care începe să cânte, mixează pentru Gudrun Gut, Nick Cave și Westbam. Tot el este și cel căruia Nick Cave îi datorează venirea în Berlin, în ’83 odată cu ruptura When The Birthday Party. Organizează pentru Joy Division turul din Germania în 1980 și legendarul concert de la Kant Kino. O mică descriere a lui Reeder pentru a putea spune că eu asta înțeleg prin personalitate culturala, un om care nu stăpânește un singur domeniu, bine și atât, ci puțin din multe. Mark scrie cărți și articole, compune muzică, e host-ul unei emisiuni radio din Berlin, unul dintre cei mai bine cotați DJ berlinezi, citește mult si diversififat și poate susține aproape orice temă de conversație. Mark este o mărturie a unei epoci în care mi-aș fi dorit să trăiesc, the wild era of West Berlin subculture. Iubesc Berlinul, nu că îl iubesc hipsterii de câțiva ani, ci pentru că eu chiar sunt de-acolo! Cât despre alegerea mea, de a fi Mark cel care face coperta IV, comportă multe implicații cu trimitere la cine sunt eu, in foarte multe sensuri și înțelesuri, dar despre asta in altă poveste „ – spune Tatiana Ernuțeanu
Tatiana Ernuțeanu
“If you are looking for something different and yet expressive, these poignantly personal poems of everyday observations, captivate the readers imagination to conjure up vivid images. They surround you with small details which tease you to read more.
Poetry is always challenging; it carries a hidden depth that has to be discovered with every read.
Tatiana has created a lovely work of words which will wriggle their way through your mind as your subconscious absorbs them, only to be enjoyed over and over again” – Mark Reeder
***
TATIANA ERNUȚEANU a publicat Carne, visuri și oase triste uitate în Hydra (Ed. Eikon 2020), Buletin de știri blues (Ed. Tracus Arte 2022), Sentimental Scara C (Ed. Eikon 2024). Grupaje ale poemelor ei au fost publicate în numeroase reviste românești, cât și traduse în engleză, franceză, spaniolă, fiind incluse în publicații internaționale.
Tatiana conectează mai multe zone de interes, fiind atât artistă de colaje analog și mixed-media,
cât și eseistă. Printre practicile poetico-vizuale, pe care le abordează, se numără ilustrațiile, cărțile poștale și broderiile manuale. Inflexibilitatea anumitor structuri sociale, examinarea corpului în raport cu dominația emoției, abandonul într-o direcție, rigoarea în cealaltă, ca forme de echilibru, dragostea totală, pierderea și căutarea, prin intermediul melancoliei, a unui univers centrat pe exces, ca parte din firescul complexității umane, onestitate și sens, explorând în paralel costul psihologic al disimulării sau anulării acestora, într-o societate ce nu-și mai găsește reperele, sunt câteva dintre temele recurente ale lucrărilor ei.
Tatiana trăiește și creează în București.De aproape un deceniu, semnează rubrica Chicstalgia, în revista Forbes Life.
***
Credit foto: Tatiana Ernuțeanu
