„Ştiaţi că…” Moş Nicolae şi Moş Crăciun îşi au începuturile la Myra, astăzi Demre, în Turcia? De fapt, conform legendei, sunt unul în doi, pentru că e vorba despre episcopul de Myra din vremea Imperiului Roman, transformat peste secole în Moş Nicolae şi Moş Crăciun.
Dacă ar fi să ne bazăm doar pe datele istorice, am rămâne şi fără Moş Nicolae şi fără Moş Crăciun, deoarece se ştiu foarte puţine despre Sfântul Nicolae. Cele mai vechi relatări despre el au fost scrise mult după moartea sa şi conţin numeroase legende.
Despre episcopul Myrei din secolul IV, canonizat apoi ca Sfântul Nicolae, se spune că s-a născut în Patara (Antalya, Turcia), în anul 280, iar prin minunile şi faptele lui caritabile a devenit patronul copiilor, al fetelor necăsătorite, al ostaşilor, marinarilor, călătorilor, pentru că el este cel care: a înzestrat trei fete sărace care, fără dotă, nu se puteau căsători, aşa că a aruncat pe coş trei saci cu galbeni; i-a apărut în vis împăratului Constantin cel Mare pentru a-l convinge să graţieze trei soldaţi condamnaţi la moarte pe nedrept; a înviat trei copii etc. În 325, ar fi participat la Sinodul de la Niceea unde l-ar fi pălmuit pe ereticul Arie din Alexandria care susţinea că Iisus nu e Fiul lui Dumnezeu. De aici s-ar trage obiceiul nuieluşei pe care o găsesc copiii neascultători în ghetuţe de Sf. Nicolae.
Tot conform legendei, episcopul obişnuia ca în noaptea de 24 spre 25 decembrie să ofere cadouri copiilor şi familiilor sărace. Se zice că umbla cu un sac în spate şi unde nu vedea fum pe horn, semn că nu îşi permiteau să facă focul, lăsa la uşă (sau arunca pe coş!) bani, jucării, dulciuri. Data de 6 decembrie, când vine Moş Nicolae, ar fi data la care a murit episcopul de Myra.
Şi aşa, îl avem pe Moş Nicolae care, la noi, vine pe un cal alb, în Ajun de Sf. Nicolae şi pe Moş Crăciun, care vine din… Laponia, cu sania trasă de reni, în Ajunul Crăciunului. În Franţa, Moş Nicolae vine pe măgar şi este aşteptat cu un pahar de vin (că doar e Franţa) şi cu morcovi pentru animal – probabil deoarece croissantul a fost inventat mai târziu de către austrieci! La olandezi, Moş Nicolae ajunge pe mare, din Spania, în Slovacia, soseşte într-o trăsură trasă de cal.
În zilele noastre, la Demre, poate fi vizitată biserica Sfântul Nicolae – ridicată în secolul VI peste fundaţia bisericii unde fostul episcop a slujit şi a fost înmormântat. Situată în centrul oraşului, specialiştii încă lucrează la biserică pentru scoaterea la lumină a părţilor îngropate sub nămoluri aluvionare.
Istoria lăcaşului începe în secolul VI, dar bazilica actuală a fost construită începând din secolul VIII, ca după alte trei secole să i se adauge o mănăstire. Ca toate bisericile din Turcia, şi cea de la Demre are o poveste zbuciumată, cum e anul 1923, când locuitorii creştini au părăsit oraşul – urmare a schimbului de populaţii dintre Turcia şi Grecia - şi biserica a fost abandonată.
Podeaua este din mozaic de marmură colorată, iar pe alocuri pereţii sunt acoperiţi de fresce originale, care descriu viaţa Sfântului Nicolae.
Un sarcofag din marmură a fost folosit ca mormânt al Sfântului Nicolae, dar, conform legendelor, moaştele lui au fost furate în 1087 de negustorii din Bari, fiind păstrate în Bazilica Sfântul Nicolae din oraşul italian, iar alte fragmente osoase au fost luate de veneţieni şi se află în Biserica San Nicolo al Lido. Totuşi, există cercetători care susţin că osemintele sunt îngropate încă în biserica din Demre, iar legenda cu moaştele furate ar fi fost lansată tocmai pentru ca mormântul să nu fie profanat.
Până una-alta, în biserică, protejat de un geam, se poate vedea un sarcofag gol, în care se presupune că au fost oasele sfântului.
Sursă foto principal: shutterstock/@Maren Winter
Sursă text şi foto: vantasticworld.com
