Oriunde ai fi și orice activitate ai avea, de interacțiunea cu alți oameni rareori scapi, chiar dacă ne-am obișnuit să ”comunicăm” cu inteligența artificială grație tehnologiei moderne.
Deși multe procese ce necesitau cândva interacțiuni cu oamenii au fost automatizate și standardizate, mai există și situații în care tehnologia nu ne poate ajuta. Spre exemplu, zilnic depindem de alți oameni din viața noastră, fie că este vorba despre membrii ai familiei, prieteni, sau colegi de muncă deoarece majoritatea obiectivelor oamenilor sunt rareori completate în solitudine și probabil necesită suport și sincronizare din mai multe părți. Un comunicator abil are mai multe șanse să-și completeze proiectele la timp, să-și mențină oamenii apropiați și să rezolve conflicte deoarece dispune de strategii de comunicare și perseverență.
Comunicarea are mai multe straturi care ne lasă să extragem cât mai multe informații dintr-o interacțiune socială. Fie că vorbim despre limbajul non-verbal, fie că e vorba despre cutumele spațiului în care te afli sau de obiceiurile culturale cu care ai crescut, comunicarea reprezintă mai mult decât simple cuvinte înșirate în fraze. Locația, gesturile, tonul, mimica și vocabularul ales contribuie la clarificarea sensului din spatele unui eveniment social. Dar de ce sunt unii oameni mult mai abili decât alții la comunicare, rezolvare de conflicte și persuasiune?
Răspunsul este legat de trăsăturile de caracter, experiență, dar și exercițiu intenționat. Din fericire pentru noi, abilitățile de comunicare se pot îmbunătăți mereu cu efort și cu încrederea că poți învăța din greșeli anterioare. Uite aici câteva sfaturi care te pot ajuta în viața de zi cu zi, fie că vorbim de situații profesionale, situații conflictuale sau de interacțiunea cu cei dragi.
Stratul contextual: unde, cum și când?
Adaptabilitatea și spontaneitatea de a te mula pe scopul de moment din diferite situații sunt instinctive, deoarece te ajută să te integrezi în societate și să ții pasul cu schimbările ei. Spre exemplu, atunci când faci cunoștință cu oameni noi sau când te afli într-un context mai rigid probabil ești mai atent la ceea ce spui, îți măsori mai atent cuvintele, și poate chiar ții anumite lucruri pentru tine dacă relația este foarte proaspătă. În mare, e bine să îți setezi obiective de comunicare diferite pentru fiecare situație socială pe care vrei să o rezolvi sau să o traversezi – cu alte cuvinte, acționează conform „limitelor” din diferite contexte. Poate chiar îți dorești să te apropii de o persoană nouă, dar aceasta nu este încă pregătită pentru un nivel de destăinuire mai ridicat așa cum este cel pe care îl ai cu prietenii vechi sau familia: așadar, păstrează discuția lejeră, fără subiecte controversate și axează-te pe mici elemente pe care le aveți în comun (și nu, nu trebuie să vorbești doar despre vreme). Pe de altă parte, rămâi profund și deschis cu oamenii cu care deja ai o conexiune stabilă, deoarece răceala ar putea fi interpretată ca o retragere.
Pentru a-ți îndeplini obiectivele (nu doar profesionale!) este necesar să acționezi selectiv, diferit în fiecare situație socială pe care o parcurgi. Persuasiunea se naște din receptivitate intenționată, adică trebuie să vrei să observi anumite detalii despre interlocutor și să folosești asta pentru a te mula pe stilul lui. Uită-te la persoana pe care vrei s-o abordezi sau să o convingi, fă contact vizual atunci când vrei să pui “punctul pe i”, menține o postură deschisă îndreptată către ea, folosește un ton asertiv (ferm, dar nu tăios), și încearcă să-ți stabilești un ritm de vorbire echilibrat (vorbitul rapid succedat de pauze sau “umm, hmm” este mai puțin persuasiv decât un ritm mai lent, dar consecvent). Concomitent, și gestica poate fi utilă, atât timp cât ea este „asortată” ritmului de vorbire (pe scurt, nu dirija avioane în timp ce stai de vorbă cu alții).
Credit foto: Shutterstock, PeopleImages.com - Yuri A
Stratul emoțional: empatia
Nu toți oamenii își poartă emoțiile la vedere, dar cu siguranță cu toții simțim și gândim în egală măsură atunci când interacționăm cu diferite persoane. Este bine să fii conștient de emoțiile tale, dar și de cele ale interlocutorului pentru a vă calibra cât mai ușor pe scopul comun, și anume înțelegerea reciprocă. Asta nu înseamnă să devii un controlor mecanic al emoțiilor, însă este important să fii conștient de ce transmit oamenii și cum se exprimă emoțiile prin comportament și limbaj non-verbal. De ce? Deoarece îți poți da seama dacă mesajul tău este bine primit (contact vizual, postură deschisă) sau prost primit (mâini încrucișate, privit în altă parte) și poți să îți recalculezi traseul înainte de a comite vreun faux-pas. În egală măsură, e bine să verifici dacă și tu transmiți ceea ce vrei prin limbajul non-verbal: ascultă cu atenție și semnalează interesul sincer față de subiect atunci când tu ești interlocutorul, altfel oamenii te-ar putea considera dezinteresat și să se retragă. Pun aici accent pe sinceritate, deoarece receptivitatea la semne subtile te poate ajuta să-ți dai seama când cineva este fals și vrea doar să obțină ceva de la tine – reciproca este și ea valabilă, deci nu recomand să te prefaci impresionat atunci când nu ești. Spre exemplu, a pune întrebări de clarificare și a folosi un ton curios semnalează interes, spre deosebire de schimbările bruște de subiect sau un ton superior.
Pe scurt, complimentele goale și flatarea nu sunt la fel de persuasive precum calibrarea emoțiilor autentic-exprimate de tine (prin postură, ton, expresie) cu starea emoțională a interlocutorului. În mod similar, tacticile de coerciție pot avea efectul opus când comunicăm: desigur, poți constrânge oamenii să facă ceea ce dorești tu, mai ales dacă ai o poziție de putere, dar efectul asupra relației personale sau profesionale ar putea fi devastator în ceea ce privește încrederea și respectul reciproc. Oamenii își pot schimba comportamentul sub constrângere, dar asta nu le va schimba și punctul de vedere sau opinia, din contră, îi vei antagoniza și s-ar putea să-ți întoarcă “favorul” cu prima ocazie.
Stratul social: reciprocitate
Instinctul de a oglindi persoana din fața ta este atât de adânc împământenit în sistemele sociale ale omului încât se reflectă și la nivel neuronal în chimia neurotransmițătorilor din creier (doar nu căscăm simultan degeaba). Pe scurt, dacă îi faci cuiva un favor, este foarte posibil ca persoana să-ți accepte o cerință pentru a onora reciprocitatea nescrisă (același principiu se aplică și persuasiunii ce vizează opinii – dacă te pui de acord cu cineva pe un subiect neutru, s-ar putea să-ți dea dreptate și în privința unui subiect mai controversat). Ai însă grijă că reciprocitatea e o stradă cu două sensuri: dacă ai rupt deja “înțelegerea nescrisă” în trecut și nu ai răspuns și tu la ceea ce ți s-a oferit (atenție, interes, ajutor sau destăinuire), e posibil ca ținta ta să nu țină cont de principiul reciprocității deoarece echitatea a fost deja încălcată mai înainte.
Spre exemplu, dacă ai obiceiul să întrerupi, schimbi subiecte sau stopezi schimburi de opinii, este posibil ca interlocutorul să fie reticent în a te asculta cu atenție și a lua în seamă părerea ta. Asta se aplică și dacă cineva ți se destăinuie, iar tu nu te implici în discuție: îți dai seama că nici cealaltă persoană nu va fi foarte deschisă să te asculte când vei avea tu nevoie. În mod similar, obiceiul de a întrerupe discuții brusc sau a privi pe telefon în timp ce discuți cu alții nu este prielnic pentru rezolvarea de situații, hrănirea relațiilor sau găsirea unui compromis deoarece semnalează un dezinteres major.
Stratul verbal: argumente sau păreri?
E foarte important să-ți alegi cuvintele cu măsură. Un om persuasiv care aplanează conflicte va folosi mai mereu un vocabular neutru și familiar interlocutorului. Prețiozitatea exagerată a limbajului te poate îndepărta de audiență (asta dacă ascultătorii nu sunt snobi) la fel de rapid precum limbajul licențios. Nu e nevoie să te transformi într-un papagal sau să îți copiezi interlocutorul, dar oamenii sunt mai înclinați să fie de acord cu tine dacă folosești termeni și expresii pe care ei deja le-au folosit sau le consideră familiare, deoarece este un semn ca faci parte din grupul “lor”.
De asemenea, conținutul frazelor este si el important. Deși s-a demonstrat că oamenii pot fi convinși prin „argumente” cu apel la autoritate (cercetătorii spun că…) sau apel la emoții (frică, milă), sugestia mea este să fii înarmat mereu cu două elemente: fapte solide în favoarea sugestiei sau punctului de vedere propus și acceptarea că toată lumea poate avea opinii diferite. Mai mult, este un plus dacă te adaptezi și ții cont de opiniile interlocutorului într-un schimb corect de argumente. Pe de altă parte, nu pleca la luptă cu scopuri precum “vreau ca toată lumea să vadă/admită/înțeleagă…”. Acestea pun presiune mare pe tine să schimbi lucruri ce țin de alții, iar convingerea e ca hipnoza: dacă alții sunt încăpățânați în părerile lor, nimic nu îi va convinge că lucrurile stau altfel decât cred ei. Mai degrabă, încearcă să oferi cele mai bune argumente găsite de tine, și lasă interlocutorul să decidă dacă este deschis unei noi perspective.
Mai departe...
Aceste elemente de comunicare nu funcționează separat. Mai degrabă, a folosi eficient strategii din fiecare strat îți crește cumulativ puterea de convingere și eficiența în comunicare.
Rezumatul este următorul: fii prezent atunci când comunici, rămâi deschis și altor perspective chiar dacă îți contrazic părerea ta, și potrivește-ți emoțiile exprimate, tonul, gesturile și vocabularul cu cele ale interlocutorului. Ca un exercițiu, gândește-te la oamenii cu care ți-a făcut plăcere să discuți și încearcă să-ți dai seama ce i-a făcut atât de convingători sau abordabili. Crezi că poți să-ți însușești din obiceiurile lor?
Teodora Heihal, consilier - psiholog
***
Alese mulțumiri Teodorei Heihal, absolventă a Universității din Groningen, Olanda, consilier - psiholog, pentru articolul scris pentru secțiunea Lifestyle a site-ului TVR! Mult succes în activitatea de cercetare și de consiliere psihologică!
Ca profesor asociat al Facultății de Științe Comportamentale și Sociale, pe lângă lucrul cu studenții, a aprofundat tematici de cercetare legate de sănătatea mentală a angajaților și susținerea motivației necesare realizării obiectivelor profesionale. A susținut prezentări la conferințe internaționale și a publicat în jurnale de specialitate. Experiența ei de mentor la clasă este dublată de cea în consiliere, unde s-a specializat în coaching cognitiv-comportamental destinat tinerilor ce au nevoie de susținere și orientare vocațională, dar și adulților puși în situația de a face o schimbare în carieră. În prezent oferă consultanță (în limbile română și engleză) axată pe perfecționare profesională autonomă și dezvoltarea rezilienței în condiții de stres. În acest scop a creat strategii de consiliere ce vizează sincronizarea convingerilor despre competență cu aptitudinile necesare depășirii provocărilor profesionale. Experiența în consiliere a convins-o că oamenii au nevoie de ghidaj pentru a-și conștientiza atât punctele forte, cât și punctele vulnerabile unde încă mai au de lucru. Prin suport și confruntare empatică, ea ajută tinerii să-și descopere vocația și să-și urmeze cu încredere drumul personalizat către împlinirea ei.
***
Noi informații utile veți putea afla într-un nou articol al Teodorei Heihal în secțiunea Lifestyle a site-ului TVR!
***
Credit foto: Teodora Heihal; Shutterstock: Impact Photography, PeopleImages.com - Yuri A
