Indiferent de culoare, parfum sau specie, trandafirul ne creează o stare de bucurie și liniște! Plantat în grădini – unele devenite celebre –, în parcuri sau în aproape orice curte, fie doar ornamental, fie pentru producție, trandafirul are nevoie de îngrijire atentă. Cum putem avea o grădină plină de trandafiri înfloriți?
Deși se adaptează în majoritatea zonelor locuite de om, trandafirul se dezvoltă în funcție de anumiți factori de mediu. Nu este pretențios în privința solului, dar preferă solurile cu textură mijlocie, lutoasă, cu un drenaj bun, nesuportând excesul de apă.
De asemenea, circulația aerului este foarte importantă. Se recomandă aerisirea regulată a solului și, în funcţie de spaţiul disponibil, plantarea trandafirilor la distanțe care să permită mișcarea aerului printre plante.
Culoarea petalelor și parfumul sunt strâns legate de intensitatea luminii și temperatură. Trandafirii au nevoie de minimum 4-6 ore de lumină directă, în lipsa acesteia, plantele devin firave și înfloresc mai puțin. Totuși, plantele au nevoie de o perioadă de repaos, astfel că o umbrire parțială în orele amiezii este benefică.
Temperatura este un alt factor care influențează ciclul vegetativ al plantelor. Limita superioară a activității fiziologice este de aproximativ 35°C. Temperaturile foarte ridicate pot fi însă periculoase, mai ales în condiții de secetă, când transpirația și respirația plantelor se intensifică, ceea ce poate duce la ofilirea temporară a frunzelor, decolorarea petalelor și perturbarea proceselor biochimice, inclusiv volatilizarea uleiurilor eterice. În funcție de soi, rezistența la temperaturi minime diferă.
Apa este vitală pentru trandafiri, dar, așa cum am menționat, excesul de umiditate nu este tolerat.
FERTILIZARE BIO, la îndemână şi cu costuri mici
Fertilizarea constituie o verigă tehnologică în îngrijirea trandafirilor, însă scopul nu este aplicarea directă a nutrienților pe plante, ci stimularea microflorei solului, care va asigura hrana necesară prin descompunerea materiei organice.
În horticultura ecologică se utilizează fertilizatori organici și îngrășăminte minerale naturale, baza fiind îngrășămintele verzi și composturile. Îngrășămintele verzi includ specii de plante care se seamănă toamna sau primăvara, iar compostul reprezintă o soluție ieftină și de calitate, obținută din resturi organice, așa cum este explicat în articolele: „Compostarea: cum pot deșeurile organice deveni aur pentru sol” şi „Cum poţi utiliza râmele la obținerea unui îngrășământ natural de înaltă calitate”.
Printre plantele pe care le putem cultiva pentru îmbunătățirea solul se numără: muștarul, rapița, măzărichea, trifoiul, crăița, facelia.
Alte îngăşămininte BIO şi ieftine pe care le puteţi utiliza sunt: deşeuri de lână, gunoi de pasăre, gunoi de bovine, pene, rumeguş, trifoi etc.
TĂIERILE – o etapă esențială în îngrijirea trandafirilor
O altă lucrare importantă în îngrijirea trandafirilor este tăierea, alături de îndepărtarea drajonilor de portaltoi.
Tăierile variază în funcție de vârsta, tipul plantei și scopul urmărit. Atenție însă: tăierile prea scurte, efectuate anual, pot slăbi planta, reducându-i longevitatea. Acest lucru este cu atât mai important cu cât, în ultimii ani, alternanța dintre perioadele calde și cele geroase a determinat pornirea vegetației, urmată de înghețuri care pot compromite plantele.
Reguli generale pentru tăiere, indiferent de soi:
- îndepărtarea ramurilor uscate, bolnave sau degradate;
- eliminarea drajonilor de portaltoi;
- aerisirea tufei, cu eliminarea ramurilor în exces.
Tăierea se face oblic, la 0,5-1 cm deasupra unui mugure orientat spre exterior.
Tipuri de tăieri la trandafirii de parc/tufă:
- tăiere puternică – ramurile sunt tăiate la 3-4 muguri de la bază; recomandată doar pentru trandafirii recent plantați sau pentru reîntinerirea plantelor mature.
- tăiere moderată – ramurile se taie la 1/3 din lungimea lor, iar cele firave se elimină.
- tăiere ușoară – ramurile viguroase se taie la jumătate din lungimea lor, nerecomandată pe termen lung, deoarece duce la degarnisirea tufelor.
Vara, florile ofilite trebuie îndepărtate, pentru a preveni consumul inutil de nutrienți.
TRADIȚIA CULTIVĂRII TRANDAFIRILOR ÎN ROMÂNIA
În România, există mai multe specii endemice de trandafiri, precum Rosa canina și Rosa centifolia. Tradiția cultivării trandafirilor datează din perioada romană, fiind continuată de boierii și conducătorii Principatelor, care au adus soiuri din diferite regiuni.
În secolul al XVII-lea, trandafirii erau deja cultivați în parcuri și grădini, iar prima pepinieră a apărut în Transilvania, în secolul al XIX-lea. Marile pepiniere din Timișoara, Cluj, Arad, Oradea, Satu Mare, Târgu Mureș și Brașov au contribuit la dezvoltarea acestei culturi. La începutul secolului XX, pepiniera din Aiud era cea mai mare din Europa de Sud-Est.
În 1929, la Timișoara, a fost fondată Uniunea Amicii Rozelor, cu peste 800 de membri. Suspendată îcompostn perioada războiului, societatea a fost reînființată în decembrie 1990 de Ștefan Wagner și a fost afiliată la Federația Mondială a Societăților de Roze (https://amiciirozelor.ro/).
Conținut în colabore cu dr. Ana Cornelia Butcaru (cercetător la Centrul de Cercetare pentru Studiul Calității Produselor Agroalimentare), Șef lucrări dr. Cosmin Alexandru Mihai (Facultatea de Horticultură), Prof. dr. Florin Stănică (Facultatea de Horticulură), Universitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară din București.
credit foto: dr. Ana Cornelia Butcaru
