Gestionarea deșeurilor cu promovarea practicilor ecologice a devenit o preocupare pentru mare parte a societăţii. Vermicompostarea poate fi o abordare eficientă a acestor provocări, o soluţie 100% naturală de reducere a deşeurilor care ajung la gropile de gunoi şi, totodată, o metodă de prevenire a poluării.
După ce în articolul „Compostarea: cum pot deșeurile organice deveni aur pentru sol” am vorbit despre compostarea convenţională sau cu ajutorul unor echipamente inovative, în cele ce urmează vă prezentăm o altă metodă: vermicompostarea, descompunerea materiei vegetale și a resturilor alimentare prin acțiunea comună a râmelor și a microorganismelor mezofile.
Vermicompostul stimulează creșterea sănătoasă a plantelor și se poate folosi pentru orice specie de legume, pomi și arbuști fructiferi, flori, gazon, spații verzi.
Spre deosebire de compostarea convenţională, vermicompostarea este o metodă mai rapidă, cu un rezultat de calitate superioară, datorită procesului de digestie al râmelor. Tractul intestinal al râmei conține enzime, mucus și antibiotice, astfel că materiile excretate sunt aproape lipsite de patogeni.
Pentru a produce vermicompost cele mai utilizate specii sunt râmele roşii Eisenia foetida – râma de bălegar şi Eisenia foetida andrei, întrucât se înmulțesc şi cresc rapid în spaţii restrânse. Totodată, pot procesa cantităţi mari de materie organică, digera până la jumătate din greutatea corporală în fiecare zi și pot transforma deșeurile organice într-un compost de calitate în doar câteva săptămâni.
Eisenia foetida / credit foto: Ana-Maria Tomescu
Eisenia foetida andrei / credit foto: Ana-Maria Tomescu
PRINCIPII de vermicompostare:
- furnizarea de materie organică adecvată pentru hrănirea râmelor, care poate include resturi de fructe și legume, coji de ouă, hârtie, carton, frunze uscate și alte materiale biodegradabile. Este important să evităm adăugarea de carne, produse lactate și alimente prea grase, deoarece acestea pot atrage rozătoare și pot provoca mirosuri neplăcute.
credit foto: pexels / Denise Nys
În acelaşi timp, trebuie să avem în vedere că prea multă hrană poate încuraja dezvoltarea în exces a microorganismelor anaerobe! Vermicompostarea este un proces aerob și necesită prezența oxigenului, iar râmele au nevoie de oxigen pentru a supraviețui. Dacă mediul devine anaerob, vermicompostul va emana un miros neplăcut, iar râmele vor fugi din compostor în căutarea unui mediu mai prielnic dezvoltării lor.
- menținerea unei umidități adecvate în compostorul cu râme.
Râmele au nevoie de un mediu umed pentru a se hrăni și a se reproduce, dar excesul de umiditate poate duce la dezechilibre fiziologice și la alterarea substratului. Temperatura și umiditatea sunt factori cheie pentru a asigura succesul procesului de vermicompostare. Un mediu cu o temperatură optimă între 25-24°C și o umiditate de 70-90% a fost considerat favorabil pentru creșterea și reproducerea râmelor.
AVANTAJELE utilizării râmelor pentru compostarea deșeurilor
- - este o metodă nepoluantă;
- - este mai rapidă decât compostarea convenţională;
- - tehnologia de obținere este simplă, investiția este mică, iar rezultatul este un îngrășământ foarte bun, bogat în nutrienți imediat disponibili și ușor de asimilat de către plante. Vermicompostul mai conține enzime și acizi humici, similari hormonilor de creștere, care stimulează dezvoltarea rădăcinilor, precum și microorganisme benefice care ajută la creșterea sănătoasă a plantelor.
- - vermicompostul îmbunătățește textura solului prin creșterea porozității acestuia și crește capacitatea de reținere a apei, ceea ce poate reduce necesitatea unor practici agricole precum arătura și frecvența irigațiilor.
- - vermicompostul poate ameliora solurile contaminate cu pesticide şi poate echilibra ph-ul în solurile acide.
- - materialele grosiere rezultate în urma cernerii vermicompostului pot fi folosite ca mulci. Sâmburii de struguri rămași în urma cernerii vermicompostului de tescovină pot fi spălați, dezinfectați și folosiți în diferite alte activități.
VERMICOMPOSTAREA ÎN PRACTICĂ: EXEMPLUL USAMV BUCUREȘTI
În cadrul Facultății de Horticultură a Universităţii de Științe Agronomice și Medicină Veterinară din București s-a realizat un o cercetare privind vermicompostarea deșeurilor organice rezultate din unele exploatații horticole de: măr, prun, viță de vie și nuc, din livezi ecologice și din livezi tratate convențional.
Au fost folosite: frunze uscate (90-95%), rămurele și posibile fructe uscate rămase pe ramuri sau căzute pe jos (5-10%), iar ca specii de râme: Eisenia foetida - râma roșie de bălegar şi Eisenia foetida andrei - hibridul roșu de California.
Toate cele 4 specii horticole aduse în experiență s-au putut composta cu ajutorul râmelor și au avut rezultate bune, dar cel mai bine s-au compostat deșeurile de la viță de vie și tescovină.
De asemenea, s-a observat că timpul în care a fost gata vermicompostul diferă de la o specie horticolă la alta şi s-a demonstrat capacitatea râmelor de a spori rezistența plantelor la boli prin îmbogățirea compostului cu microorganisme din propriul microbiom.
Vermicompost. Culoarea este foarte închisă, aproape negru, la toate probele de vermicompost. Ca textură, proba se tine compactă dacă este comprimată, dar se sfărâmă ușor / credit foto: Ana-Maria Tomescu
Concluzie
Vermicompostarea este o metodă eficientă, ieftină şi ecologică de a transforma deşeurile organice în îngrăşământ de înaltă calitate, care poate fi folosit atât la scară mare, cât şi în mici gospodării – chiar şi în ghivece.
Are un impact pozitiv asupra mediului, deoarece transformă resturile organice în materie refolosibilă, contribuind la crearea unui mediu mai sănătos.
Interesul fermierilor față de râme și rolul lor în menținerea și sporirea calității și a fertilității solului a crescut odată cu noile politici agricole și cu tendința către agricultura ecologică, mai prietenoasă cu mediul.
Aşa se face că, deşi industria de vermicompost este încă mult fragmentată, pe piaţă au apărut multe ferme de râme și vermicompost.
Conținut în colabore cu ing. Ana-Maria Tomescu (Facultatea de Horticultură), Dr. Ana Cornelia Butcaru (cercetător la Centrul de Cercetare pentru Studiul Calității Produselor Agroalimentare), Conf. dr. Adrian George Peticilă (Facultatea de Horticultură) și Șef lucrări dr. Cosmin Alexandru Mihai (Facultatea de Horticultură), Universitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară din București.
sursă foto: pexels /Mikhail Nilov - foto principal; pexels /Denise Nys; Ana-Maria Tomescu
