Tulcea, copilăria unui copil de marinar, poveștile oamenilor plecați pe oceanele lumii și memoria unei comunități construite în jurul Dunării și al portului se întâlnesc în documentarul „Tatăl meu e marinar”, difuzat în premieră la TVR 1, joi, 24 septembrie, de la ora 20.00.
Realizat de Iulian Furtună, născut la Tulcea, filmul este, înainte de toate, o întoarcere în orașul copilăriei și o încercare de a recupera o lume care s-a schimbat radical. Prin ochii unui copil de marinar, povestea traversează anii ’80 și ’90 și ajunge până în prezent, aducând împreună amintiri personale, imagini de arhivă, fotografii, mărturii și interviuri cu foști și actuali „vaporeni”. Documentarul poate fi văzut în premieră joi, 24 septembrie, de la ora 20.00, la TVR 1.
În centrul documentarului se află povestea Întreprinderii de Pescuit Oceanic Tulcea (IPO) și a oamenilor a căror viață a fost legată de aceasta. Flota IPO număra, la un moment dat, 81 de nave din cele 643 ale flotei românești, România având atunci una dintre cele mai mari flote comerciale și de pescuit din Europa. Pentru Tulcea, această realitate nu însemna doar o industrie importantă, ci un întreg mod de viață. Bărbații plecau luni întregi pe oceanele lumii, în timp ce familiile îi așteptau acasă. Pentru copii, tatăl marinar devenea o prezență care se măsura în plecări, întoarceri, povești și obiecte aduse din locuri îndepărtate. În documentar, această experiență personală se transformă într-o memorie colectivă despre o generație și despre un oraș a cărui identitate a fost profund legată de Dunăre, port și navigație.
Dar filmul nu se oprește la nostalgie. Dispariția flotei IPO și schimbările economice și sociale care au urmat au lăsat în urmă un oraș nevoit să-și regândească viitorul. Din această perspectivă, Șantierul Naval VARD Tulcea apare ca un simbol al unui nou început și al încercării de a reconecta orașul la tradiția sa maritimă.
„Tatăl meu e marinar” este construit ca un eseu cinematografic în care documentarul clasic se întâlnește cu poezia și imaginația. Arhivele și mărturiile sunt completate de animații cu marionete, teatru de umbre, dialoguri și intervenții poetice. Filmul pendulează între grav și ludic, între umor și melancolie, între realitatea unei lumi dispărute și speranța unui viitor încă posibil. Nostalgia se întâlnește astfel cu creativitatea, iar poveștile individuale se transformă în portretul unei comunități care a trecut printr-o perioadă de declin și încearcă să-și recupereze identitatea. Dincolo de istoria unei întreprinderi, documentarul vorbește despre oameni, familii, despărțiri, vise occidentale și legătura dintre un oraș și apă.
Prin stilul său vizual, oscilând între burlesc și liric și îmbinând elemente de arhivă cu intervenții poetice, „Tatăl meu e marinar” devine și o declarație de dragoste a regizorului pentru locul în care s-a născut. Este povestea unui copil care se întoarce, la maturitate, în orașul copilăriei pentru a-i recupera memoria și, odată cu ea, o parte din propria poveste. „Tatăl meu e marinar” se vede în premieră, joi, 24 septembrie, de la ora 20.00, la TVR 1.
Filmul este realizat de Compania Fortuna în coproducție cu TVR.
foto: capturi film
