Sărbătorile creștine nu sunt simple tradiții, ci rânduieli profund organizate, încărcate de sens și menite să transmită adevăruri duhovnicești. Fiecare gest liturgic, fiecare cântare și fiecare cuvânt rostit în biserică are un rost și o semnificație.
După bucuria praznicului Nașterii Domnului, a doua zi este închinată Maicii Domnului, Fecioara prin care a venit în lume mântuirea noastră. Este o zi în care Biserica o cinstește în chip deosebit pe cea care L-a purtat în pântece pe Fiul lui Dumnezeu și căreia îi datorăm însăși sărbătoarea Crăciunului.
Tot în această zi este pomenit Sfântul Eftimie cel Nou, cel care, împreună cu Sfântul Sava cel Sfinţit, au contribuit la consemnarea rânduielilor liturgice ce s-au păstrat până astăzi. Datorită acestor sfinți, structura slujbelor ortodoxe a rămas unitară, coerentă și plină de sens.
Sfântul Nicodim de la Tismana este luminător al monahismului românesc.
Un alt sfânt prăznuit astăzi este Sfântul Nicodim de la Tismana, mare ctitor și îndrumător al vieții monahale pe teritoriul românesc. Venit din Sfântul Munte Athos, el a înființat mai întâi Mănăstirea Vodița, ale cărei ruine încă se pot vedea lângă Porțile de Fier. Ulterior, a ridicat Mănăstirea Tismana, unde se și odihnește. Din moaștele sale se păstrează însă doar un deget, deoarece trupul său a fost ascuns în vremuri de năvăliri, iar locul nu s-a descoperit până astăzi.
Trupurile sfinților neputrezite sunt considerate semn al prezenței Duhului Sfânt în ei, căci ceea ce a fost pătruns de har nu mai este supus stricăciunii.
Apostolul citit în această zi amintește roadele Duhului Sfânt: dragostea, bunătatea, îndelunga răbdare, blândețea. A avea aceste virtuți înseamnă a purta în noi lucrarea lui Dumnezeu. Creștinul se cunoaște din faptele, reacțiile și comportamentul său, nu doar din nume.
Minunile Sfântului Nicodim de la Tismana
Sfântul Nicodim a fost făcător de minuni, iar tradiția păstrează numeroase relatări impresionante.
Vindecarea fiicei domnitorului maghiar
Un domnitor maghiar, a cărui fiică suferea de epilepsie, a venit la Sfântul Nicodim după ce cheltuise fără rezultat sume mari pe la medici. Rugăciunea sfântului a vindecat-o pe fată, iar domnitorul, recunoscător, a dorit să treacă la Ortodoxie. Totuși, pentru a se încredința pe deplin, i-a cerut sfântului să facă un semn: să stea în foc.
Sfântul a slujit Sfânta Liturghie, a luat Evanghelia și Crucea, și a intrat în foc îmbrăcat în veșminte. Neatingându-l flăcările, minunea l-a făcut pe domnitor să ceară botezul pe loc.
Minunea mâncărurilor de peşte
În semn de mulțumire, domnitorul organiza în fiecare an hramul Mănăstirii Tismana, la Adormirea Maicii Domnului. Într-un an, neștiind rânduiala, a pregătit bucate de carne, deși sărbătoarea căzuse într-o zi de vineri, când se mănâncă doar pește. Ca să nu-l supere pe stareț, a ascuns mâncărurile sub capace.
Când sfântul a venit să binecuvânteze, domnitorul a spus că în vase se află pește. Sfântul a rostit rugăciunea, apoi s-a retras în peștera sa. Atunci, în fața tuturor, s-a petrecut minunea: carnea din vase se prefăcuse în pește.
Biserica ne îndeamnă ca, ori de câte ori avem ocazia, să mergem nu doar la plimbare, ci și la mănăstiri. Fiecare mănăstire are o istorie, minuni și mărturii care ne întăresc credința. Vizitarea acestor locuri sfinte este o formă de recunoștință și de întoarcere către rădăcinile noastre duhovnicești.
Sărbătorile Crăciunului și pomenirea sfinților ne arată cât de mult lucrează Dumnezeu prin oamenii Săi. Înțelegerea acestor semnificații ne ajută să trăim mai adânc bucuria acestor zile.
Dumnezeu să ne lumineze să primim cu inimă curată praznicul Nașterii Domnului și să cinstim cum se cuvine sărbătorile ce urmează, între care cea de mâine: Sfântul Ștefan!
La mulți ani celor care își serbează ziua numelui mâine, 27 decembrie!
***
Credit foto: Maria Grăjdan
