La Galeria Borderline, artistul Dumitru Gorzo își expune bestiarul de stenciluri și vorbește despre copilăria din Maramureș, arta de stradă și dreptul publicului de a nu înțelege. Vedem o nouă ediție “Iaşii marilor iubiri”, sâmbătă, 24 octombrie, de la ora 17:00, la TVR 3.
„Astea nu sunt desene”, scrie pe afișul expoziției lui Dumitru Gorzo de la Iași, într-un rapel la celebra frază a lui Magritte despre pipă. Nu sunt nici desene, nici pipe: sunt stenciluri. Pictor, grafician și sculptor, Gorzo face și performance, instalații și artă de stradă. Expoziția de la Galeria Borderline este prima a lui în capitala Moldovei.
Artistul spune că reacțiile extreme față de lucrările sale îl enervează, dar nu îl ating prea tare, la fel cum nu știe ce să facă nici cu laudele excesive. Le privește ca pe niște reacții față de un produs exterior. Despre critici a râs, de pildă, atunci când, la o licitație de artă, cineva s-a ridicat și a cerut să fie scoasă lucrarea sa.
Bestiarul „gorzolăniilor”
Lucrările sale, numite „gorzolănii” sau „gorzolănisme”, sunt, în cuvintele lui, „bestii compozite”, construite din orice informație utilă, ca orice produs cultural. Nu pornește de la o schemă de design, nu lipește un cap de maimuță pe un trup de șopârlă. Formele rezultă din procesul de construcție și ajung să semene cu animalele din bestiarele medievale: întâi surprinzătoare, apoi, poate, de neocolit. Sunt forme care se dezvoltă în timp, se transformă, se înmulțesc și dispar rar.
Tehnica stencilului, un șablon tăiat peste care se așază culoarea, a fost folosită multă vreme în industrie, de exemplu pentru marcarea vagoanelor, și a ajuns devreme la artiști. Gorzo amintește că până și Braque a lucrat cu șablonul, deși nu în felul de azi. El suflă culoarea cu pistolul, dar spune că se poate lucra și cu pensula, în „o sută de mii de feluri”. În arta de gherilă, stencilul a fost un vehicul al protestului: două pufuri de spray lasă o imagine și un mesaj, iar artistul nu stă destul cât să fie prins.
Începuturile: Ceaușescu cu coarne și colți
Gorzo a crescut în Ieud, Maramureș, și desenează de când se ține minte, pe pereți, în cărți și pe spatele caietelor. A intrat la liceu chiar în 1989. Pentru că nu exista liceu de artă în zonă și nu puteai trece dintr-un liceu în altul fără aprobare specială, a ajuns pentru doi ani la un liceu industrial, unde, spune el, nu înțelegea nimic din ce face. Dacă regimul nu ar fi căzut, crede că artistul Gorzo n-ar fi existat.
În manuale îl mâzgălea pe Ceaușescu, cu cercel, coarne și colți. Profesorul de română, poetul Ioan Es. Pop, a rămas îngrozit când a văzut desenul și i-a cerut să rupă pagina și să o ardă. Pentru poet, spune Gorzo, Ieudul a fost un naufragiu fără ieșire, pentru el, un bun loc de plecare.
Mai târziu, imaginea dictatorului a revenit în stradă, în stenciluri însoțite de textul „Vin în 5 minute”. Un prieten anticomunist i-a spus că astfel îi face reclamă lui Ceaușescu. Gorzo crede dimpotrivă că o imagine cu încărcătură negativă majoră poate fi dezamorsată prin bășcălie. Și iubitorii nostalgici ai regimului s-au supărat, ceea ce l-a încântat: ideea e ca arta de stradă să nu aibă un singur grup țintă și să atingă, puțin, pudoarea și normele fiecăruia.
Dreptul de a nu fi interesat
Gorzo respinge ideea că imaginea se consumă dintr-o privire. „Imaginile îți dau cât le dai”, spune el: cer timp, se pot lega relații cu ele și pot însemna lucruri diferite în momente diferite. Pentru el, arta contemporană pare greu de înțeles mai ales din lipsa expunerii, nu a unei educații speciale sau costisitoare. De aceea a decis să expună în toate orașele din România în care este binevenit.
Nu a avut încă ocazia să cunoască publicul ieșean, dar se așteaptă la unul pregătit, într-un oraș cu o lungă istorie de evenimente de artă contemporană, între care o bienală a periferiei care, spune el, nu a avut echivalent la București.
Totodată, apără dreptul publicului de a rămâne indiferent: nu ești obligat să petreci timp cu o lucrare care nu-ți spune nimic. Dar lucrurile cu care stai totuși o vreme se pot desface în minte în moduri neașteptate.
Din Brooklyn în Pennsylvania
Artistul spune că a încheiat capitolul Brooklyn și a început unul în Pennsylvania, unde are, împreună cu un prieten, un atelier construit special, la o oră și jumătate de New York, cel mai mare pe care l-a văzut vreodată. Își va petrece tot mai mult timp acolo, dar plănuiește să-și continue „plimbările” prin România. Iese rar din atelier și din casă, iar când o face vrea să se sature de imagini. Lucrările sale sunt în galerii și colecții europene și americane.
Despre tot ce a spus, Dumitru Gorzo adaugă că sunt lucruri în care crede acum, dar își păstrează dreptul de a se răzgândi mâine.
***
Vă invităm să ne urmăriți, sâmbătă, 24 octombrie, de la ora 17:00, la TVR 3 și online pe TVR+.
“Iaşii marilor iubiri” se difuzează în fiecare marți, de la ora 18:30, la TVR Iași.
Așteptăm opiniile și sugestiile dumneavoastră pe pagina de Facebook a TVR 3.
***
“Iaşii marilor iubiri” este o emisiune culturală realizată de Oana Lazăr și produsă de TVR Iaşi, difuzată la TVR 3 și online pe platforma TVR+. Seria aduce în prim-plan personalități celebre sau oameni mai puțin cunoscuți din culisele culturale ale Iașului, explorând povești de viață, artă, literatură și legătura lor profundă cu orașul.
Producător: Oana Lazăr
Credit foto: capturi din emisiune/ YouTube TVR
