Albine, miere, artă și cultură…
Despre aceste minuni hrănitoare pentru trup și suflet vreau să vă vorbesc astăzi. Totul, întrupat într-o poveste ce a început cu mulți ani în urmă și care se petrece în prezent într-o frumoasă casă cu iederă din Timișoara.
O casă misterioasă, învăluită de istorie, ce a făcut multe generaţii de timişoreni să se întrebe ce poveste ascunde…ce se află dincolo de zidurile ei acoperite de plantele caţărătoare. O casă ce părea abandonată, stingheră și în jurul căreia se ţeseau legende urbane. Oamenii treceau pe lângă ea, o admirau, unii o visau, alţii se imaginau proprietari. Casa cu iederă făcea parte din imaginarul oraşului. Și într-o bună zi și-a găsit menirea: aceea de a hrăni, vindeca și bucura trupul și sufletele celor care îi călcau pragul.
Cum s-a întâmplat acest lucru? Prin dedicarea totală a celor care fac subiectul poveștii noastre de astăzi. Și până să ajungem în miezul acesteia, haideți să o cunoaștem pe cea care constituie inspirația acestui nou episod din “România inedită”.
Numele ei este Emese Bădina. Mamă a trei copii cu nume desprinse parcă din cărțile de povești cu prințese grațioase, războinici curajoși și regine impunătoare - Anaïs, Egon și Rania – Emese se autodescrie în primul rând ca mamă devotată, soție, prietenă, antreprenor și totodată…copil.
Este bănățeancă get-beget, fiind născută în Timișoara. Întreaga copilărie și tinerețe și-a petrecut-o în orașul de pe Bega, unde a absolvit Liceul de Arte plastice, specializându-se în design vestimentar, în ciuda dorinței tatălui ei de a studia la Viena și a-și căuta rostul în viață peste hotare. Visul ei era ca străzile Timișoarei să devină un imens catwalk, iar ea să fie creatoarea celui mai grandios spectacol de modă.
“Mereu îmi voi aminti de ținutele extrem de elegante pe care le purtam cu orice ocazie. Cămașa albă, fusta creion din stofă englezească, rochia neagră, corsetul, sacoul cambrat din tweed și pantofii cu toc cui pe care am început sa-i port încă din primul an de liceu. Pe atunci însă nu intuiam încă faptul că indiferent de ținuta pe care o alegem, esența stilului stă, de fapt, în interior. Competențele, inteligența, dar și o personalitate bine definită ne vor pune în valoare mai mult decât o poate face o rochie glam și o geantă luxoasă…
Trebuie să îți spun că acum trăiesc fiecare zi ca și cum ar fi ultima și sunt mereu în acțiune. Foarte greu pot fi ținută într-un loc, cu atât mai mult cu cât îmi place să fiu copleșită de activități diverse care îmi aduc bucurie și o permanentă stare de bine. Îmi place enorm să călătoresc alături de familia mea dragă și nutresc o pasiune aparte pentru fotografie.”
Dragă Emese, ești un om plin de viață, cu o vibrație puternică ce se face foarte bine simțită prin intermediul cuvintelor tale. Dar de ce ai renunțat la design vestimentar și cum ai ajuns la miere, apiterapie, artă și oameni frumoși? Cum s-a născut brandul pe care l-ai construit?
“Antreprenoriatul era cvasi-singura opțiune la care mă puteam gândi, căci acesta a fost modelul de viață pe care l-am putut vedea în familie încă din februarie 1990, când tatăl meu a pus sub lumina tiparului, primul număr al unui ziar independent și apolitic, născut din dorința pură de a aduce informație “nealterată” cititorului postdecembrist, o publicație care mai există și astăzi pe piață (nemaifiind un business al familiei).
Cum așchia nu sare departe de trunchi, în anul 2003 l-am cunoscut pe soțul meu, Ovidiu, care la rându-i vine dintr-o familie unde acest spirit antreprenorial a fost foarte bine cultivat. La scurt timp după ce ne-am cunoscut, am ales să îmi continui munca alături de el. A fost o decizie luată cu inima. Au urmat ani frumoși, în care cu un uriaș entuziasm și cu efervescența specifică vârstei am creat campanii de publicitate atât pentru clienți locali cât și naționali. Însă încet, încet, publicitatea devenise un domeniu în care toți erau “experți”, clienții atotștiutori, iar munca noastră nu ne mai aducea nici un fel de mulțumire mai ales când trebuia să poleim cu aur (la cerere clientului, evident) și să poziționăm pe piață produse sau servicii de o calitate discutabilă în care nu am mai crezut.
Apoi, 2008 a fost anul în care, pe fondul crizei economice, am simțit că e timpul să ne redefinim prioritățile. Bunicul lui Ovidiu, tataie, cum îi spune întreaga familie, s-a ocupat de apicultură încă din anul 1952. El a fost cel care ne-a făcut mereu atenți asupra bioresurselor primare autentice, în starea în care sunt ele oferite de către natură - pur, crud, natural - și ne-a îndrumat către acest domeniu de activitate. Având sprijinul său, în anul 2012 am cumpărat primii stupi pornind pe acest nou drum al apiculturii și apiterapiei. Și uite-așa, de la pasiunea pentru apicultura tradițională până la inițierea afacerii noastre nu a mai fost decât un mic pas.”
Surprinzătoare poveste. Practic, menirea voastră era acolo, sub ochii voștri, însă se pare că a fost nevoie de un “mic ocol” ca să o puteți îmbrățișa pe deplin și asumat. Iată-vă acum semnatarii propriului business cu produse apicole, pe care le dezvoltați și promovați în scop terapeutic. Sunt însă foarte curioasă: cum au ajuns mierea de albine și produsele terapeutice în casa cu iederă? Care este povestea acestui loc, cum ați ajuns să îl descoperiți și de ce l-ați transformat nu doar în punct de lucru, ci și într-un spațiu dedicat artelor frumoase?
“Căsuţa cu iederă era o iubire de-a noastră mai veche… Acum aproximativ 20 de ani, soțul meu a bătut la uşa acesteia din dorinţa de a o cumpăra. A întrebat dacă e de vânzare, însă pe atunci nu era.
Apoi, multă vreme casa cu iederă a fost locuită doar de un paznic şi câinele său, însă la un moment dat a venit și momentul mult așteptat: proprietarii au decis să o vândă. Vestea a ajuns la noi, iar în anul 2017 am devenit fericiții posesori ai acestei minunate istorii arhitecturale.
O mare surpriză am avut-o însă când am intrat în podul casei. Aici am găsit mormane de cărţi, dosare şi documente legate de fitoterapie, homeopatie și farmacopee. Ne-a bucurat enorm ceea ce am găsit în pod. În toată istoria acestei case, cineva a avut o predilecţie către plante și terapii alternative. Am găsit cărţi scrise în anii ‘50-’60: Medicină complementară, Homeopatie, Ghidul culegătorului de plante medicinale. Atunci mi-a fost cât se poate de clar că această casă a fost menită pentru noi.
Spațiul urma să fie amenajat pentru punctul de lucru al afacerii noastre, însă am stat și ne-am gândit că ar fi mult mai frumos dacă ar deveni un loc interactiv, deschis publicului, în care pasiunea noastră pentru apicultură şi apifitoterapie să se îmbine cu diverse forme de artă - pictură, sculptură, artă decorativă și multi media. Un spațiu în care tinerii artiști să aibă posibilitatea să își expună lucrările într-o formă organizată, având alături experiența unui curator - pe draga noastră Veronika Toma - care mai apoi să-i călăuzească pe acest drum anevoios al artelor frumoase.”
O idee ingenioasă, care s-a armonizat perfect cu ceea ce ați clădit.
Însă tu, dragă Emese, știi foarte bine că atunci când ne găsim calea, universul face ca lucrurile să se miște mereu în favoarea noastră și în deplină armonie cu ceea ce întreprindem. Și ca să ajungem să înțelegem acest lucru, să simțim conexiunea aceea specială cu astralul, cu Dumnezeu, cu întreg universul, trebuie mai întâi să traversăm acea “punte a suspinelor”, a lucrurilor anevoioase, a întâmplărilor nefericite. Tu ești unul dintre acei oameni care a avut parte de multe momente de cădere în acel abis al neputinței, când destinul ne demonstrează că nu suntem stăpânii propriei vieți. Ce întâmplări te-au făcut pe tine să îți schimbi perspectiva asupra vieții?
“Ooo, da…au fost trei minuni schimbătoare de destin, fiecare cu propria-i poveste. Cei trei copii ai noștri sunt cel mai prețios dar primit de la Dumnezeu. Însă până să ajungem în “formație completă“, a fost nevoie de multă răbdare, perseverență și de traversarea a douăsprezece sarcini oprite în evoluție… Au fost momente dificile și abia după venirea pe lume a primului copil, pot spune că am cunoscut latura ușoară a vieții, permițând acesteia să preia controlul asupra mea. Am înțeles că prin viață navighezi doar cu o luntre fragilă, că sunt un fel de Degețica într-o coajă de nucă și că sistemul meu de orientare, cel care îmi permite să nu mă rătăcesc, funcționează corect doar dacă e pe lungimea de undă potrivită, dacă prinde semnal Divin, iar acest semnal, în cazul meu, au fost COPIII.
N-am renunțat la visele, la ideile, la intențiile mele curajoase, dar am încetat să mai forțez circumstanțele doar pentru a se îndeplini aspirațiile, soluțiile sau dorințele mele imediate. M-am relaxat, m-am detașat. Pot spune acum, privind înapoi, că toate aceste experiențe m-au construit pe interior, fiecare dintre copii a venit cu propria lecție și m-au făcut să devin ceea ce sunt astăzi: un om senin, curajos și pe alocuri, înțeleaptă.“
Este uimitor cum viața ne rezervă întâmplări și situații neprevăzute, care ajung să ne construiască și să ne cizeleze personalitatea într-o direcție prin care devenim mai mult, ca apoi să conștientizăm că nu suntem decât un fir de nisip într-o clepsidră uriașă. Emese, tu ești un exemplu de viață pentru noi toți. Ai trecut prin încercări, le-ai depășit și ai devenit mai senină și mai înțeleaptă. Un lucru mi-aș dori să mai știu, acum la final: cât este de greu să fii antreprenor în România?
“Nu cred că este mai greu decât în alte țări. Întotdeauna am respectat regulile jocului și, deși din exterior orice fel de antreprenoriat pare accesibil, pot confirma cu toată sinceritatea că este o alegere destul de solicitantă. Relaționarea cu angajații și cu diverșii furnizori, continua perfecționare a proceselor din interiorul organizației noastre, asigurarea resurselor necesare sau stabilirea obiectivelor de cercetare-dezvoltare, sunt doar o mică parte din “meniul” zilnic. Însă atunci când te focusezi pe binele clientului și îl pui pe primul plan, lucrurile încep să capete contur și ajungi să te dezvolți într-un mod armonios, benefic. Preocuparea noastră a fost - încă de la început - aceea de a dezvolta produse cu valențe terapeutice de o valoare incontestabilă din punct de vedere calitativ. Iar clienții noștri s-au convins imediat de acest lucru. Și din acest motiv suntem și astăzi căutați și apreciați.”
Să vă simțiți inspirați!
Valentina Băințan
***
EPISODUL 1 - Elza, creatoare de bijuterii cu motive tradiționale
EPISODUL 2 - Îngerii lui Beatrice
EPISODUL 3 - Creatoarea de miresme
EPISODUL 4 - Fata cu flori de hârtie
EPISODUL 6 - A fi sau a nu fi...
EPISODUL 7 - Sub vraja florilor
EPISODUL 8 - Micuța franțuzoaică
EPISODUL 9 - Fata cu părul de aur
EPISODUL 10 - Povestea din spatele cuvintelor
EPISODUL 12 - Povești pe pânză
EPISODUL 13 - Pasiune și design
