OLIMPIA ARGHIR ÎN LUMINA AMINTIRILOR

TVR.RO | Vineri, 02 Mai 2014

de Alexandra Orban

Mă gândesc, de multe ori, cu durere şi emoţie, că n-am ajuns vreodată să-i aşez  Olimpiei Arghir ofranda de flori meritată, în acel loc al eternităţii sufletului ei. Este un loc trist din Cluj pe care, însă, nu mi-l imaginez decât încărcat de lumină. Este lumina pe care şi astăzi o resimt ca plutind în jurul ei atunci când, femeie frumoasă şi demnă, îşi expunea gândurile ce au inspirat spectacole memorabile ale TEATRULUI de TELEVIZIUNE.

Îmi trec prin minte fluvii de imagini, de replici, pe care le-am înregistrat odată cu anii trăiţi alături de ea ca redactor şi realizator al multor producţii teatrale. Le privesc prin ceaţa luminioasă a amintirilor şi imi dau seama că taina lor nu s-a pierdut, că există permanent în mine, că şi astăzi mă emoţionează, explicabil-evident-pentru „noutatea, nonconformismul, postmodernitatea”, cum remarca un cronicar, pentru forţa de a traversa timpul a unor puneri în scenă unice.

Una dintre ele este şi „Cum vă place” de William Shakespeare.

Ingeniozitatea ideii de a aduce drama umană din această uriaşă piesă pe malul înspumat al mării pare o metaforă a însuşi destinului ce duce fiinţele spre ţărmuri necunoscute, readucându-le la viaţă, învingătoare sau învinse.

Olimpia Arghir a fost şi rămâne o învingătoare. A învins timpul, alături de alte sute de minunaţi colegi, de ieri şi de astăzi ai TELEVIZIUNII ROMÂNE, oameni devotaţi, talentaţi, însufleţiţi de pasiune pentru o meserie unică, oameni ale căror nume şi creații vor fi rostite chiar dacă vremurile sunt nestatornice. Există însă o statornicie ce ne va emoţiona permanent, pe noi spectatorii lor, pentru fericirea pe care o simţim că emană din fiecare imagine, replică sau strălucire de lumină, fericire care se numeşte simplu: dragostea  pentru televiziune.

Se împlineau, în 1996, 40 de ani de când exista Televiziunea Română… ”125 de teleaşti” mi-au vorbit atunci despre acest fascinant personaj care este televiziunea publică. Un personaj care intra şi intră, de aproape şase decenii, zilnic, în casele noastre. Un personaj zbuciumat, permanent în prefaceri, dar o forţă prin oamenii ei minunaţi şi care a înregistrat şi înregistrează istoria zbuciumată, în nesfârşite prefaceri a României.

Olimpia Arghir mărturisea atunci, în volumul pe care l-am dedicat acelui eveniment, că „..nu îi plac bilanţurile”, dar a făcut bilanţul vieții sale de regizor: ”În 1969 am devenit regizor de teatru. În 1979 am devenit regizor de televiziune. În 1989 am devenit un om liber. În 1999…”

„Aş vrea să fac o mărturisire” spunea Olimpia, în continuare. „În viaţa mea au existat vreo două săptămâni de fericire maximă, de fericire deplină. Au fost două săptămâni nebuneşti, în jurul meu am văzut morţi, terorişti, oameni înspăimântaţi, oameni fericiţi, m-am certat, le-am spus oamenilor în faţă ce cred, ce gândesc… Această scurtă perioadă a început pe 21 decembrie 1989. Apoi, încetul cu încetul şi-au făcut loc frământările, îndoielile, întrebările fără răspuns… Acum nu mai sunt fericită, decât aşa cum vă spuneam, când fac dragoste-adică atunci când muncesc. Din păcate, iubiţii mei sunt din ce în ce mai săraci, aproape că n-o să mă mai pot apropia de ei fără sponsori. Şi mai au un defect: sunt în majoritatea lor ori foarte bătrâni, ori străini, ori şi una şi alta. Ei se numesc Shakespeare, Ibsen, Blaga, Sebastian, Albee… Dar parcă se iveşte o rază de speranţă… Uitaţi-vă la televizor şi o să vedeţi la ce mă refer... Şi apoi 1999 nu e departe…” S-a stins însă în 1997….

Olimpia a fost un om al speranţei. Zile şi nopţi a trăit cu speranţă în Studioul 4, a sperat în fericirea muncii şi s-a bucurat de bucuria muncii alături de marii dramaturgi despre care amintea. A urcat, aşa cum îi e şi numele, spre aerul curat al înălţimilor nu numai sperând ci şi cu patima unui om liber.

Îi aşez, cu emoţie şi durere, un gând de recunoştinţă pentru atâta frumuseţe şi bucurie aduse printre noi. Replici, actori, dramaturgi, imagini, lumini, sunete… Pe care nu trebuie decât să le iubim.

(selecţii realizate de Iulian Foişor)


TVR 2 difuzează luni, 5 mai 2014, de la ora 19.25, piesa “Cum vă place” de William Shakespeare (adaptarea și regia artistică: Olimpia Arghir; premiera tv a piesei: 1995).

În distribuţie:Horaţiu Mălăele, Irina Movilă, Claudiu Bleonţ, Emilia Popescu, Virgil Andriescu, Valentin Uritescu, Mircea Rusu, Ştefan Sileanu, Oana Ioachim, Adrian Titieni, George Alexandru, Mihaela Mihăescu, Răzvan Săvescu, Mihai Dinvale, Ion Roxin, Cristian Şofron, George Buznea, Valentin Teodosiu, Răzvan Roxin, Liviu Lucaci, Constantin Răşchitor, Marin Stan.