Siteul tvr.ro foloseste cookies. Continuarea navigarii pe acest site se considera acceptarea politicii de utilizare a cookies. Afla mai multe accesand POLITICA COOKIES Vezi și Politica de Confidenţialitate care face referire la modul în care colectăm, folosim şi partajăm datele dumneavoastră pentru a va oferi serviciile TVR precum şi modul în care folosim platformele sociale.

Mulţi politicieni în Top 50 Mari Români

| Joi, 15 Iunie 2006

Românii îi nominalizează în continuare pe cei care, în opinia lor, merită să intre în cursa pentru cel mai mare român al tuturor timpurilor.

În momentul de faţă, situaţia din celelalte ţări în care formatul BBC a fost adaptat pare să se repete şi în România. Astfel, ca şi în ţările în care bătălia s-a dat între politicieni şi şefi de stat, între primii cei mai nominalizaţi 50 de Mari Români se regăsesc domnitori, regi, şefi de stat sau politicieni care n-au ajuns în fruntea ţării (Ştefan cel Mare, Vlad Ţepeş, Nicolae Titulescu, Ion Antonescu, Carol I, Corneliu Coposu, Decebal, Ion I.C. Brătianu).

Cei mai mari ... ai tuturor timpurilor, aleşi de americani, englezi, francezi, finlandezi, canadieni, sud-africani, cehi, olandezi au fost sau sunt politicieni, oameni de stat, domnitori etc.

Astfel, cel mai mare american a fost ales RONALD REAGAN (1911-2004), al patruzecilea preşedinte american (1981-1989). Cel mai mare german, KONRAD ADENAUER (1876–1967), a asigurat deschiderea Republicii Federale Germania către Occident, după al doilea Război Mondial. La 15 septembrie 1949 a devenit primul cancelar federal al noului stat, funcţie pe care a deţinut-o timp de 14 ani.

Cel mai mare britanic, WINSTON CHURCHILL (1874-1965), a fost lord al amiralităţii (1911 – 1915), lider al Partidului Conservator (1940 – 1955), prim-ministru (1940 – 1945 şi 1951 - 1955), membru al Parlamentului din 1900 şi ministru în diferite guverne britanice. Cel mai mare francez a fost desemnat CHARLES DE GAULLE (1890-1970), ales preşedinte al Republicii în 1958, fiind supranumit „guide de la nation”. Cel mai mare canadian este THOMAS (TOMMY) DOUGLAS (1904–1986). Promotor al politicilor de protecţie socială, Tommy Douglas a intrat în politică în 1935, devenind, la 10 iulie 1944, prim-ministru al primului guvern socialist din Canada. În 1961, a fondat Noul Partid Democrat şi a fost ales deputat în Parlamentul naţional. Cel mai mare sud african: NELSON MANDELA, „Mitul Africii Negre”, conducător al Congresului Naţional African, a devenit o figură-simbol a populaţiei de culoare din Africa de Sud pentru lupta sa împotriva politicii de apartheid. Eliberat din lunga perioadă de detenţie la (1962–1990), Nelson Mandela a obţinut abolirea sistemului apertheid-ului în urma tratativelor cu reprezentanţii guvernamentali (albi). În 1994, a devenit primul preşedinte de culoare al Republicii Africa de Sud, iar în 1993 i s-a decernat Premiul Nobel pentru Pace. Cel mai mare finlandez, CARL GUSTAF EMIL MANNERHEIM (1867-1951), a luptat în cele trei războaie purtate de ţara sa în secolul XX (primul Război Mondial, Războiul Iernii din 1939 şi cel de-al doilea Război Mondial), a fost regent al Finlandei în 1918 şi preşedintele Republicii între 1944 şi 1946. Cel mai mare ceh a fost desemnat CAROL AL IV-LEA (1316–1378). Conte de Luxemburg, rege romano-german din 1346, rege al Boemiei din 1347, împărat al „Sfântului Imperiu Roman“, margraf de Brandenburg din 1373, Carol al IV-lea este una din cele mai importante figuri ale evului mediu târziu. Cel mai mare olandez, PYM FORTUYN (1948-2002), a fost reprezentantul dreptei radicale din Olanda şi un înfocat luptător împotriva crimei, islamismului şi imigranţilor.

Personalitatea zilei de 16 iunie:

Titulescu – figură marcantă a perioadei interbelice

„Da, Titulescu este cea mai strălucită inteligenţă pe care am întâlnit-o în viaţă”, spunea Lucian Blaga despre Nicolae Titulescu, una dintre personalităţile marcante ale diplomaţiei europene în perioada interbelică.

Născut în 1882, Titulescu a urmat cursurile primare şi liceul la Craiova, iar apoi a plecat în Franţa, luându-şi doctoratul la Facultatea de Drept din Paris cu teza „Essai sur une théorie des droits éventuels”.

Având o cultură impresionantă şi un ascuţit spirit analitic, a fost numit profesor de drept civil la universităţile din Iaşi şi din Bucureşti.

Devine deputat, în 1912, pe listele Partidului Conservator-Democrat condus de Take Ionescu şi, cinci ani mai târziu, Ministru al Finanţelor în guvernul lui Ion C. Brătianu.

Împreună cu Traian Vuia, Take Ionescu, Octavian Goga şi alţi fruntaşi români, înfiinţează la Paris, în 1918, Comitetul Naţional Român, recunoscut oficial de guvernele puterilor aliate ca organ plenipotenţial al naţiunii române. Rolul membrilor lui era acela de a milita în faţa opiniei publice internaţionale pentru dreptul poporului român la unitate naţională.

Îndeplineşte prima misiune diplomatică în 1920 ca delegat la Conferinţa de Pace de la Paris, fiind unul dintre mediatorii de pace după Primul Război mondial. Participă la negocierea Tratatului de Pace de la Trianon, după care Transilvania a redevenit parte integranta a României.

Începând din anul 1921 a fost delegatul permanent al României în „Liga Naţiunilor” de la Geneva, fiind ales de două ori Preşedinte, fapt nemaiîntâlnit în istoria organizaţiei. În această calitate a militat pentru păstrarea frontierelor stabilite prin tratatele de pace, pentru respectarea suveranităţii şi egalităţii tuturor statelor în relaţiile internaţionale, pentru securitate şi prevenirea agresiunii. A lansat ideea unei Europe unite introducând sintagma „spiritualizarea frontierelor”.

Între anii 1927 şi 1936, ocupă în mai multe rânduri funcţia de ministru de Externe. A semnat la Londra, în 1933, în numele Guvernului României, Convenţia de definire a agresorului şi a depus eforturi remarcabile pentru încheierea unor pacturi regionale împotriva agresiunii, ca Mica Înţelegere în 1933 şi Înţelegerea Balcanică, un an mai târziu.

În 1936, la presiunea cercurilor politice profasciste din ţară şi din Germania, este îndepărtat din toate funcţiile oficiale, de regele Carol al II-lea, şi obligat să părăsească ţara. Titulescu a plecat în Elveţia, apoi în Franţa, la Cannes, unde a şi murit, după o grea suferinţă, în 1941. Chiar şi în exil a continuat să acţioneze, folosind orice prilej pentru a promova ideea de menţinere a păcii.

Reamintim: campania de nominalizare a fost lansată de TVR în data de 27 mai 2006 şi durează până pe 1 iulie. Nominalizările se pot face apelând gratuit un număr de telefon fix (0800.020.800, doar în reţeaua RomTelecom), accesând site-ul www.mariromani.ro, o adevărată enciclopedie virtuală, sau trimiţând un SMS, cu tarif normal, la nr. 1861.

DEPARTAMENTUL COMUNICARE ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE