E dificil să faci un pas în spate, să încerci să te extragi dintr-o nebunie generalizată din care faci parte, ca simplu cetățean, și să analizezi un tablou general al situației în care se află România.
Este, totuși, un exercițiu necesar, pentru a înțelege mai bine care ne sunt oportunitățile și marile pericole care ne amenință stabilitatea ca stat în estul Europei, dar, mai ales, ca parte e Uniunii Europene, într-un malaxor global ce lansează breaking news după breaking news greu de digerat, menit anume pentru a ne deturna atenția.
Suntem de mai bine de un an într-o perpetuă campanie electorală. Din păcate, după primul tur al alegerilor prezidențiale, fereastra de timp până la cel de-al doilea tur de scrutin ne găsește epuizați tocmai când miza e mai mare, iar exprimarea fiecărei opțiuni la urne poate înclina balanța. Totuși, campania electorală este necesară și în toi, iar noi, cei de a cărei soartă depinde direcția pe care o va lua România în următorii cinci ani, trebuie să ne adunăm forțele interioare pentru a găsi un numitor comun. Pentru că, oricât de dezbinați am fi în funcție de preferințele noastre politice, de viziunea pentru viitorul României, după alegerile de pe 18 mai vom trăi cu toții consecințele rezultatului la vot.
M-a uimit și m-a întristat să aflu că, duminică, prezența cea mai slabă la urne s-a înregistrat în rândul celor mai tinere segmente de populație. Românii între 18 și 24 au votat în proporție de 8,64%, iar cei între 25 și 34 în proporție de 13,7%. Văzând aceste cifre, mi-am pus întrebarea cum convingi un cetățean dezamăgit și dezinteresat de politică de faptul că votul lui contează și că merită să petreacă o jumătate de oră din viață ca să puna ștampila pe candidatul care se apropie mai mult de valorile în care crede? O prea mare parte a confraților noștri români sunt peste măsură de furioși, de dezamăgiți și de trădați de cei care ne-au condus în ultimele trei decenii și jumătate, încât și-au pierdut orice speranță ce instrumentele democratice și, în primul rând, votul, mai pot schimba ceva în societatea noastră.
Și atunci, cum să-i mobilizăm pe cei care nu mai cred în valorile democratice, în vot sau în implicarea lor activă în viața cetății, pentru ca țara noastră să poată continua tranziția interminabilă de la o democrație originală la o formă de democrație mai stabilă și mai onestă? Văd timpul care ne-a rămas până la turul al doilea al prezidențialelor ca pe o oportunitate să-i cunoaștem mai bine pe cei cu care împărțim o scară de bloc, o stradă, un cartier, cu oamenii din comunitățile noastre cu care nu intrăm prea des în dialog. În goana după explicații teoretice și academice pentru apatia politică a oamenilor, pare că se pierde din vedere tocmai latura umană a celor pe care, deseori, îi portretizăm cu tușe groase pentru că nu ne împărtășesc viziunea politică. Iar asta taie din start posibilitatea oricărui dialog, posibilitatea înțelegerii reale a temerilor și a aspirațiilor semenilor noștri, care se traduc fie în absenteism la urne, fie în alegeri politice care riscă să transforme România dintr-un stat democratic, chiar dacă imperfect în democrația lui, într-un stat autoritar, în care drepturile și libertățile noastre să devină din ce în ce mai limitate.
Suntem dezbinați pentru că trăim cu impresia că ne ghidăm după valori diferite când, de fapt, ne dorim cu toții același lucru: o viață decentă, o reprezentare onestă din partea oamenilor politici, stabilitate, pace, acces la sănătate, la educație, salarii și pensii care să permită un trai decent și nu doar subzistența, o lume echilibrată în care generațiile viitoare să crească.
De aceea, răspunsul meu la întrebările de mai sus este să găsim în noi timpul și energia pentru un dialog adevărat cu oamenii care fac parte din comunitățile noastre. Dialogul e o „armă” pe care o subestimăm foarte mult și care, în săptămâna care ne-a mai rămas până ne alegem președintele, poate să-i convingă pe oamenii dezamăgiți și scârbiți de politică de nevoia de a merge la vot pe 18 mai dintr-o dorință de a construi un viitor mai bun și nu de a pedepsi o clasă politică prin vot și prin absenteism.
Cătălina Bălan / Credit foto: Diana Iepure
***
Un articol scris de Cătălina Bălan
***
Cătălina Bălan este doctorand al Facultății de Științe Politice a Universității București și directoare de marketing și PR a Editurii Paralela 45. A fost responsabil de comunicare al Camerei de Comerț și Industrie a Franței în România și PR junior la Casa de Pariuri Literare.
Este preocupată de publicistică și poezie. Volumul de debut al Cătălinei, Cutii a apărut în colecția Avanpost a Editurii Paralela 45, în 2019. Scrie recenzii de carte, de film, eseuri pe teme politice și de actualitate socio-culturală.
***
Alese mulțumiri Cătălinei Bălan pentru articolul scris pentru TVR!
***
Credit foto: Cătălina Bălan și Diana Iepure
