HEDDA GABLER

TVR.RO | Vineri, 11 Octombrie 2013
HEDDA GABLER (1890)  

de Henrik Ibsen

traducerea: Sidonia Drăgușanu și Maria Alice Botez
regia artistic: Dominic Dembinski

distributia: Jorgen Tesman- Adrian Titieni; Hedda Tesman - Ilinca Goia;  Juliane Tesman - Rodica Popescu Bitănescu; D-na Elvsted – Ana Ioana Macaria;  Asesorul Brack – Demeter Andras; Eilbert Lovborg -  Claudiu Bleonț;  Berte - Ruxandra  Sireteanu; Jorgen Tesman - Nikita Dembinski; Juliane Tesman (tânără) -  Grigoriţa Rogobete; sora mătușii Tesman (tânără) - Laura Vieru; tatăl Heddei Gabler (general ) – Valentin Popescu; organizator producţie - Traian Andriescu; postprocesare sunet - Cornel Ciuleanu; regia muzicală - Mihaela Constantinescu; editor imagine - Constantin Marciuc; décor - Gigi Raszovski; costume - Nicoleta Petrovici; director de imagine platou - Aurel Pitigoi; director de imagine teren - Dinu Margarint; regia de montaj - Judith Georgescu; redactor - Laura Demeter; producător - Dana Andriescu.

Spectacol al Casei de Producţie TVR 2013

Hedda Gabler este prototipul unei eroine tragice care sucombă sub povara unui feminism iarăși foarte la modă și care conține pericole vizibile, dramatice. Triunghiurile conjugale voalate, distrugerea celulei casnice sunt de asemenea teme majore ale actualității ca și experiențele tragice ale sinuciderilor care sporesc atât la noi cât și aiurea... Și nu în ultimul rând doresc să amintesc calitatea melodramatică a textului, denunțarea unui feminism radical cât și a slăbiciunii bărbaților, cinismul lor, decăderea unui artist.

Telespectatorul român va fi pus în fața unui poem dramatic, psihologic abisal, dar cu un tratament pe alocuri melodramatic și chiar comic ce se va derula într-un ritm asemănător curgerii unui fluviu, fapt ce a necesitat împărțirea în două părți distincte. Ibsen și-a cerut tributul poeziei sale introspective, ritmurile specifice modalității lui de povestire pe care nu am dorit să le trădez printr-o modernizare ostentativă.

Mi s-a părut important să fac auzit textul genial, iar conflictele puternice să fie pe larg jucate de o echipă deosebită de actori, printre cei mai buni ai generației de mijloc. Povestea Heddei nu se grăbește, cere răbdare și deslușire, pune întrebări, deschide orizonturi apoi le contrazice, exprimă curentele subterane ale psihologiei umane ce sunt paradoxale, contradictorii, dar vii!

Hedda Gabler este și un personaj simbolic, aduce în prim-plan un model de tragică emancipare feminină, dar care statuează forța făpturii feminine dincolo de caracteristicile tradiționale ce țin de maternitate și atât. Hedda moștenește freudian un tată inflexibil pe care l-am transformat dintr-un simplu general într-un superior fascist spre a ilustra doza de nebunie genetică a Heddei, personaj ce apare în spectacol obsesiv precum un leitmotiv alături de alte personaje ale trecutului ce par fantome ce participă la acțiune,nevăzute de personaje ci doar de public.

Dominic Dembinski