FURTUNA

TVR.RO | actualizat: Luni, 27 August 2018
THE TEMPEST, 1611

de William Shakespeare

traducere, versiune scenică şi adaptare pentru televiziune: Victor Ioan Frunză
costume şi decor: Adriana Grand
director de imagine: Laurenţiu Popescu
scenografia TV: Nicoleta Petrovici

operatori: Dragoş Capotă, Cristinel Neagu, Mugurel Cîrligeanu, Horaţiu Dumitru; stadycam: Ion Istrate, Laurenţiu Bengescu, George Leca; regia de montaj: Manuela Apostol; montaj: Sebastian Chelu; procesare sunet şi mixaj: Florin Tăbăcaru; organizator producţie: Octav Lungu; redactor: Doina Teodoru; producător: Sanda Vişan;

echipa tehnică: regia tehnică: ing. Adriana Varlam; asistenţă tehnică: Cristian Turturică; V.T.R.: Mihaela Manea; asistenţi cameră: Ilie Adrian, LeonardoVasilescu; asistent traveling: Radu M. Dumitru; asistent M.H.H.: Marian Petcu; asistent stadycam: Gelu Costache; radiocomunicaţii: Daniel Borţea; lumini: Marius Sandu, Claudiu Rusănescu, Mircea Ştir, Mihai Florin, Cristian Oanciu, Gheorghe Dincă, Florin Rădulescu, George Vizuroiu, Dan Turcan, Marian Ghiţă, Valentin Cioca; maestru de lumini: Gabi Pascu; maestru de sunet: Emil Pîrvu; sunetist: Mihai Sireanu; maşinişti: Marin Marin, Dan Constantin, Dumitru Cristian, Iove Alexandru, Adrian Marin, Ion Turtubă, Marian Zamfir, Lucian Enache; recuzită: Alexandru Gavrilică, Dumitru Tudor; tapiţer: Toma Rali, Dumitru Stucan, Ilie Emilian, Nicolae Căpăţînă; costumiere: Aura Pleşu, Mihaela Ursu, Dumitru Ecaterina, Dinu Elena; machiaj: Ţiculina Truică, Lia Bodescu, Daniela Lincă, Luiza Petcu, Beatrice Văduva; coafură: Mariana Manda, Claudia Mehedenţiu, Daniel Petrescu, Petruţa Petre; regia de platou: Traian Radu, Gabriel Şerban

regia: Victor Ioan Frunză

distribuția: George Costin, Sorin Miron, Alexandru Ion, Ioana Barbu

Preluare a TVR în colaborare cu Centrul de Proiecte Culturale UNESCO „Nicolae Bălcescu”

Despre spectacol, aflăm mai multe de la regizorul Victor Ioan Frunză:

1. Ce ne puteţi spune despre piesa Furtuna"?

Victor Ioan Frunză: „Furtuna” este comedia Libertăţii şi a Identităţii, alegoria populară a confruntării dintre omul artistic și omul mediocru. Dintre Prospero, un om agăţat de stânca speranţei, şi  Caliban, un inocent primitiv şi straniu, incapabil de a sesiza răul pe care îl comite. Este un joc ce lasă să se zărească, dincolo de cuvinte şi de gesturi, o fereastră către puterea dinlăuntru, cea care te face să muţi munţii din loc.

Piesa ne arata cum poti transforma o vulnerabilitate în avantaj. Ne spune că teama de eşec te menţine învingător şi că omul trebuie să ia măsuri pentru a restabili echilibrul şi onoarea.

2. Cum aţi construit spectacolul?

Victor Ioan Frunză: Piesa are o construcţie specială. O porţiune consistentă este rezervată comicului, situaţiilor bufe, improvizaţiilor şi, dintr-o dată, în Actul V, răsare tema care fusese enunţată, dar ţinută tot timpul în penumbră. Până la urmă, de aici vine greutatea înscenării, dar şi frumuseţea ei. De fapt, este un suspans comic care se rezolvă în Actul V.

Pentru acest spectacol, ca şi pentru multe altele, am construit o versiune nouă, dar care nu modifică nimic din spiritul operei lui Shakespeare. Limbajul este actualizat, unele pasaje sunt scurtate. Avem de-a face cu o redramatizare/rescriere a textului, ceea ce nu înseamnă câtuşi de puţin că trădezi autorul.

Prospero e un magician. Noi suntem impresionaţi de lucrurile paranormale, inhibaţi, uluiţi. Din punctul meu de vedere, miraculosul are un suport foarte simplu.

Spectacolul a fost pus în scena în 36 de repetiţii şi a avut patru reprezentaţii de test până la premieră.

3. Ce a însemnat realizarea/adaptarea piesei „Furtuna” pentru TVR?

Victor Ioan Frunză: Iniţial, spectacolul a fost realizat într-un spaţiu special, la Centrul Cultural pentru Unesco  „Nicolae Bălcescu”, fapt care ne-a condus inevitabil spre anumite soluţii de ordin tehnic şi de montare. Spaţiul în care produci un spectacol te inspiră, te obligă. Când am văzut acest spaţiu, am ştiut că Prospero ar putea fi exilat şi într-o casă părăsită. Lucrurile evoluând în acest sens, mi-am dat seama că pot să restrâng şi distribuţia.

Încet, încet, am realizat că miturile nu depind de numărul celor care le spun, ci de forţa cu care le expun şi de impactul lor asupra publicului.

Am jucat spectacolul şi într-un spaţiu mic, restrictiv, adică un bar aflat într-o pivniţă, dar l-am jucat şi pe scene mari cu un număr mare de spectatori, în cadrul diferitelor festivaluri la care am participat. Drept urmare, adaptarea spectacolului pentru TVR nu a fost o problemă. Am ales tot un colţ din studioul TVR, aşa cum a fost făcută montarea la Centrul Cultural „Nicolae Bălcescu” şi am încercat să „înghesuim" acolo sufrageria lui Prospero. Putem spune că, în mare parte, telespectatorii vor putea viziona o variantă foarte apropiată de cea originală.

4. Ce ne puteţi spune despre personaje? A fost complicat să lucraţi cu patru actori care au interpretat 15 personaje?

Victor Ioan Frunză: Este un text care se pretează la o astfel de abordare, în spiritul epocii în care a fost scris. Pe scena elisabetană, faptul că actorii jucau mai multe personaje era o practică curentă. Nu este o reţetă care să se poată aplica pe orice text, dar aici soluţia s-a impus şi a funcţionat foarte bine.

Dacă n-ai un suport sensibil cum este actorul, nu poţi să faci nimic. Adolf Appia spunea că actorul instituie spaţiul. E foarte important. Cei patru actori - Ioana Barbu, Sorin Miron, George Costin şi Alexandru Ion – contribuie mult la echilibrarea balanţei în acest spectacol.

5.   Ce părere aveţi despre reluarea producţiei de teatru la TVR?

Victor Ioan Frunză: Este un demers lăudabil pe care îl aşteptam de multă vreme.