EFECTUL GENOVESE

TVR.RO | actualizat: Luni, 27 August 2018
EFECTUL GENOVESE (2012)

de Alina Nelega
scenariul tv: Jon Gostin
echipa: producator Dana Andriescu; director de imagine Silviu Andrei; scenografie costume Nicoleta Petrovici; scenografie decor Ovanez Papazian; editor imagine Cosmin Galeata; regia muzicală  Mihaela Constantinescu; postprocesare sunet Răzvan Ionescu; organizator producţie Traian Andriescu
distributia: Nicolae Urs – Silviu; Nicoleta Lefter – Silvana; Oana Ştefănescu – Adina; Vlad Logigan – Peter; Vivian Alivizache – Paula; Grigorita Rogobete –Vecina; Lavinia Andrei – Tehnician sunet; Puiu Vasile – Recuziter; Cosmin Galeata – editor imagine; Cristian Radulescu – Editor sunet
regia: Jon Gostin

Spectacol al Casei de Producţie TVR, 2013

[Prin sintagma „efectul / sindromul Genovese”, dicţionarele de psihologie socială definesc fenomenul în care martorii unui moment de agresiune individuală sau colectivă refuză implicarea, asistând pasivi, fără să intervină în ajutorul victimei şi fără să alerteze autorităţile. Respectivul sindrom a fost numit astfel după ce, în 1964, tânăra americancă Kitty Genovese, aflată într-o situaţie–limită, nu a beneficiat de ajutorul salvator al martorilor. ]

Alina Nelega a dat acest titlu unei piese care vorbeşte despre Securitate şi informatori, despre minciuni şi trădări, dar şi despre neputinţa de a face pasul decisiv în vederea demascării celor care au făcut, într-un moment al vieţii lor, pactul cu diavolul.

Chiar dacă, în viziunea regizorului Jon Gostin, scenariul dramatic „Efectul Genovese” (scris pentru scenă, de Alina Nelega) este transformat în film artistic de televiziune şi cinema, el se păstrează în trasa de mare originalitate a Alinei Nelega, care s-a poziţionat tematic nu deasupra istoriei ci cu mult sub ea.

Aşadar, subiectul eradicării comunismului rezidual (care depreciază morala lăuntrică şi anihilează spiritul civic al omului contemporan) rezidă într-o luptă între sentimentele/efecte (iubirea, în primul rând) şi nu între cauzele/doctrine politice, ceea ce favorizează acroşarea în poveste şi a publicului tânăr (care nu a trăit comunismul dar, fără să vrea, îl reinventează).

„Am făcut acest film ca noi, românii, să medităm la cum am mimat acordul cu comunismul, la cum i-am suportat „concertul” grotesc şi criminal, la cum am cauţionat (prin neimplicare, prin autism jucat dar şi asumat ca element protector) utopia comunistă.

Protagonista filmului (Silvana) este interpretată de actriţa Nicoleta Lefter, alături de celelalte roluri principale, Adina (Oana Ştefănescu) şi Silviu (Niculae Urs).

Faţă de varianta originală a filmului (110 min.), prezenta variantă (90 min.) este inclusă ca teleplay în ciclul de teatru TV al canalului TVR2.”

Jon Gostin