„Cafeneaua, spectacolul fiecăruia şi al tuturor”

TVR.RO | Vineri, 21 Martie 2014
Luni, 24 martie 2014, TVR 2 va difuza piesa „ Cafeneaua ” de Horaţiu Mălăele (preluare). Difuzarea spectacolului de excepţie prefigurează ceea ce va însemna Regal al Pasiunii şi Talentului: 27 martie Ziua Mondială a Teatrului.

Sărbătoarea a fost fondată în anul 1961 de către Institutul Internaţional de Teatru.

Cu acest prilej le spunem şi noi LA MULŢI ANI Slujitorilor Thaliei, pe care îi elogiem pentru tenacitate şi entuziasm, pentru bucuria pe care ne-o împărtăşesc, pentru  miracolul teatral pe care îl trăim, îl învăţăm, care ne seduce şi ne inspiră: „Lumea-ntreagă e o scenă şi toţi oamenii-s actori” (William Shakespeare, Cum vă place).

Spectacolul „Cafeneaua”, adaptare a piesei „Wally’s Cafe” de Sam Bobrik & Ron Clark, a avut premiera la Teatrul Bulandra în ianuarie 1997, beneficiind de o distribuţie de excepţie: Horaţiu Mălăele (Wally), Dana Dogaru (Louise) şi Emilia Popescu (Janet). După ce a obţinut statutul de cel mai longeviv spectacol din repertoriul Teatrului Bulandra, unde a avut ultima reprezentaţie în anul 2009, spectacolul „Cafeneaua” a fost preluat de Agenţia de Impresariat GEC Artistic, care organizează reprezentaţiile în formula care l-a consacrat.

Pentru rolul Wally şi pentru rolul din spectacolul „Unde-i revolverul?” (Teatrul Nottara), Horaţiu Mălăele a primit în anul 1998 premiul UNITER pentru cel mai bun actor.

Horaţiu Mălăele posedă un registru expresiv ce descinde din Marele Tănase, trecând prin subtilitatea introvertă a lui Ciulei ca apoi să ne vindece sensibilitatea, dincolo de iniţiere,  printr-un umor sănătos ce l-am intuit adesea în personalitatea lui Toma.

Rafinamentul experienţei estetice, dublat de candoare şi umanism, intrigă, bucură, emoţionează.

Participare şi negare, surpriză şi ironie, accente din Commedia dell'arte, univers factual şi duioşie mascată.

Arta lui Horaţiu Mălăele nu are graniţe: autodepăşirea, introspecţia, lecţia spiritualităţii balcanice, toate se topesc în creuzetul tulburător ce poartă marca sufletului şi visului românesc.

Horaţiu Mălăele are vocaţia visului, construieşte o lume intensă, provocatoare şi incitantă.

Nu poţi să nu-l iubeşti pe Mălăele atunci când metamofozele sale scenice comunică adevăruri simple. Spectacolul „Cafeneaua”, adaptare a piesei „Wally’s Cafe” de Sam Bobrik & Ron Clark, surprinde povestea unei familii americane în trei secvenţe temporale: un complex de stări, atitudini şi mentalităţi, dar şi o falie deschisă a sufletului.

La întrebarea „ce a însemnat, ce înseamnă acum spectacolul CAFENEAUA, regizorul Horaţiu Mălăele a avut amabilitatea să ne răspundă: „Împotriva tuturor spectacolelor formaliste, în sensul concepual al cuvântului, promovate excesiv şi inexplicabil de noua nomenclatură teatrală, « Cafeneaua » reprezintă în primul  rând victoria artei actorului şi, totodată confirmă o lege teatrală străveche potrivit căreia regia şi textul unui spectacol trebuie să locuiască pe acelaşi palier. Între ele poate exista o relaţie conflictuală sau de prietenie, cu condiţia de a exista în acelaşi plan. Altfel lucrurile o pot lua razna. M-am apropiat temător de textul acesta. Ca într-o imensă oglindă, fereastra morţii, cum o numeşte Borges, mai limpede ca orice, mi-am descoperit ambiţiile şi slăbiciunile, norocirile şi nenorocirile, viaţa mea, a voastră, a noastră şi toate la un loc, răsturnate în viaţa acestei familii imaginate – oglindă vie şi spăimântătoare a trecerii noastre pământene. Rezistenţa spectacolului pe piaţa teatrală reprezintă pentru mine adevarul celor sus amintite şi al unei emoţii comune”.

Spectacolul debutează duplicitar, în limitele unui cinism liric; actorul şi măştile sale se desprind de convenţia clasică din dorinţa de a transforma mesajul dramatic într-o poveste accesibilă, despre „o bucată sângerândă de viaţă”.

Clocotul de comedie în care graniţa dintre râs şi plâns alunecă, dramatismul şi gingăşia ipostazelor umane pe care le descoperim în jocul-minune al celor trei excepţionali actori creează un lanţ empatic.

De la bun început suntem atraşi în capcana timpului: Louise (Dana Dogaru)  şi Wally Murdock( Horaţiu Mălăele) sunt văzuţi la 30, 50 şi 70 de ani. Tânăra Janet, (Emilia Popescu), câştigătoarea concursului de Miss Zarzavat, din Ohio, într-un miez de noapte atemporal, intră în viaţa lor şi le oferă o reprezentaţie absurdă, hilară, sugestivă pentru o provincială cu apiraţii de Hollywod.

Personajele eşuează în încercarea lor de a se desprinde de ritmul unei vieţi dominate de deşert. „Viaţa este o boală mortală cu transmisie sexuală” declară Wally în primul act şi intră în capcana neputinţei.

Existenţe umile, anonime, sub semnul nisipului, O CAFENEA  în inima deşertului, iată reperele unei lumi în destrămare care se va salva prin iubire.

Emilia Popescu ne împărtăşeşte căteva gânduri:

„« Cafeneaua » a fost la început un vis împlinit, acela de a lucra cu Horaţiu Mălăele (făcusem împreună filmul "« Divorţ din dragoste »). A juca alături de Dana Dogaru, de asemenea era o provocare. Cei doi au fost actorii adolescenţei mele şi,  în secret, mă visam alături de ei pe scenă!  Cu timpul, această bijuterie fină, căci aşa văd eu acest spectacol s-a transformat într-o experienţă de viaţă. « Cafeneaua » s-a « maturizat » odată cu noi, a căpătat dramatism, umorul a devenit mai amar, pe alocuri şi legătura noastră, o căsnicie reuşită. O căsnicie unde fiecare are grijă de celălalt, în care transpare dragostea pe care o avem unul pentru celalalt. Am jucat multe alte roluri, între timp, viaţa şi- a văzut de drum, am pierdut, am câştigat, dar reîntoarcerea la « Cafeneaua » este drumul catre Casă.

« Cafeneaua » e Acasă. Aşa se întâmplă când se întâlnesc oameni care au acelaşi set de valori. Aşa se întâmplă când oamenii sunt împreună cu adevărat. « Cafeneaua » e gura mea de oxigen, într -o lume pervertită şi egoistă. Întrebat odată Horaţiu cât crede el că se va mai juca acest spectacol, el a răspuns: « până când vom muri şi, puţin după aceea ». Testul longevităţii acestui spectacol e publicul. S-au schimbat generaţii, dar omul, în esenţa lui e acelaşi, nu?

Oamenii au nevoie de emoţie, de oglinda pe care le-o punem în faţă, şi chiar dacă doare, uneori, ei îşi doresc să se recunoască în povestea noastră. Lor le datorăm această extraordinară călătorie ..... « Cafeneaua »....de 17 ani..... Chiar dacă va deveni "« majoră » va rămâne copilul nostru „.

Mai mult decât un spectacol, mai mult decât un joc atrăgător şi apreciat de public, CAFENEAUA a devenit un spaţiu de întâlnire şi de consacrare.

Actriţa Dana Dogaru ne mărturiseşte: „Cafeneaua”  a însemnat pentru mine bucuria întâlnirii cu doi actori remarcabili care de-a lungul celor şaptesprezece ani mi-au devenit mai mult decât prieteni. Practic am devenit un soi de familie. Horaţiu, un actor cu geniu comic s-a dovedit  a fi un regizor extrem de coerent, sever, talentat. Datorită lui spectacolul a crescut, nu a îmbătranit odată cu noi. Publicul vede şi revede spectacolul, plânge şi râde cu noi, ne răsplateşte cu aplauze greu de definit. Ce ne-am mai putea dori.  Astăzi ca şi acum şaptesprezece ani aştept cu bucurie şi emoţie să joc „Cafeneaua”.

CAFENEAUA – Spectacolul regizat de Horaţiu Mălăele este seducător, transmite acea stare de duioşie şi întristare, de reflexie şi umanism, este spectacolul fiecăruia şi al tuturor.

„Cafeneaua”, adaptare dupăWally’s Cafe” de Sam Bobrik & Ron Clark

Adaptarea şi regia artistică: Horațiu Mălăele

Distribuţie: Dana Dogaru, Emilia Popescu, Horaţiu Mălăele

Montaj: Andrei Selejan

Décor: Mihai Mădescu şi Gheorghe Rasovszky;

Costume: Nina Brumuşilă

Producător: Diana Dumitru

Redactor: Florin Mihăilescu

Casa de Producţie TVR – Preluare 2013

(Cecilia Melinescu)